Îmi
ascundeam mâinile în mânuşile mari şi catifelate ale tatei. El mă arunca în
zăpada înaltă de câţiva metri, eu râdeam şi mama ţipa la el să nu mai facă asta
pentru că puteam să răcesc. Aruncam cu bulgări, făceam îngeri şi oameni de
zăpadă şi încercam să mă dau cu sania, dar inevitabil ajungeam să mă lovesc.
Făceam
cozonaci, iar tot apartamentul mirosea delicios. Mă duceam încontinuu în
bucătărie ca să studiez fiecare mişcare a mamei în timp ce gătea. Dana şi
Gabriela veneau acasă şi eu eram cea care stătea la uşă să le întâmpine. Le
îmbrăţişam şi le rugam să nu mai plece iar, dar mereu plecau. Îmi puneam
pantofii tatei şi îi luam servieta, apoi mă duceam la uşă, pretextând că ,,am
afaceri de rezolvat’’.
În seara de Ajun ar fi trebuit să mă culc, dar eu mă dădeam jos din pat şi stăteam la uşa camerei mele, privind uşa de la intrare şi aşteptându-l pe Moş să vină să-mi aducă jucăriile. În cele din urmă, somnul mă învingea şi mă culcam la loc. Dimineaţa găseam cadourile sub brad şi mă miram neîncetat de cât de ,,pezevenghi’’ e Moşul ăsta. Încă mai credeam că există Moş Crăciun.
