marți, 23 noiembrie 2010

Am primit cartile!

Am comandat acum doua saptamani doua carti de pe librariabucurestionline si,tocmai cand credeam ca nu vor mai sosi vreodata,au venit!Am fost surprinsa,avand in vedere ca eu aproape uitasem de ele si m-am trezit cu avizul in cutia postala.Thank you,this was a very nice surprise!As fi vrut sa fac o poza coletului,dar atunci cand l-am vazut am intrat intr-un fel de fibrilatie ciudata care s-a terminat abia dupa ce l-am deschis si numai la poze nu-mi statea capul.Acum trebuie sa termin mai repede Spre Far,care,din nefericire,nu avanseaza prea repede.



Angelologia

„În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii.”
(Geneza, 6, 4)

Evangeline era o copilă atunci când tatăl ei a încredinţat-o măicuţelor de la mănăstirea St Rose. La douăzeci şi trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 îi revelează tinerei o istorie secretă de acum o mie de ani, un străvechi conflict între Societatea Angelologilor şi nephilimi, descendenţii rezultaţi din împreunarea îngerilor cu oamenii.
Generaţii întregi de angelologi şi-au pus viaţa în slujba anihilării nephilimilor, iar misiunea lor, căreia Evangeline i-a fost de mult menită, o poartă din bucolica ei mănăstire în centrul opulenţei newyorkeze.Un roman care musteşte de istorie şi de personaje captivante, împleteşte tradiţia biblică, mitul orfic şi viziunea miltoniană a paradisului pierdut într-o poveste fascinantă, despre oameni obişnuiţi prinşi într-o luptă care va decide soarta omenirii.


Nu-i timp de ramas bun

CE ESTE MAI RAU? SA DESCOPERI CA FAMILIA TI-A FOST UCISA FARA MILA DE UN ASASIN ÎN SERIE SAU SA AFLI CA TOTI AI TAI TE-AU PARASIT?
Cynthia Bigge, o adolescenta dificila, se trezeste mahmura dupa o noapte de petrecere si nu-si mai gaseste familia - tatal, mama si fratele ei Todd au disparut fara a lasa nici o urma, nici un indiciu, nici macar un bilet de ramas-bun. Dupa douazeci si cinci de ani, disparitia familiei Bigge ramane acelasi mister de nepatruns. Cynthia angajeaza un detectiv particular, apeleaza la o emisiune de televiziune gen reality-show, cu speranta ca, undeva, cineva ar putea sti totusi ceva. Demersurile ei declanseaza o avalansa de semne care spun unul si acelasi lucru: daca scormonesti trecutul, risti sa afli sau sa patesti ceva ce nu-ti doreai.

Song of the day:
Red-Already over




luni, 22 noiembrie 2010

Pisica printre porumbei

Saptamana trecuta am adaugat in Palmaresul meu o noua carte de Agatha Christie,de care am uitat complet sa scriu pe blog datorita testelor la romana,matematica si fizica.Abia ieri mi-am adus aminte de ea si,neavand timp,am amanat postul pentru ziua de azi.
Intr-un palat din Ramat,printul Ali Yusuf ii incredinteaza celui mai bun prieten al sau si,in acelasi timp,pilotului sau personal Bob Rowlinson o parte substantiala din averea sa,care consta in bijuterii nepretuite.Printul doreste ca prietenul sau sa le introduca fraudulos in Anglia,in incercarea de a salva giuvaierurile de lovitura de stat pe care o prevedea.Dar inainte ca pachetul sa ajunga la destinatie,atat printul,cat si Bob Rowlinson sunt morti.In acelasi timp,o eleva ingrozita ii povesteste lui Poirot un caz fascinant:un ucigas terorizeaza una dintre scolile de elita englezesti,aceeasi in care se afla verisoara lui Ali Yusuf,Shaista.Numai Poirot poate rezolva acest dublu mister,incercand sa opreasca ucigasul cu sange rece de la a comite o alta crima.
Nu o sa dezvalui cine este criminalul(ar strica tot farmecul cartii,nu?),dar pot spune ca nu a fost un singur criminal,ci doi,foarte diferiti ca personalitate si ca motiv de a ucide.Am fost foarte surprinsa sa aflu care era unul dintre criminali,desi pe al doilea il cam banuiam de la inceput.Dupa aproape douazeci de carti de Agatha Christie,am inceput sa-mi dau seama cam cine,ce a facut.

joi, 18 noiembrie 2010

Albastru

I get lost inside your stare
Lost when you're not there
And everything I have doesn't mean a thing if it's without you
If it's a dream don't wake me up
I'll scream if this isn't love
If being lost means never knowing how it feels without you
I wanna stay lost forever

Nu.Mai.Suport.
Simt ca o sa incep sa plang in orice moment.Nu mai pot sa respir din cauza aerului sufocant.Ascult Radiohead si intr-un fel asta ma calmeaza.Imi aduc aminte de toate noptile alea in care am plans ca proasta,ascultand muzica si intrebandu-ma ce naiba sa fac cu viata mea.Simt ca traiesc degeaba.Cred ca trec din nou printr-o depresie,ca cea ce acum doi ani,dar mult mai serioasa.M-am maturizat si cred ca asta face totul sa fie mult mai rau.Nu stiu incotro merg,nu ma vad nicaieri dupa 18 ani,nu stiu ce sa fac.Am nevoie de acel Ceva pe care il caut.Stiu ce este,dar nu il gasesc nicaieri si ma intreb daca exista macar pentru mine.

As putea sa scriu despre asistenta care m-a intrebat daca sunt gravida.Despre pedofilul care imi zambea pe strada.Despre politia care ne-a oprit acum cateva zile si m-a facut sa intarzii la scoala.Dar,sincer,nu pot.Ben Harper canta Amen Omen si Sleeperstar canta I was wrong si nimic altceva nu pare sa mai conteze acum.

Si te-ai dus,dulce minune,
S-a murit iubirea noastra.
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist in lume!

Let me tell you

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.

(Charles Dickens-Marile sperante)

luni, 15 noiembrie 2010

...Sa ucizi o pasare cantatoare

...Sa ucizi o pasare cantatoare este in sfarsit terminata si sunt bucuroasa ca am reusit sa o citesc in cele din urma.A meritat sa pierd timp pretios timp de trei saptamani,sa fac pentru prima data in viata prelungire la biblioteca,sa ma cert cu profa' de romana si cu tata.Chiar nu regret,intr-un mod foarte ciudat si nou pentru mine.

Jean Louise Finch(Scout) este o fetita de sapte ani din micul orasel sudist Maycomb care este martora la divergentele rasiale aparute atunci cand Tom Robinson,un barbat negru,este acuzat ca a violat o femeie alba.Tatal ei,Atticus Finch,este desemnat ca avocat al apararii si incearca din rasputeri sa-l apare pe barbatul acuzat pe nedrept,atragandu-si ura majoritatii persoanelor din Maycomb.Impreuna cu fratele ei mai mare Jem ,este martora la evenimentele dramatice care au loc in oraselul pana atunci linistit,in care oamenii cu prejudecati recurg la violenta si Maycomb decade incetul cu incetul in grotesc,tatal ei fiind reperul moral care ii ofera un punct de vedere echilibrat,fiind in acelasi timp un model pentru orice persoana care nu se lasa atrasa in randul celor care cereau insistent linsajul.

Ce m-a induiosat cel mai mult la aceasta carte este felul in care este privita prin ochii unei fetite.Tatal ei este cel care ii arata cum trebuie sa se comporte si cum trebuie sa faca fata obstacolelor prin care trec de-a lungul procesului si dupa ce acesta s-a terminat.Scout isi pierde incet inocenta copilariei,alaturi de fratele ei Jem.Totusi,Atticus Finch reuseste sa isi protejeze familia de rautatea celor din jur si sa le ofere copiilor sai bunatatea si sinceritatea de care aveau nevoie in cele mai dificile momente ale vietii lor.

vineri, 12 noiembrie 2010

De ce?

-Atticus...facu Jem infrigurat.
Tata se intoarse in pragul usii.
-Ce-i,fiule?
-Cum au fost in stare sa faca una ca asta,cum au fost in stare?...
-Nu stiu cum,dar au facut-o.Au facut-o si inainte,au facut-o asta seara si au s-o mai faca,si cand fac una ca asta...se pare ca numai copiii plang.Noapte buna.

http://www.youtube.com/watch?v=lm6_7sR_Wx0

marți, 9 noiembrie 2010

Dragoste...

Hm.Nu stiu daca am fost vreodata indragostita.Mi-a placut foarte mult de cateva persoane,am avut relatii,dar nu cred ca am fost cu adevarat indragostita.Nu m-am gandit in fiecare zi la acea persoana.Nu-mi doream tot timpul sa fie acolo,sa ma tina in brate si sa ma sarute.Imi imaginam foarte bine viata si fara el,fara sa plang sau sa fiu foarte trista.Nu cred ca stiu ce inseamna sa simti cu adevarat dragostea.

Cred ca ma indragostesc foarte greu,dar atunci cand o fac este foarte intens si foarte puternic.Sunt o persoana sensibila si daca ma atasez de cineva,ma atasez pentru o perioada foarte lunga de timp.Si nu cred ca il voi gasi pe Mr. Right prea usor,avand in vedere ca majoritatea baietilor pe care ii cunosc sunt complet imaturi si inca li se pare amuzant sa stinga lumina in timp ce cineva isi invata sau isi scrie o tema.Ca azi,de exemplu,cand ne repetam pentru testul la religie si mai multe persoane brusc lovite de desteptaciune au considerat amuzant sa inchida lumina de cel putin zece ori.Am ras in hohote,n-am ce zice.Norocul nostru ca nu am dat test.Avand in vedere coeficientul de inteligenta al majoritatii persoanelor din clasa,cred ca nici macar la religie n-ar fi luat mai mult de opt.

Revenind la subiect,mi-am dat seama ca atunci cand o sa ma indragostesc cu adevarat o sa fie ceva foarte puternic.Asta insemnand ca ori o sa fiu foarte fericita,ori o sa plang in fiecare noapte.Depresie sau fericire.De ce oare nu puteam si eu sa fiu mai insensibila?Ah,si totusi imi place sa fiu asa.Am un caracter foarte complicat si ador asta zilnic.