Sunt foarte, foarte confuză.
Blogul ăsta ... Blogul ăsta nu e ceea ce vreau eu. Nu sunt eu. Când văd blogul ăsta, când citesc articolele, nu mă văd pe mine. Văd doar o parte infimă din mine. Partea pe care o afişez zilnic, partea care pare să fie eul complet, dar nu este. Îmi reproşez de două zile încoace ceea ce fac zi de zi. Pentru că nu sunt eu. Pentru că nu mai suport să nu fiu eu.
Sunt incapabilă să spun exact ce simt şi ce gândesc. Sunt incapabilă să mă exteriorizez cu adevărat. De fiecare dată când este vorba de ceva important, încerc să spun ceva, să arăt ceva, sunt gata-gata să mă exteriorizez şi eşuez lamentabil. Întotdeauna arăt altceva, ales în grabă pentru a poza drept ,,Ce simt eu cu adevărat’’.
Iar blogul ăsta trebuia să fie modul în care să mă exteriorizez. Şi da, parţial am făcut-o. Am cunoscut oameni noi, am învăţat lucruri noi. Am încercat să spun cu voce tare ce gândesc, dar când sunt pe punctul de a face asta, mi se face frică şi spun altceva. Când reuşesc totuşi, modul în care o spun face în aşa fel încât nu sunt băgată în seamă. Atunci, care e rostul?
Problema mea e că nu pot să vorbesc cu voi. Nu, nu ştiu, dar nu pot să vorbesc cu voi, oameni, prieteni, cititori, nu pot. Îmi păreţi atât de diferiţi de mine, încât simt nevoia să mă modelez pentru a vă face pe plac. Pentru a simţi şi eu cum e să fii normală. Dar nu pot să vă spun sau să vă arăt cine sunt cu adevărat. Dacă mă urâţi? Dacă mă priviţi suspicioşi? Dacă pur şi simplu mă ignoraţi? Nu, nu ştiu, dar nu pot să vorbesc cu voi.
Mă gândesc serios să şterg blogul. Sunt foarte confuză şi adevărul e că nu sunt sigură ce ar trebui să fac. Mă gândesc să-l şterg şi s-o iau de la capăt. Sau să-l şterg pur şi simplu şi să stagnez, fără a mai crea un alt blog. Nu sunt eu, nu sunt eu.
Nu ştiu dacă mă înţelegeţi sau dacă aţi avut răbdare să citiţi toate aberaţiile mele. Dar...nu, chiar nu ştiu ce să fac. Cât despre ce aş avea nevoie ca să-mi dau seama ce trebuie să fac...Nici aici nu sunt prea sigură : sprijin, afecţiune, critică, cineva care să ţipe la mine şi să-mi spună că sunt o idioată? Nu ştiu ce să aleg.
"Îmi păreţi atât de diferiţi de mine, încât simt nevoia să mă modelez pentru a vă face pe plac. Pentru a simţi şi eu cum e să fii normală."
RăspundețiȘtergerestiu cum e. stiu al naibii de bine cum e.
Ba nu e adevarat. Trebuie sa fii cum vrei tu, ca e blogul tau, ce Dumnezeu! Si mie imi place ce scrii tu si nu iti spun asta fiindca te cunosc de la gradinita (cand ma ofticasem ca pe tine te-a pus sus si pe mine nu =)) ), si restu' de 15 persoane nu te urmaresc degeaba!
RăspundețiȘtergereTocmai, blogul e FIX ce eşti şi tu.
RăspundețiȘtergereBlogul spune despre tine că nu eşti capabilă să te exprimi în scris când vine vorba despre persoana proprie. Foloseşte observaţia asta şi lucrează să îmbunătăţeşti scrisul tău.
A şterge nu rezolvă nimic.