''Ce-i cu sarcofagul?''

M-am întors aseară târziu de la Ploieşti. În curând, ni s-a luat lumina pentru o juma’ de oră. Tocmai când prevedeam o baie cu spumă la lumina lumânărilor, a revenit lumina şi mi-era mult prea somn şi mult prea lene ca să mă duc să sting lumina în baie.


Am luat menţiuneeeeeeeee!
Visul meu s-a împlinit şi a fost chiar mai mult decât m-am aşteptat. Am ieşit a 12-a pe ţară. Locul 12 din 60. Când am văzut listele, mi-a picat faţa. Eu? A 7-a ca punctaj? Media de 113,5 din 120? Uau. Uau. Uau din nou.


Bineînţeles că seara rezultatelor a fost plină de emoţii şi de stres. Am ieşit de vreo cinci ori afară la câte-o alarmă falsă. Maria făcea farse şi striga tuturor că am luat toate locul I. Îmi aduc aminte că a ţipat cineva pe hol şi am fugit toate afară din cameră, dar rezultatele nu veniseră încă. Atunci când s-au afişat, bineînţeles că a fost buluc şi toată lumea avea atitudinea de ''Şo pe liste!''. Bineînţeles că nu toată lumea a fost fericită de rezultate, buttttt you can’t always get what you want. That doesn’t mean that you’ll never ever get what you want or that you’re not good at what you do. ☺


N-am mai râs de o groază de timp aşa de mult şi cred că aveam nevoie : Stresul s-a risipit în fiecare seară târziu, când jucam Killer, predă-te! şi Mafia şi era nevoie să ne uităm pur şi simplu unele la altele ca să izbucnim în râs. O să pun aici, asemenea Mariei, toate glumele noastre interne :


-> Liceul Toma Săculescu unde este?
-> << Doamna cu eşarfa >>
-> În săptămâna mare, iertaţi-mă...
-> Rânduri de semafoare *numai nenea poliţistu’ ştie ce or fi alea rânduri de semafoare. Poate intersecţii. Hm...*
-> Intersecţii foarte mare.
-> Împart şerveţele, împart bucurie!
-> - Maria, uită-te şi tu ce bunăciune e tipul ăla! E aşa frumooooossssss....
- Cred că o să-ţi spun Hormonel de acum înainte. Raluca dragă, noi vedem în fiecare din ei un concurent pentru premiu.
- Da, aşa e. Si noi nu colaborăm cu inamicul...
- Corect.
- ... decât după concurs.
-> Totul e rezolvabil prin tine.
-> Foarte belea.
-> Nu-mi place aici, că n-am nici baie şi nici televizor în cameră. Mă plictisesc şi vreau acasăăă! *repetaţi asta de douăzeci de ori*
-> Ieşi afarăăăă!
-> Mă enervează părinţii care întreabă ce le iese copilul. Uneori, sunt tentat să le spun că intră ce iese. *Liviu Papadima, un om pe care îl admir de când l-am cunoscut acum patru zile*
-> Frate, ăla-i Bon Jovi? A, nu, e icoana. Doamne, iartă-mă. Îmi pare sincer rău.
-> - SNTDN!
- Mi-e poftă...
-> E bine să înghiţi.
-> - E clasa a 8-a?
- Da.
- Săracul! Ce s-a întâmplat cu el?
-> Cuşca şi cureaua latăăă, ce căţel eram odatăăă...
-> - Are cineva un pinc?
- Ai întrebat cumva dacă are cineva vikingi?
-> - Raluca, mai vorbim când ne vedem, noi am vrea să mergem la cantină fiindcă ne e foarte foame.
- Ce-i cu sarcofagul?
- Ahahaaaahaaaahaaa. :)) Eşti nebună.
- Da, ştiu, bunico.

N-o să uit nici de nenea de la întâlnirea cu Papadima şi Zafiu care s-a ridicat de trei ore ca să ne spună mai mult poveşti decât să pună o întrebare şi toată sala aplaudă ca să-l facă să tacă. N-o să uit nici de lungile plimbări cu troleul, de Casa Memorială Nichita Stănescu şi de drumul luuung până acolo, de atâta junk food, de Baby, baby, baby, ohhh şi de clipitul din ochi al Adrianei.

N-o să uit aceste geniale patru zile. ♥