Emoţii şi... nimic.

Azi a fost prima zi de liceu şi... am sentimente amestecate în privinţa ei. A început cu emoţii, a continuat cu indiferenţă, au urmat dezamăgirea şi furia şi s-a încheiat cu resemnarea. Şi totuşi, mailul pe care l-am primit de la Alecs mi-a înseninat ziua şi m-a convins să nu las o zi să strice patru ani. :3

Am mers în cele din urmă La Ruine ( mai corect ar fi ,,la La Ruine’’ ) după ce am cărat manualele ( doar o parte din drum, deoarece Radu s-a comportat ca un adevărat gentleman şi mi le-a dus până acasă ), am băut o Cola, am jucat Mafia şi Macao, la care am avut puţine ( multe ) probleme, având în vedere că nu mai jucasem de ani buni, mă mir că încă mai ştiam măcar parţial cum se joacă. Apoi m-am întors acasă şi n-am făcut mai nimic. Sunt o leneşă incorigibilă.

Sper ca a doua zi de liceu să-mi aducă sentimente mai frumoase decât cea de azi. A, şi ar mai fi ceva ce am vrut întotdeauna să spun :

Sunt liceancăăăăăă!!!!!!

Şi deşi mă tentează să las melodia din Liceenii pentru sfârşit, o să pun melodia de la Joseph Arthur care mă obsedează de câteva zile.