Smells like teen spirit

Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân' la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.

( Adolescenţi pe mare - Nichita Stănescu )

Adolescenţa mă omoară, literalmente vorbind.

Crize de personalitate zilnic. Am senzaţia că în fiecare zi fac ceva diferit de modul în care l-aş fi făcut ziua trecută. Nu mă refer la modul în care fiecare om evoluează în fiecare clipă a vieţii sale, ci la modul în care mă simt diferit. Parcă nu mă mai recunosc şi nu ştiu unde să mă caut.

- Unde este Raluca de ieri? întreabă Raluca de azi.
- Unde vei fi şi tu mâine, răspunde Raluca de mâine.

Noi, oamenii, avem mai multe faţete? Părţi diferite ale aceluiaşi suflet, privit din mai multe perspective, poate, cu o nouă viziune şi cu alţi ochi în fiecare zi? Sau avem o singură faţă, una singură, cu multe, multe măşti pe care le dăm jos în cele din urmă, numai ca să le schimbăm cu altele?

Ne arătăm vreodată sufletul, exact aşa cum este, dezbrăcat de toate jocurile actoriceşti şi de teatrul ieftin de stradă, sau tocmai felul în care minţim despre noi înşine ne arată pe noi?

'' O mască ne spune mai multe decât o faţă. ''

Delirez deja, probabil. Uneori, sunt nevoită să-mi stăpânesc impulsul de a cere cuiva o cămaşă de forţă, pentru că ţin prea mult la libertatea mea, deşi uneori fug de consecinţele ei. Uneori. Doar uneori.

Ştie cineva vreun magazin care vinde măşti? Aş vrea tare mult să-i fac o vizită.