Prima oara, am vazut postul pe blogul Tomatei si mi-a ramas in minte toata ziua. Azi, am vazut acelasi post pe blogul Antoniei, asa ca m-am ambitionat si am decis sa scriu si eu despre asta.
Prietenul din copilarie. Pfai, pai aici sunt cam toti. Pe Anca o stiu de cand m-am nascut, pentru ca locuiam in acelasi bloc, si am ramas cele mai bune prietene chiar si dupa ce s-a mutat la Bucuresti. In ultimii doi ani insa, n-am mai tinut legatura. Pe Crina am cunoscut-o in clasa I si de atunci suntem foarte bune prietene, la fel si Alexandra. Pe Antonia si Silvana le-am cunoscut in clasa a V-a. Nu e tocmai din copilarie, dar am 14 ani, deci tot copilarie e.
Prietenul nou. Hm, nu chiar. Sunt doar oameni cu care ma salut daca ma vad pe strada. In rest, nu vorbim mai deloc.
Prietenul sportiv. Aici este unul singur, de fapt una singura, si anume verisoara'mea. Mergem uneori impreuna la sala. Totusi, nu suntem tocmai prietene, pentru ca nu avem prea multe in comun ( muzica, hobbyuri etc. ) despre care sa vorbim.
Prietenul spiritual. Cel mai mult vorbesc despre religie cu Crina si uneori cu Antonia. Dar nu am o persoana cu care sa vorbesc exclusiv despre asta.
Prietenul mai tanar. Aici ar intra Antonia si Alexandra, eu fiind oricum una dintre cele mai mici persoane pe care le cunosc. Si nu cunosc prea multe persoane mai mici ca varsta decat mine cu care sa am despre ce sa vorbesc, avand in vedere ca majoritatea sunt preocupate de Jonas Brothers, Demi Lovato etc. Prefer persoanele mai in varsta, pentru ca sunt mai mature si am mult mai multe de discutat cu ele.
Prietenii iubitului/sotului. Momentan, nu am nici una, nici alta.In privinta fostilor, clar nu. Uneori as prefera sa mint si sa spun ca nu-i cunosc.
Mama. Cu mama ma inteleg destul de bine, dar nu in cazul in care sa-i fac confidente, sa-i spun despre problemele mele sau asa ceva. Si evident ca ma si cert cu ea, atunci cand nu-i convine ceva ce am facut sau ceva ce nu am facut.
Tu insati. Eu sunt categoric cea mai complicata persoana pe care o cunosc. Uneori am impresia ca nu ma cunosc deloc, uneori am impresia ca incep sa-mi dau seama cine sunt. De multe ori sunt convinsa ca nu o sa ma cunosc niciodata pe de-a-ntregul. Sunt probabil cea mai buna prietena si cel mai mare dusman al meu. Pentru ca ma pot consola singura, pentru ca imi dau sfaturi singura si pentru ca nu ma pot minti tot timpul pe mine insumi si tocmai pentru ca ma cunosc cat de cat ma urasc uneori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu