Nu am prea mult timp să postez acum, din nefericire. N-am dispărut, nu m-am ascuns într-o cavernă, doar am plecat la mare. Am spus că am revenit cu forţe proaspete şi am vorbit serios. Doar că momentan îmi redirecţionez forţele proaspete.
Iubesc mirosul sărat al mării şi iubesc să aud şi să văd pescăruşii zburând deasupra mea. Îmi dă un sentiment măreţ. Nu ştiu cum să-l explic, dar este atât de profund şi atât de înduioşător încât simt cum fiecare celulă din corpul meu vibrează. Marea a avut întotdeauna efectul ăsta asupra mea. Este bizar să mă simt atât de legată de ea? Dacă da, înseamnă că este doar încă una din ciudăţeniile mele.
Ştiu că am spus ceva despre o leapşă livrească furată de la Tomată, dar am de gând să o amân câteva zile. Am de gând să risc, călcând pe un teren minat şi vorbind despre credinţă. Am ideile fixate în minte, singurul lucru pe care trebuie să-l fac acum este să le organizez şi să le aştern pe hârtie. Mai bine spus, pe blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu