Copila mea, e foarte rău ca o femeie să cunoască tot ce i se poate întâmpla mai rău, căci după aceea nu mai are de ce să se teamă. Şi e foarte rău ca o femeie să nu se mai teamă de nimic.
Se gândi că nu văzuse niciodată un eroism care să se poată asemui cu acela al lui Scarlett O’Hara plecând să cucerească lumea cu o rochie croită din perdelele de catifea ale mamei sale şi cu penele unui cocoş bătrân.
- Nu e ca tine, voinică. N-a fost niciodată voinică. N-a avut niciodată altceva decât inimă.
Draga mea, eşti ca un copil. Crezi că, dacă spui ,,îmi pare rău’’, toate greşelile şi durerile din trecut s-au şters, s-au uitat, şi toată otrava vechilor răni a dispărut...
Te iubeam, dar îmi dădeam seama că nu trebuie s-o ştii. Tu eşti atât de brutală, Scarlett, cu cei care te iubesc. Le primeşti dragostea şi te foloseşti de ea împotriva lor, ca de un bici.
Ştiam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Vezi tu, eu ştiam de Ashley. Dar smintit cum eram, credeam că te pot face să ţii la mine. Poţi să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăţ, să-ţi dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine şi să te ocrotesc, să te las să faci tot ce pofteşti ca să fii fericită – aşa cum am făcut cu Bonnie. Trecuseşi prin atâtea, Scarlett. Nimeni nu ştia mai bine ca mine prin câte ai trecut, şi voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil – pentru că erai un copil, un copil curajos, încăpăţânat şi neînţelegător.
Era aşa de limpede că eram făcuţi unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toţi cei din jurul tău care te putea iubi, cunoscându-te aşa cum eşti în realitate – dură, lacomă de bani şi fără scrupule, ca mine. Te-am iubit şi am riscat. Am crezut că Ashley o să se şteargă din mintea ta. Dar – şi Rhett dădu din umeri – am încercat totul şi nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aş fi fost cu tine iubitor şi apropiat cum e un bărbat când iubeşte o femeie. Dar nu puteam să-ţi arăt dragostea mea, pentru că m-ai fi crezut slab şi ai fi încercat s-o foloseşti împotriva mea. Şi veşnic, veşnic, era Ashley la mijloc. Asta mă înnebunea. Era îngrozitor să stau în fiecare seară în faţa ta, la masă, ştiind că ai fi vrut să fie Ashley în locul meu. Şi seara, când te luam în braţe şi ştiam că... În sfârşit, astăzi nu mai are importanţă. Mă mir acum de durerea de atunci.
Şi atunci, în seara aceea când te-am luat în braţe şi te-am dus sus... m-am gândit... am sperat... am sperat atâtea, încât mi-a fost frică să te văd a doua zi de dimineaţă, de teamă să nu fi greşit şi să văd că nu mă iubeşti. Mi-era aşa de frică să nu râzi de mine, încât am plecat şi m-am îmbătat. Iar când m-am întors, tremuram tot şi, dac-ai fi făcut atunci un pas spre mine, un semn măcar, cred că ţi-aş fi sărutat picioarele. Dar n-ai făcut nimic.
Scarlett, nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart ; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile, tot restul vieţii mele.
Te iubeam, dar îmi dădeam seama că nu trebuie s-o ştii. Tu eşti atât de brutală, Scarlett, cu cei care te iubesc. Le primeşti dragostea şi te foloseşti de ea împotriva lor, ca de un bici.
RăspundețiȘtergereThis made me cry. ;___; Plus ultimul; trebuie sa citesc cartulia asta.
pe mine ultimul m-a facut sa plang. il ador. :|
RăspundețiȘtergereŞtiu, şi pe mine m-au făcut să plâng. :|
RăspundețiȘtergere