Am promis pe cuvânt de cercetaş că voi veni cu un articol genial, aşa că a trebuit să mă conformez şi să vorbesc despre un subiect delicat pentru mine, şi anume temerile.
Sunt bucuroasă să anunţ că nu am nicio fobie, adică o teamă iraţională şi intensă faţă de un anumit lucru. Totuşi, am temeri foarte mari, care nu pot fi numite fobii, dar care îmi dau fiori pe şira spinării, anume:
- Teama de a rămâne singură – scenariul acela în care toţi cei dragi sau toţi oamenii mor şi eu rămân singură şi speriată face parte din coşmarurile mele cele mai groaznice.
- Teama de moarte – mi-e groaznic de frică de aşa ceva. Numai să aud cuvântul ăsta până la 70 de ani şi o iau la fugă până în Honolulu (nu că acolo aş scăpa de The lady in black).
- Teama de gândaci – Nu. Suport. Gândacii. Când îi văd mi se face greaţă şi mă arunc pe cel mai apropiat scaun, de parcă ar fi Supergândaci şi ar reuşi să zboare până la mine din colţul opus al camerei.
- Teama de durere – Îmi este foarte frică de durere pentru că întotdeauna am tendinţa să cred că nu sunt îndeajuns de puternică pentru a-i face faţă.
- Teama de îmbătrânire – Nu îmi este frică de moarte pe cât îmi este de îmbătrânire. Atât de aspectul fizic, cât şi de psihicul meu. Când mă gândesc că o să ajung să uit lucruri importante, cum ar fi persoane care au murit deja şi pe care eu le consider încă în viaţă sau numele copiilor mei, mă îngrozesc. Dacă aş putea să elimin bătrâneţea ca un preludiu pentru moarte, aş face-o. Din păcate nu pot.
Cu această ocazie, am găsit în sfârşit numele unor fobii cunoscute:
Acluofobie - frica de întuneric
Acrofobie – frica de înălţime
Aracnofobie – frica de păianjeni
Coulrofobie – frica de clovni
Hemofobie – frica de sânge
Ofidiofobie – frica de şerpi
Zoofobie – frica de animale
Aşa că, voi aveţi temeri sau eu sunt singura nebună care se teme de insecte de pe aici?
