I just keep talking

I lived in Miami for a while, in a section with a lot of really old people. The average age in my apartment house was dead. - Gabe Kaplan

Condoms aren't completely safe. A friend of mine was wearing one . . . and got hit by a bus. - Bob Rubin

My doctor gave me six months to live, but when I couldn't pay the bill, he gave me six months more. - Walter Mattbau

Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months. - Oscar Wilde

Can you imagine a world without men? No crime and lots of happy fat women. - Marion Smith

I've always been well liked. I was so popular in school, everybody hated me. - Anonymous

Good Americans, when they die, go to Paris. - T. G. Appleton

I hope you live to be as old as your jokes. - Anonymous

Primul meu BLOGMEET

Ieri a fost primul meu blogmeet şi pot să declar cu mâna pe inimă că a fost o zi genială. Deşi am fost o vacă de zile mari şi am întârziat o oră, m-am simţit neobişnuit de confortabil printre oameni care până atunci îmi erau străini. Cum spunea şi Antonia, am descoperit că în oraşul ăsta există şi persoane care nu sunt nişte ignoranţi superficiali şi cu un comportament dezgustător şi de-a dreptul deplorabil.

La BAA nu am câştigat nimic, dar nici nu mă aşteptam, deoarece eram la o singură categorie, alături de Crina şi Antonia, deci şansele erau slabe. Dar m-am ambiţionat ca la anul să câştig la Best Bloggeriţă, Best Prose şi Best Journal (am scris asta la planurile blogului în blogosferă) şi să pot şi eu să spun un discurs de sub masă ca Grigo. Una peste alta, m-am prins din prima la jocul cu ,,Ce aduce fiecare pentru un blog’’ şi Alecs mi-a spus că sunt un geniu (nu, nu sunt un geniu, dar după doua ore de matematică intensivă creierul meu se pusese în mişcare) ,dar la cel cu ,,Una sus, una jos’’ nu m-aş fi prins nici într-o mie de ani. Am înţeles ulterior că Vlad Echitabilul, câştigătorul la Best Poem a scris poezia cand era într-o stare de euforie a. k. a. beat. Totuşi, mai vreau confirmarea cuiva ca să ştiu dacă am avut dreptate sau nu, şi dacă da, să mă pot lăuda cu asta .

Dacă mai aveam vreo îndoială că anul ăsta nu voi merge la Ştirbei, acum nu mai am absolut niciuna. Sunt prea multe persoane geniale în liceul ăla ca să nu merg şi eu acolo. Plus că întotdeauna mi-am dorit să-l cunosc pe Marinache ☻.

Nu mă pot opri din a le mulţumi organizatoarelor ( Alecs şi Andreea), pentru că fără efortul lor acest blogmeet nu ar fi ieşit atât de bine, iar diplomele acelea sunt meritate pe deplin. Şi cred că toţi cei care au câştigat la BAA îi mulţumesc Andreei pentru flori!

Acestea fiind spuse, voi merge cu siguranţă la blogmeetul din vară, unde, cum am spus, voi câştiga la cel puţin o categorie BAA ( asta e o promisiune) şi voi ţine un discurs de sub masă. Pe cuvânt de mareşal cercetaş.

P.S. : Acesta este primul meu post scris în întregime cu diacritice.

Leapşa împrumutată

Am împrumutat această leapşă de la Crina, care a fost o scumpă ( ca întotdeauna, dealtfel) şi mi-a predat leapşa asta. Şi cand oamenii îţi dau voie să faci o leapşă, o faci, pentru că nu este politicos să refuzi oamenii ( bine, de fapt eu am rugat-o pe Crina să îmi dea leapşa, şi nu ea mi-a predat-o mie, darrrr...astea sunt doar nişte detalii nesemnificative).

Dacă aş fi fost un anotimp ... aş fi fost primăvara.
Dacă aş fi fost o lună ... aş fi fost mai.
Dacă aş fi fost o zi a săptămânii ... aş fi fost vineri.
Dacă aş fi fost o parte a zilei ... aş fi fost răsăritul.
Dacă aş fi fost un animal marin ... aş fi fost un delfin.
Dacă aş fi fost un animal de uscat ... aş fi fost un cal ( mai exact, o iapă ).
Dacă aş fi fost o virtute ... aş fi fost iertarea.
Dacă aş fi fost o planetă ... aş fi fost Venus.
Dacă aş fi fost un lichid ... aş fi fost apa.
Dacă aş fi fost o piatră semipreţioasă/preţioasă ... aş fi fost granatul.
Dacă aş fi fost un metal ... aş fi fost aurul.
Dacă aş fi fost o pasăre ... aş fi fost pasărea colibri.
Dacă aş fi fost o plantă ... aş fi fost un trandafir.
Dacă aş fi fost o stare a vremii ... aş fi fost ploaia de vară.
Dacă aş fi fost un instrument ... aş fi fost pianul.
Dacă aş fi fost un sentiment ... aş fi fost dragostea.
Dacă aş fi fost un sunet ... aş fi fost cel al viorii (vezi Itzhak Perlman în “Lista lui Schindler”).
Dacă aş fi fost un cântec ... aş fi fost “Leonard Cohen – Halluljah”.
Dacă aş fi fost un film ... aş fi fost “Mr. Nobody”.
Dacă aş fi fost un serial ... aş fi fost “The Practice”.
Dacă aş fi fost un oraş ... aş fi fost Viena.
Dacă aş fi fost un gust ... aş fi fost cel al ciocolatei negre.
Dacă aş fi fost o aromă ... aş fi fost cea a unui frappe cu multă cafea.
Dacă aş fi fost o culoare ... aş fi fost albastrul.
Dacă aş fi fost un material (ţesătură) ... aş fi fost catifeaua sau mătasea.
Dacă aş fi fost (doar) o parte a corpului ... aş fi fost ochii ( dealtfel singura trăsătură frumoasă a feţei mele ).
Dacă aş fi fost un drog ... aş fi fost ciocolata ( eu sunt dependentă deja).
Dacă aş fi fost un accesoriu ... aş fi fost un lănţişor.
Dacă aş fi fost o materie şcolară ... aş fi fost istoria sau limba română.
Dacă aş fi fost o expresie a feţei ... aş fi fost râsul.
Dacă aş fi fost un personaj de desene animate ... aş fi fost Wilma Flintstone.
Dacă aş fi fost o formă ... aş fi fost o sferă.
Dacă aş fi fost un număr ... aş fi fost 4.
Dacă aş fi fost o maşină ... aş fi fost una electrică ( Salvaţi mediul înconjurător!).
Dacă aş fi fost o haină ... aş fi fost o rochie.

Oricine o doreşte nu are altceva de făcut decât să o ceară. Sau puteţi să o luaţi pur şi simplu, I don't mind.

It's time for some good music

Sunt frântă de oboseală şi sunt pe punctul de a adormi cu capul pe taste, dar eu sunt încăpăţânată şi nu mă las. O să ascult muzică, o să vorbesc cu cineva, o să scriu pe blog. Şi cum nu sunt în stare să scriu un post filozofic, o să dau recomandări muzicale. Cum spunea profa' de franceză : ''Când te apucă, mult te ţine.'' Aşa că atunci când vreau să scriu un articol muzical, îl scriu şi mult mă ţine.

Radiohead - Creep
Hinder - Lips of an angel
Lifehouse - You and me
The Fray - Never say never
Queen - Bohemian Rhapsody
The Beatles- Let it be
Anberlin - Feel good drag
One Republic - Apologize
Within Temptation - All I need
Athlete - Wires
Stateless - Bloodstream
TV on the Radio - DLZ
Daughtry - September
Great Northern - Houses

Confuza.

''Erau singuri, tanarul barbat si tanara femeie, langa dansul, care nu mai era. Stateau tacuti, gandind si privindu-l.
Dar Georges, pe care noaptea il infiora langa acest cadavru, nu-si putea intoarce privirea de la dansul. Ochiul si mintea sa, atrase, femecate de acest obraz istovit pe care lumina tremuratoare il facea sa para inca si mai scofalcit, erau atintite asupra lui. Acesta era prietenul sau, Charles Forestier, cu care vorbea chiar ieri! Ce lucru straniu si inspaimantator e acest sfarsit complet al unei fiinte! Oh! Isi aducea aminte de vorbele lui Norbert de Varenne, chinuit de frica mortii.
''Niciodata nu se mai intoarce vreo fiinta. Se vor naste milioane si miliarde, aproape la fel, cu ochi, nas, gura, tidva si inlauntru o gandire, fara ca vreodata sa se mai arate aceasta care era culcata in patul asta.''
Traise cativa ani, mancase, rasese, iubise, sperase, ca toata lumea. Si acuma se sfarsise totul pentru dansul, se sfarsise pentru vesnicie. O viata! Cateva zile si apoi nimica! Ne nastem, crestem, suntem fericiti, asteptam, apoi murim. Adio! Barbat sau femeie, tu nu te vei mai intoarce pe acest pamant! Si totusi fiecare poarta in sine dorinta fierbinte si cu neputinta de indeplinit a vesniciei, fiecare e un soi de univers in univers si fiecare se pierde curand fara urma in gunoiul semintelor noi. Plantele, dobitoacele, oamenii, stelele, luminile, toate se insufletesc, apoi mor spre a se preschimba. Si niciodata o fiinta nu se mai intoarce, musculita, om sau planeta!
O groaza neinteleasa, nemarginita, zdrobitoare apasa sufletul lui Duroy, groaza acestui nimic nemarginit, de neinlaturat, care striveste fara contenire toate vietile cele atat de repezi si de ticaloase. Deja isi pleca fruntea sub amenintarea ei. Se gandea la muste, care traiesc cateva ceasuri, la dobitoace, care traiesc cateva zile, la oameni, care traiesc cativa ani, la pamanturi, care traiesc cateva veacuri. Ce deosebire dar, intre unele si altele?! Cateva rasarituri de soare mai mult, iata totul.
Isi intoarse incet ochii in alta parte, ca sa nu mai vada cadavrul.''

Sunt singura care simte teama asta? Chiar sunt singura? Daca da, atunci poate chiar sunt nebuna.

Franturi de viata-part. 2

Deep blue sky

Sunset beach

Summer song

Love story

Chocolate pencils

Broken dreams

Blossom

Birds of paradise

A walk to remember

P. S. : Aceste poze nu imi apartin mie, toate drepturile sunt rezervate proprietarilor lor.

Cum se scrie un roman?

Am intrat din intamplare acum cateva zile pe bookiseala.ro si am descoperit un articol cu titlul ,,Cum se scrie un roman?''.Brusc, mi-am adus aminte de toate schitele de roman pe care le am in calculator si cum de doi ani de zile ma chinui sa scriu un roman original, care sa aiba o intriga buna, o idee de baza si personaje reale cu care se va putea identifica cititorul; si de esecul meu in a indeplini macar trei dintre aceste cerinte. Inainte sa ma dau cu pararea, am sa reproduc articolul de pe bookiseala :

Tehnicile de bază ale scrierii unui roman sunt simple:
1. Ideea de bază. Originală şi şocantă.
2. Întrebări.
3. Conflictul.
4. Tema de bază.
5. Complotul.
6. Construcţia personajelor.
7. Cercetarea.
8. Schiţa acţiunii. Unde, cum, ce, de ce, când?
9. Ritmul.
10. Scrierea sinopsisului.
11. Depunerea manuscrisului.

-__- Ok, tehnicile de baza ale scrierii unui roman sunt simple, dar de la tehnicile de baza pana la terminarea manuscrisului este o cale foarte, foarte lunga.

• In primul rand, nu ai intotdeauna inspiratie si asta este cel mai grav lucru. Pentru ca daca nu ai inspiratie, nu poti sa construiesti ceva autentic, veridic, ceva care sa fascineze si sa captiveze pe cineva daca nici macar tie nu ti se pare multumitor.
• In al doilea rand, timpul.Eu,de exemplu, stau sase sau sapte ore pe zi la scoala si uneori am si meditatii. Am teme si am de invatat pentru teste. Cand ajung acasa nu am intotdeauna dispozitia de a fugi la calculator si de a incepe sa scriu la roman. Prefer sa ma relaxez, sa ma uit la televizor, sa ascult muzica sau sa citesc o carte care sa nu fie a mea.
• In al treilea rand, instabilitatea.O idee care ieri ti se parea grozava astazi pare lipsita de orice sens, iar tot ce ai scris este anost si plictisitor. Am citit acum ceva timp pe bookblog.ro un interviu dat de Ileana Vulpescu, care a spus ca ar trebui sa termini un roman si sa il mai tii cel putin doi ani intr-un sertar. Daca atunci cand il recitesti esti de acord cu tot ce ai scris atunci, poti sa il publici.
• In ultimul rand, nepasarea. Se poate intampla ca pe parcurs ce scrii romanul si dezvolti ideea, acesta sa nu te mai atraga atat de mult. Ideea nu mai pare atat de buna, nimic nu te mai impresioneaza si nu te mai face sa exclami bucuros, iar personajele par lipsite de umor si seamana mai mult cu niste marionete. Nu iti mai poti imagina scenele asa cum s-ar prezenta in viata reala si atunci intervine nepasarea. Si asa manuscrisul cade intr-un con de umbra si are un noroc extraordinar daca il vei mai reciti.

Oricum, nu cred ca voi reusi sa termin un roman in urmatorii doi ani de zile, in special datorita instabilitatii si ulterioarei nepasari. Sper insa ca oricine va citi acest articol sa nu ia un exemplu de la mine si sa scrie in romanul acela daca ei chiar isi doresc asta. Poate vor scrie un best-seller si vor sta langa J. K. Rowling si Dan Brown. Eu as aprecia mai mult daca as sta langa Gabriel Garcia-Marquez sau Virginia Woolf, dar ea e moarta si el provine din America de Sud a. k. a. sanse egale cu zero.