Am decis ca o sa iau o oarecare pauza de la blogging deoarece am trei olimpiade pe care scrie numele meu apropiindu'se,ceea ce inseamna ca am fise peste fise,meditatii peste meditatii si multe,multe sinteze.Ca sa nu mai mentionez ca ceilalti profesori nu par sa inteleaga ce inseamna sa vina o olimpiada si o dau pe teme intr-un hal fara de hal.Uneori am impresia ca unora chiar le place sa te frece asa la cap,mai ales la franceza,cand nimeni nu o asculta si ea nu pare sa-si dea deloc seama de asta si continua sa te frece la cap atunci cand tu nu stii cum sa scapi mai devreme ca sa incepi sa scrii la sinteza aia de patru pagini la istorie despre civilizatia si statul la geto-daci.
Stiu ca aberez putin la ora asta,dar trebuie sa incep sa scriu la sinteza aia si nu-mi poate scoate din cap Jealous guy a lui Lennon.Ca sa nu mai mentionez ca am citit Primele iubiri de Nicolae Labis.Asa ca,in loc sa visez geto-daci,in capul meu este un haos complet, si I'm just a jealous guy/I'm just a jealous guy se combina cu Ca prins de-o vraja noua si-atotcuprinzatoare/Voi parasi boema cu gustul ei amar,/Ca vinul, desi-mi place cand scapara-n pahare,/Ma va-mbia din ce în ce mai rar.
marți, 11 ianuarie 2011
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Euphoria.
Sper ca Antonia nu se va supara ca am folosit fostul ei titlu de blog ca titlu pentru postare,dar exprima felul in care ma simt eu acum...si nu chiar.Ma simt foarte fericita,ma simt vesela,vreau sa dansez prin intreaga camera ascultand Queen si totusi ma simt foarte fragila.Cand sunt foarte vesela ma simt aproape la fel de fragila ca atunci cand sunt trista.
Nu ma simt chiar confortabil atunci cand am sentimente intense,ca fericirea,tristetea etc.Ma fac sa ma simt de parca as fi de cristal si daca m-ar atinge cineva m-as sparge in milioane de bucatele sclipitoare.Azi a fost o zi foarte frumoasa si,spre deosebire de alte zile,nu a contrastat cu starea mea de spirit.De fapt,eram chiar mai luminoasa decat vremea de afara.Si,brusc,m-am prabusit.Ca atunci cand stai pe un piedestal si deodata cazi jos.Nu ma mai simt nici pe departe atat de fericita cum ma simteam acum cateva...sa zicem minute.Ma simt o visatoare incurabila,care refuza sa se intoarca cu picioarele pe pamant.Si atunci cand refuza,pur si simplu se prabuseste inapoi pe pamant.Ceva de genul : ,,Daca nu vrei cu frumosul,o facem cu forta.''
Acum ma simt rau.I think today was a combination between euphoria,fragility,mood swing and depresion.Mi-am adus aminte ca am citit ceva pe blogul Mariei,de care mi-a spus si Antonia: daca as fi fost altcineva,nu m-as fi suportat daca m-as fi cunoscut pe mine.Probabil ca mi-ar fi fost mila de starea deplorabila in care sunt.Asa ca,buh bye euforie...
Nu ma simt chiar confortabil atunci cand am sentimente intense,ca fericirea,tristetea etc.Ma fac sa ma simt de parca as fi de cristal si daca m-ar atinge cineva m-as sparge in milioane de bucatele sclipitoare.Azi a fost o zi foarte frumoasa si,spre deosebire de alte zile,nu a contrastat cu starea mea de spirit.De fapt,eram chiar mai luminoasa decat vremea de afara.Si,brusc,m-am prabusit.Ca atunci cand stai pe un piedestal si deodata cazi jos.Nu ma mai simt nici pe departe atat de fericita cum ma simteam acum cateva...sa zicem minute.Ma simt o visatoare incurabila,care refuza sa se intoarca cu picioarele pe pamant.Si atunci cand refuza,pur si simplu se prabuseste inapoi pe pamant.Ceva de genul : ,,Daca nu vrei cu frumosul,o facem cu forta.''
Acum ma simt rau.I think today was a combination between euphoria,fragility,mood swing and depresion.Mi-am adus aminte ca am citit ceva pe blogul Mariei,de care mi-a spus si Antonia: daca as fi fost altcineva,nu m-as fi suportat daca m-as fi cunoscut pe mine.Probabil ca mi-ar fi fost mila de starea deplorabila in care sunt.Asa ca,buh bye euforie...
joi, 6 ianuarie 2011
Behind the bad guy's blue eyes
In ultimele zile am cautat o melodie pe care o ascultam acum cativa ani, din filmul ,,Gothika'' cu Halle Berry. Am ascultat putin trailerul de pe AXN, am dedus titlul melodiei, am cautat pe youtube si am regasit trupa Limp Bizkit. Parerea mea este ca versiunea lor a Behind blue eyes este mai buna decat a celor de la The Who, dar gusturile nu se discuta. Am ascultat melodia si,intelegand versurile, mi-am dat seama cat de multa dreptate au si mi-au adus aminte de o idee veche de-a mea legata de personajul negativ.
No one knows what it's like
To be the bad man
To be the sad man
Behind blue eyes
And no one knows
What it's like to be hated
To be fated to telling only lies
Mi-am adus aminte de toate filmele si de toate cartile acelea care au un personaj principal pozitiv. Si cand spun pozitiv, ma refer la faptul ca este o persoana buna, drogurile sau mai stiu eu ce neschimband faptul ca este un om bun. Si intotdeauna, exista un personaj negativ, the bad guy, care vrea sa-l omoare pe tipul bun, care este invidios pe el, care vrea sa castige si sa domine lumea. Astfel, tipul rau este intotdeauna un nenorocit marsav, care ucide de dragul de a ucide, care este rau pentru ca este rau si care nu are sentimente. Si ma intreb: cum de s-a ajuns la concluzia asta? Cum se face ca oamenii care fac lucruri numite ,,rele'' sunt si oameni rai? S-a dat o lege care spune ,,Oamenii rai sunt rai pentru ca ei fac numai lucruri rele''? Plus ca nimeni nu stie cum este sa fii intotdeauna personajul negativ. Nimeni nu a scris vreodata vreo carte, nimeni nu a facut vreodata un film sau o piesa de teatru a carei actiune sa se invarte in jurul unui tip rau. Nimeni nu stie de fapt cum este sa fii catalogat drept rau, sa fii injurat, sa fii hulit, sa fii condamnat.
Credeam si eu asta. Eram convinsa ca daca faci ceva rau, esti un nenorocit. Bineinteles ca atunci cand m-am maturizat si am incetat sa mai cred toate prostiile care mi se zic, am inceput sa gandesc de una singura si mi-am dat seama ca gresesc. What it's like to be the bad guy? Oare Jack Spintecatorul era rau din fire? Sau teroristii? Sau criminalii in serie? Oare nu unii dintre oamenii astia pe care noi ii consideram niste nemernici au avut motivele lor? Poate ca nu scuza complet ceea ce au facut, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii condamnam la moarte. Adevarul este ca putine persoane incearca sa inteleaga de ce omul ala a facut asta, de ce omul celalalt a facut aia. Majoritatea se multumesc sa judece, sa puna pe fruntea fiecaruia eticheta ,,bun'' sau ,,rau'' si sa-si vada in continuare de viata lor. Mi s-a spus de mai multe ori ca personalitatea unui om se reflecta in fapte. Nu neg ca de multe ori este adevarat, dar nu este in niciun caz litera de lege si asta, dupa parerea mea, ar trebui stiuta de toti.
Dar nu pot schimba mentalitatea oamenilor cu un post pe un blog printre milioane de alte bloguri. Asa ca deocamdata nu-mi ramane nimic altceva de facut sa beau o ciocolata calda, sa ma uit la ultimul episod din In deriva si sa fredonez:
But my dreams they aren't as empty
As my conscience seems to be
I have hours, only lonely
My love is vengeance
That's never free
No one knows what it's like
To be the bad man
To be the sad man
Behind blue eyes
And no one knows
What it's like to be hated
To be fated to telling only lies
Mi-am adus aminte de toate filmele si de toate cartile acelea care au un personaj principal pozitiv. Si cand spun pozitiv, ma refer la faptul ca este o persoana buna, drogurile sau mai stiu eu ce neschimband faptul ca este un om bun. Si intotdeauna, exista un personaj negativ, the bad guy, care vrea sa-l omoare pe tipul bun, care este invidios pe el, care vrea sa castige si sa domine lumea. Astfel, tipul rau este intotdeauna un nenorocit marsav, care ucide de dragul de a ucide, care este rau pentru ca este rau si care nu are sentimente. Si ma intreb: cum de s-a ajuns la concluzia asta? Cum se face ca oamenii care fac lucruri numite ,,rele'' sunt si oameni rai? S-a dat o lege care spune ,,Oamenii rai sunt rai pentru ca ei fac numai lucruri rele''? Plus ca nimeni nu stie cum este sa fii intotdeauna personajul negativ. Nimeni nu a scris vreodata vreo carte, nimeni nu a facut vreodata un film sau o piesa de teatru a carei actiune sa se invarte in jurul unui tip rau. Nimeni nu stie de fapt cum este sa fii catalogat drept rau, sa fii injurat, sa fii hulit, sa fii condamnat.
Credeam si eu asta. Eram convinsa ca daca faci ceva rau, esti un nenorocit. Bineinteles ca atunci cand m-am maturizat si am incetat sa mai cred toate prostiile care mi se zic, am inceput sa gandesc de una singura si mi-am dat seama ca gresesc. What it's like to be the bad guy? Oare Jack Spintecatorul era rau din fire? Sau teroristii? Sau criminalii in serie? Oare nu unii dintre oamenii astia pe care noi ii consideram niste nemernici au avut motivele lor? Poate ca nu scuza complet ceea ce au facut, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii condamnam la moarte. Adevarul este ca putine persoane incearca sa inteleaga de ce omul ala a facut asta, de ce omul celalalt a facut aia. Majoritatea se multumesc sa judece, sa puna pe fruntea fiecaruia eticheta ,,bun'' sau ,,rau'' si sa-si vada in continuare de viata lor. Mi s-a spus de mai multe ori ca personalitatea unui om se reflecta in fapte. Nu neg ca de multe ori este adevarat, dar nu este in niciun caz litera de lege si asta, dupa parerea mea, ar trebui stiuta de toti.
Dar nu pot schimba mentalitatea oamenilor cu un post pe un blog printre milioane de alte bloguri. Asa ca deocamdata nu-mi ramane nimic altceva de facut sa beau o ciocolata calda, sa ma uit la ultimul episod din In deriva si sa fredonez:
But my dreams they aren't as empty
As my conscience seems to be
I have hours, only lonely
My love is vengeance
That's never free
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Despre 2010
2010 a trecut si nu am nici cea mai mica idee cum sa-l descriu.
A fost anul in care am ras cel mai mult si anul in care am plans cel mai mult.
M-am simtit ingrozitor,m-am simtit euforica,m-am simtit in toate felurile posibile.
Am citit o multime de carti,atat de multe incat mi-a fost interzis sa mai citesc-nu ca as fi ascultat de asta-,am mers in prima mea tabara,care m-a lasat cu mai putini bani la buget,dar pot spune ca a meritat,am parcurs fiecare metru patrat din camera mea dansand.
Mi-am descoperit pasiuni noi,cum ar fi serialele tv,fotografia si shoppingul.
Am fost abordata de un pedofil,am fost intrebata daca sunt gravida,am ras in hohote in orele de franceza,am avut cele mai complicate si amuzante vise.
Am ascultat Apologize cantata la o terasa de pe malul marii si am avut lacrimi in ochi,am fost indragostita de cineva caruia nu-i cunosteam nici macar numele timp de o saptamana,am inotat mai bine ca niciodata.
Am stat cu prietenii mei,am fost terifiata o noapte intreaga dupa ce am aflat cea mai convingatoare poveste de groaza din lume,mi-am dorit pentru prima oara sa devin actrita-desi sansele sunt aproape nule-.
Am facut o multime de lucruri.Exista multe lucruri pe care vreau sa le fac in 2011.Asa ca,va urez tuturor un an nou fericit si tot ce va doriti si incerc ca urarile mele sa nu sune ca niste clisee jalnice,pentru ca nu o spun din politete sau din lipsa de activitate,ci pentru ca intr-adevar va doresc asta:)
A fost anul in care am ras cel mai mult si anul in care am plans cel mai mult.
M-am simtit ingrozitor,m-am simtit euforica,m-am simtit in toate felurile posibile.
Am citit o multime de carti,atat de multe incat mi-a fost interzis sa mai citesc-nu ca as fi ascultat de asta-,am mers in prima mea tabara,care m-a lasat cu mai putini bani la buget,dar pot spune ca a meritat,am parcurs fiecare metru patrat din camera mea dansand.
Mi-am descoperit pasiuni noi,cum ar fi serialele tv,fotografia si shoppingul.
Am fost abordata de un pedofil,am fost intrebata daca sunt gravida,am ras in hohote in orele de franceza,am avut cele mai complicate si amuzante vise.
Am ascultat Apologize cantata la o terasa de pe malul marii si am avut lacrimi in ochi,am fost indragostita de cineva caruia nu-i cunosteam nici macar numele timp de o saptamana,am inotat mai bine ca niciodata.
Am stat cu prietenii mei,am fost terifiata o noapte intreaga dupa ce am aflat cea mai convingatoare poveste de groaza din lume,mi-am dorit pentru prima oara sa devin actrita-desi sansele sunt aproape nule-.
Am facut o multime de lucruri.Exista multe lucruri pe care vreau sa le fac in 2011.Asa ca,va urez tuturor un an nou fericit si tot ce va doriti si incerc ca urarile mele sa nu sune ca niste clisee jalnice,pentru ca nu o spun din politete sau din lipsa de activitate,ci pentru ca intr-adevar va doresc asta:)
marți, 28 decembrie 2010
Eutanasiere?
Am presimtirea ca asta va fi un post foarte,foooarte lung,pentru ca sunt atat de multe de spus si nu prea stiu de unde sa incep.Cred ca prima oara mi-a fost atrasa atentia inspre acest subiect acum cateva luni,cand stateam seara intinsa pe toata canapeaua si ma uitam la The practice.In unul dintre episoade,era vorba despre o femeie care era in ultimul stadiu al bolii-cancer ovarian- si care a decis ca medicul ei sa o ucida a. k. a. sa ii administreze o doza mare de morfina,care ar fi dus cel mai probabil la decesul ei.Bobby era avocatul apararii si Helen procurorul si,avand in vedere ca Bobby a oprit aparatele care o mai tineau in viata pe mama sa cand avea 15 ani iar bunica lui Helen a fost eutanasiata,se anunta un proces...hm,cum sa spun,pe viata si pe moarte.Bineinteles ca,in final,in ciuda familiei acelei femei,care sustinea ca ea nu dorea nimic altceva decat sa scape de acea durere insuportabila,Helen a castigat procesul si doctorul a ajuns in inchisoare.Asa ca m-am intrebat:sunt de acord cu eutanasierea sau nu?
Privind dintr-o perspectiva religioasa,eutanasierea ar trebui interzisa,deoarece omul nu poate interveni in ceea ce doreste Dumnezeu sa se intample.Dar,totusi,medicii vindeca oameni si ii salveaza de la moarte,asta fiind tocmai o interventie in ceea ce aparent Dumnezeu doreste sa se intample.Totusi,cred ca daca noi nu am interveni niciodata si nu am incerca sa salvam oamenii de la moarte,am fi deja o specie disparuta de pe Pamant.Intrebarea este:interventia pentru salvarea unei vieti echivaleaza cu interventia pentru uciderea unei persoane?Eu tind sa raspund nu,dar nu pot fi sigura.
Privind din perspectiva pacientului,care este pe moarte si are dureri ingrozitoare,inteleg de ce ar dori sa moara cat mai curand.Daca singurul motiv ar fi durerile groaznice pe care le suporta,as intelege si cred ca as accepta partial eutanasierea.Dar daca ei simt asta ca pe o datorie?Ca si cum ar dori sa nu mai fie o povara pentru cei dragi,sa nu-i mai vada suferind.Ca si cum ar fi de datoria lor sa moara.Ar fi corect asta?Oamenii spun ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce.Sincer,eu cred asta.Dar cum ramane cu acesti oameni,care reusesc sa lupte aproape pana la sfarsit,si la final nu mai pot?Ei chiar puteau duce mai mult?Meritau sa fie nevoiti sa duca atat?
Cred ca am terminat acest post si nu a fost atat de lung pe cat am crezut.Totusi,nu simt ca sunt mai lamurita decat eram atunci cand am inceput sa-l scriu.Vazand toata gandurile mele pe ecran,ma simt chiar mai indecisa.Singurul lucru de care sunt sigura si pe care il voi tine minte este acel episod din The Practice,probabil unul dintre cele mai bune,cu Bobby care l-a aparat pe doctor ca si cum s-ar fi aparat pe el insusi si pe Helen care se razbuna pe alt doctor decat cel care i-a ucis bunica.
Privind dintr-o perspectiva religioasa,eutanasierea ar trebui interzisa,deoarece omul nu poate interveni in ceea ce doreste Dumnezeu sa se intample.Dar,totusi,medicii vindeca oameni si ii salveaza de la moarte,asta fiind tocmai o interventie in ceea ce aparent Dumnezeu doreste sa se intample.Totusi,cred ca daca noi nu am interveni niciodata si nu am incerca sa salvam oamenii de la moarte,am fi deja o specie disparuta de pe Pamant.Intrebarea este:interventia pentru salvarea unei vieti echivaleaza cu interventia pentru uciderea unei persoane?Eu tind sa raspund nu,dar nu pot fi sigura.
Privind din perspectiva pacientului,care este pe moarte si are dureri ingrozitoare,inteleg de ce ar dori sa moara cat mai curand.Daca singurul motiv ar fi durerile groaznice pe care le suporta,as intelege si cred ca as accepta partial eutanasierea.Dar daca ei simt asta ca pe o datorie?Ca si cum ar dori sa nu mai fie o povara pentru cei dragi,sa nu-i mai vada suferind.Ca si cum ar fi de datoria lor sa moara.Ar fi corect asta?Oamenii spun ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce.Sincer,eu cred asta.Dar cum ramane cu acesti oameni,care reusesc sa lupte aproape pana la sfarsit,si la final nu mai pot?Ei chiar puteau duce mai mult?Meritau sa fie nevoiti sa duca atat?
Cred ca am terminat acest post si nu a fost atat de lung pe cat am crezut.Totusi,nu simt ca sunt mai lamurita decat eram atunci cand am inceput sa-l scriu.Vazand toata gandurile mele pe ecran,ma simt chiar mai indecisa.Singurul lucru de care sunt sigura si pe care il voi tine minte este acel episod din The Practice,probabil unul dintre cele mai bune,cu Bobby care l-a aparat pe doctor ca si cum s-ar fi aparat pe el insusi si pe Helen care se razbuna pe alt doctor decat cel care i-a ucis bunica.
joi, 23 decembrie 2010
Soundtrackul zilei de Craciun
Avand deja soundtrackul unei zile fericite si al unei zile triste,de ce sa nu am si soundtrackul zilei de Craciun,pana la urma?Totusi,sa nu va asteptati sa gasiti prea multe melodii legate de sarbatori.Craciunul este Craciun,dar asta nu inseamna ca trebuie sa ascultam alt tip de muzica.
Coldplay-Christmas lights
NeedToBreathe-Something beautiful
The Beatles-Let it be
Radiohead-Creep
Train-Shake up Christmas
Gavin DeGraw-I don't want to be
Snow Patrol-Chasing cars
Sleeperstar-Disengage
Queen-Don't stop me now
George Michael-Last Christmas
30 Seconds to Mars-A beautiful lie
Frank Sinatra-Jingle bells
The Cranberries-Zombie
Fall Out Boy-I don't care
Anberlin-Paperthin Hymn
Muse-Time is running out
The Fray-You found me
One Republic-All the right moves
Lifehouse-Blind
Mariah Carey-Santa Claus is comin' to town
Daughtry-Home
Howie Day-Longest night
Brandon Flowers-Crossfire
NeedToBreathe-Washed by the water
Frank Sinatra-Let it snow
Praf in ochi-O mie de ganduri
Schindler's list-Itzhak Perlman
Train-Drops of Jupiter
Descantec-Cantecul unui copil al nimanui
In plus,cateva recomandari pentru filmele specifice sarbatorilor de iarna:
1.Jack Frost(1998)-Michael Keaton,Kelly Preston
2.A Christmas Carol(1999)-Patrick Stewart
3.Fred Claus(2007)-Vince Vaughn,Paul Giamatti
4.The Santa Clause 3:The Escape Clause(2006)-Tim Allen,Martin Short
5.The Polar Express(2004)-Tom Hanks,Michael Jeter
6.Home Alone 2:Lost in New York(1992)-Macaulay Culkin
Coldplay-Christmas lights
NeedToBreathe-Something beautiful
The Beatles-Let it be
Radiohead-Creep
Train-Shake up Christmas
Gavin DeGraw-I don't want to be
Snow Patrol-Chasing cars
Sleeperstar-Disengage
Queen-Don't stop me now
George Michael-Last Christmas
30 Seconds to Mars-A beautiful lie
Frank Sinatra-Jingle bells
The Cranberries-Zombie
Fall Out Boy-I don't care
Anberlin-Paperthin Hymn
Muse-Time is running out
The Fray-You found me
One Republic-All the right moves
Lifehouse-Blind
Mariah Carey-Santa Claus is comin' to town
Daughtry-Home
Howie Day-Longest night
Brandon Flowers-Crossfire
NeedToBreathe-Washed by the water
Frank Sinatra-Let it snow
Praf in ochi-O mie de ganduri
Schindler's list-Itzhak Perlman
Train-Drops of Jupiter
Descantec-Cantecul unui copil al nimanui
In plus,cateva recomandari pentru filmele specifice sarbatorilor de iarna:
1.Jack Frost(1998)-Michael Keaton,Kelly Preston
2.A Christmas Carol(1999)-Patrick Stewart
3.Fred Claus(2007)-Vince Vaughn,Paul Giamatti
4.The Santa Clause 3:The Escape Clause(2006)-Tim Allen,Martin Short
5.The Polar Express(2004)-Tom Hanks,Michael Jeter
6.Home Alone 2:Lost in New York(1992)-Macaulay Culkin
miercuri, 22 decembrie 2010
8 tipuri de prieteni
Prima oara, am vazut postul pe blogul Tomatei si mi-a ramas in minte toata ziua. Azi, am vazut acelasi post pe blogul Antoniei, asa ca m-am ambitionat si am decis sa scriu si eu despre asta.
Prietenul din copilarie. Pfai, pai aici sunt cam toti. Pe Anca o stiu de cand m-am nascut, pentru ca locuiam in acelasi bloc, si am ramas cele mai bune prietene chiar si dupa ce s-a mutat la Bucuresti. In ultimii doi ani insa, n-am mai tinut legatura. Pe Crina am cunoscut-o in clasa I si de atunci suntem foarte bune prietene, la fel si Alexandra. Pe Antonia si Silvana le-am cunoscut in clasa a V-a. Nu e tocmai din copilarie, dar am 14 ani, deci tot copilarie e.
Prietenul nou. Hm, nu chiar. Sunt doar oameni cu care ma salut daca ma vad pe strada. In rest, nu vorbim mai deloc.
Prietenul sportiv. Aici este unul singur, de fapt una singura, si anume verisoara'mea. Mergem uneori impreuna la sala. Totusi, nu suntem tocmai prietene, pentru ca nu avem prea multe in comun ( muzica, hobbyuri etc. ) despre care sa vorbim.
Prietenul spiritual. Cel mai mult vorbesc despre religie cu Crina si uneori cu Antonia. Dar nu am o persoana cu care sa vorbesc exclusiv despre asta.
Prietenul mai tanar. Aici ar intra Antonia si Alexandra, eu fiind oricum una dintre cele mai mici persoane pe care le cunosc. Si nu cunosc prea multe persoane mai mici ca varsta decat mine cu care sa am despre ce sa vorbesc, avand in vedere ca majoritatea sunt preocupate de Jonas Brothers, Demi Lovato etc. Prefer persoanele mai in varsta, pentru ca sunt mai mature si am mult mai multe de discutat cu ele.
Prietenii iubitului/sotului. Momentan, nu am nici una, nici alta.In privinta fostilor, clar nu. Uneori as prefera sa mint si sa spun ca nu-i cunosc.
Mama. Cu mama ma inteleg destul de bine, dar nu in cazul in care sa-i fac confidente, sa-i spun despre problemele mele sau asa ceva. Si evident ca ma si cert cu ea, atunci cand nu-i convine ceva ce am facut sau ceva ce nu am facut.
Tu insati. Eu sunt categoric cea mai complicata persoana pe care o cunosc. Uneori am impresia ca nu ma cunosc deloc, uneori am impresia ca incep sa-mi dau seama cine sunt. De multe ori sunt convinsa ca nu o sa ma cunosc niciodata pe de-a-ntregul. Sunt probabil cea mai buna prietena si cel mai mare dusman al meu. Pentru ca ma pot consola singura, pentru ca imi dau sfaturi singura si pentru ca nu ma pot minti tot timpul pe mine insumi si tocmai pentru ca ma cunosc cat de cat ma urasc uneori.
Prietenul din copilarie. Pfai, pai aici sunt cam toti. Pe Anca o stiu de cand m-am nascut, pentru ca locuiam in acelasi bloc, si am ramas cele mai bune prietene chiar si dupa ce s-a mutat la Bucuresti. In ultimii doi ani insa, n-am mai tinut legatura. Pe Crina am cunoscut-o in clasa I si de atunci suntem foarte bune prietene, la fel si Alexandra. Pe Antonia si Silvana le-am cunoscut in clasa a V-a. Nu e tocmai din copilarie, dar am 14 ani, deci tot copilarie e.
Prietenul nou. Hm, nu chiar. Sunt doar oameni cu care ma salut daca ma vad pe strada. In rest, nu vorbim mai deloc.
Prietenul sportiv. Aici este unul singur, de fapt una singura, si anume verisoara'mea. Mergem uneori impreuna la sala. Totusi, nu suntem tocmai prietene, pentru ca nu avem prea multe in comun ( muzica, hobbyuri etc. ) despre care sa vorbim.
Prietenul spiritual. Cel mai mult vorbesc despre religie cu Crina si uneori cu Antonia. Dar nu am o persoana cu care sa vorbesc exclusiv despre asta.
Prietenul mai tanar. Aici ar intra Antonia si Alexandra, eu fiind oricum una dintre cele mai mici persoane pe care le cunosc. Si nu cunosc prea multe persoane mai mici ca varsta decat mine cu care sa am despre ce sa vorbesc, avand in vedere ca majoritatea sunt preocupate de Jonas Brothers, Demi Lovato etc. Prefer persoanele mai in varsta, pentru ca sunt mai mature si am mult mai multe de discutat cu ele.
Prietenii iubitului/sotului. Momentan, nu am nici una, nici alta.In privinta fostilor, clar nu. Uneori as prefera sa mint si sa spun ca nu-i cunosc.
Mama. Cu mama ma inteleg destul de bine, dar nu in cazul in care sa-i fac confidente, sa-i spun despre problemele mele sau asa ceva. Si evident ca ma si cert cu ea, atunci cand nu-i convine ceva ce am facut sau ceva ce nu am facut.
Tu insati. Eu sunt categoric cea mai complicata persoana pe care o cunosc. Uneori am impresia ca nu ma cunosc deloc, uneori am impresia ca incep sa-mi dau seama cine sunt. De multe ori sunt convinsa ca nu o sa ma cunosc niciodata pe de-a-ntregul. Sunt probabil cea mai buna prietena si cel mai mare dusman al meu. Pentru ca ma pot consola singura, pentru ca imi dau sfaturi singura si pentru ca nu ma pot minti tot timpul pe mine insumi si tocmai pentru ca ma cunosc cat de cat ma urasc uneori.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)