Cel mai bun mod de a petrece Craciunul

In ultimele zile m-am framantat incontinuu in privinta urmatoarei postari, deoarece mi-am dorit foarte mult sa scriu despre revolutie. Mi-a fost reamintit faptul ca unchiul meu a fost impuscat in cap in decembrie 1989, si mi-as fi dorit sa scriu despre acest eveniment pe blog, pentru ca toata lumea merita sa stie despre el, indiferent daca erau nascuti atunci sau nu. Totusi, fiind un subiect atat de complex si fiind atat de multe de spus, nu am reusit sa-mi adun ideile, plus faptul ca as fi fost foarte subiectiva in aceasta privinta. Astfel, citind ultimul numar din revista Joy, am citit 20 de motive pentru care Craciunul petrecut pe o plaja este mai frumos decat cel petrecut acasa sau la munte, unde este foarte, foarte frig si exista troiene uriase de zapada. Atunci, care este cel mai bun mod de a petrece Craciunul?

Sincer, eu nu gasesc un mod mai frumos de a petrece Craciunul decat in familie. Oricat de enervanti ar putea fi parintii mei in restul timpului, oricat m-as plange eu de lipsa de intimitate si de mama care ma cicaleste incontinuu pentru cel mai insignifiant lucru pe care il fac, de Craciun toate problemele se rezolva. E ca si cum cineva ar flutura o bagheta magica. Pur si simplu, parintii nu mai sunt asa enervanti si cicalitori. Ca sa nu mai mentionez ca adorabilele mele surori, cele care ma scapa de chinul de a sta singura cu parintii de sarbatori ( pentru ca, desi nu mai sunt atat de enervanti, recunosc, nici prea distractivi nu devin ) sosesc ca in fiecare an. Nu am nicio problema cu a petrece Craciunul la munte, dar mi se pare mult mai frumos sa stai acasa si sa razi cand toti isi aduc aminte de toate tampeniile pe care le faceau in copilarie si sa vorbesti cu surorile pe care le iubesti atat de mult despre fashion, music&co, avand gusturi exact la fel. Asa ca nu sunt de acord cu o petrecere de Craciun pe plaja, pentru ca este cam aiurea, fiind in mijlocul iernii.

Oricum, am lungit prea mult postul asta. Nu sunt tocmai concentrata pe ceea ce scriu, pentru ca in acelasi timp mintea mea cauta o idee de carte. Nu stiu cum se face, dar atunci cand am timp sa scriu o carte, nu am nicio idee si celelalte schite nu ma mai intereseaza. Deci, sunt cam frustrata in momentul de fata. Numai gandul la bocancii dupa care am plans doua luni de zile ma mai inveseleste catusi de putin. Si poate si camasa aia noua de la Bershka:)