Albastru

I get lost inside your stare
Lost when you're not there
And everything I have doesn't mean a thing if it's without you
If it's a dream don't wake me up
I'll scream if this isn't love
If being lost means never knowing how it feels without you
I wanna stay lost forever

Nu.Mai.Suport.
Simt ca o sa incep sa plang in orice moment.Nu mai pot sa respir din cauza aerului sufocant.Ascult Radiohead si intr-un fel asta ma calmeaza.Imi aduc aminte de toate noptile alea in care am plans ca proasta,ascultand muzica si intrebandu-ma ce naiba sa fac cu viata mea.Simt ca traiesc degeaba.Cred ca trec din nou printr-o depresie,ca cea ce acum doi ani,dar mult mai serioasa.M-am maturizat si cred ca asta face totul sa fie mult mai rau.Nu stiu incotro merg,nu ma vad nicaieri dupa 18 ani,nu stiu ce sa fac.Am nevoie de acel Ceva pe care il caut.Stiu ce este,dar nu il gasesc nicaieri si ma intreb daca exista macar pentru mine.

As putea sa scriu despre asistenta care m-a intrebat daca sunt gravida.Despre pedofilul care imi zambea pe strada.Despre politia care ne-a oprit acum cateva zile si m-a facut sa intarzii la scoala.Dar,sincer,nu pot.Ben Harper canta Amen Omen si Sleeperstar canta I was wrong si nimic altceva nu pare sa mai conteze acum.

Si te-ai dus,dulce minune,
S-a murit iubirea noastra.
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist in lume!

Let me tell you

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.

(Charles Dickens-Marile sperante)

...Sa ucizi o pasare cantatoare

...Sa ucizi o pasare cantatoare este in sfarsit terminata si sunt bucuroasa ca am reusit sa o citesc in cele din urma.A meritat sa pierd timp pretios timp de trei saptamani,sa fac pentru prima data in viata prelungire la biblioteca,sa ma cert cu profa' de romana si cu tata.Chiar nu regret,intr-un mod foarte ciudat si nou pentru mine.

Jean Louise Finch(Scout) este o fetita de sapte ani din micul orasel sudist Maycomb care este martora la divergentele rasiale aparute atunci cand Tom Robinson,un barbat negru,este acuzat ca a violat o femeie alba.Tatal ei,Atticus Finch,este desemnat ca avocat al apararii si incearca din rasputeri sa-l apare pe barbatul acuzat pe nedrept,atragandu-si ura majoritatii persoanelor din Maycomb.Impreuna cu fratele ei mai mare Jem ,este martora la evenimentele dramatice care au loc in oraselul pana atunci linistit,in care oamenii cu prejudecati recurg la violenta si Maycomb decade incetul cu incetul in grotesc,tatal ei fiind reperul moral care ii ofera un punct de vedere echilibrat,fiind in acelasi timp un model pentru orice persoana care nu se lasa atrasa in randul celor care cereau insistent linsajul.

Ce m-a induiosat cel mai mult la aceasta carte este felul in care este privita prin ochii unei fetite.Tatal ei este cel care ii arata cum trebuie sa se comporte si cum trebuie sa faca fata obstacolelor prin care trec de-a lungul procesului si dupa ce acesta s-a terminat.Scout isi pierde incet inocenta copilariei,alaturi de fratele ei Jem.Totusi,Atticus Finch reuseste sa isi protejeze familia de rautatea celor din jur si sa le ofere copiilor sai bunatatea si sinceritatea de care aveau nevoie in cele mai dificile momente ale vietii lor.

De ce?

-Atticus...facu Jem infrigurat.
Tata se intoarse in pragul usii.
-Ce-i,fiule?
-Cum au fost in stare sa faca una ca asta,cum au fost in stare?...
-Nu stiu cum,dar au facut-o.Au facut-o si inainte,au facut-o asta seara si au s-o mai faca,si cand fac una ca asta...se pare ca numai copiii plang.Noapte buna.

http://www.youtube.com/watch?v=lm6_7sR_Wx0

Dragoste...

Hm.Nu stiu daca am fost vreodata indragostita.Mi-a placut foarte mult de cateva persoane,am avut relatii,dar nu cred ca am fost cu adevarat indragostita.Nu m-am gandit in fiecare zi la acea persoana.Nu-mi doream tot timpul sa fie acolo,sa ma tina in brate si sa ma sarute.Imi imaginam foarte bine viata si fara el,fara sa plang sau sa fiu foarte trista.Nu cred ca stiu ce inseamna sa simti cu adevarat dragostea.

Cred ca ma indragostesc foarte greu,dar atunci cand o fac este foarte intens si foarte puternic.Sunt o persoana sensibila si daca ma atasez de cineva,ma atasez pentru o perioada foarte lunga de timp.Si nu cred ca il voi gasi pe Mr. Right prea usor,avand in vedere ca majoritatea baietilor pe care ii cunosc sunt complet imaturi si inca li se pare amuzant sa stinga lumina in timp ce cineva isi invata sau isi scrie o tema.Ca azi,de exemplu,cand ne repetam pentru testul la religie si mai multe persoane brusc lovite de desteptaciune au considerat amuzant sa inchida lumina de cel putin zece ori.Am ras in hohote,n-am ce zice.Norocul nostru ca nu am dat test.Avand in vedere coeficientul de inteligenta al majoritatii persoanelor din clasa,cred ca nici macar la religie n-ar fi luat mai mult de opt.

Revenind la subiect,mi-am dat seama ca atunci cand o sa ma indragostesc cu adevarat o sa fie ceva foarte puternic.Asta insemnand ca ori o sa fiu foarte fericita,ori o sa plang in fiecare noapte.Depresie sau fericire.De ce oare nu puteam si eu sa fiu mai insensibila?Ah,si totusi imi place sa fiu asa.Am un caracter foarte complicat si ador asta zilnic.

Inca o zi,inca un an

Ieri am implinit mult asteptata varsta de 14 ani.Cum nu am avut timp nici sa respir,cu atat mai mult n-am avut timp sa scriu pe blog.Scoala imi ocupa tot timpul,...Sa ucizi o pasare cantatoare asteapta de doua saptamani sa fie terminata si n-am ajuns nici macar la jumatate si trebuie sa pregatesc tot pentru duminica,cand o sa imi ,,serbez'' ziua.Nu am mai facut asta de trei ani de zile deoarece tata a tinut foarte mult ca de acum inainte varul sa ramana pe pereti,nu pe podea.Cand am reusit sa-i demonstrez ca sunt destul de matura incat sa nu mai joc scaunele muzicale si ca prietenele mele nu obisnuiesc sa se zbenguie si sa zgarie peretii,a hotarat sa-mi dea o sansa.Norocul meu.

Primul mesaj l-am primit la 07:50 dimineata,de la iubitul surorii mele,care mi-a trimis unul dintre cele mai frumoase mesaje.Sincer,chiar mi-a luminat ziua prin mesajul ala.M-au sunat toate rudele,prietenii de familie au terorizat-o pe mama cu telefoanele toata ziua,Antonia mi-a trimis un mesaj plin de ,,lma''-uri,Alexandra nu a putut sa ma sune,avand in vedere ca momentan nu are telefon(sa stii ca te compatimesc si te iubesc oricum!) iar Crina mi-a urat un ,,lma'' si o imbratisare calduroasa.Am dat bomboane in stanga si in dreapta,am multumit sincer tuturor si am fost destul de happy,avand in vedere ca in ultimele saptamani am fost foarte stresata si cu nervii la pamant.Sa nu uitam si de Silvana,care m-a facut sa rad pentru zece minute minunate si care mi-a promis ca o sa vina duminica.

Anyway,ziua ta e o singura zi pe an,nu?Si cu o familie atat de hardcore si cu niste prieteni atat de hardcore(cum ar spune Antonia),cum sa nu ai o Happy Birthday?

Viata nu e dreapta

Am auzit asta de foarte multe ori,de la nenumarate persoane.Viata nu e dreapta,oamenilor buni li se intampla lucruri rele,satanistii sunt mult mai fericiti.Asa ca am incercat sa aflu de ce oamenii cred asta si de ce,intr-adevar,unor oameni buni li se intampla lucruri rele.

In primul rand,satanistii par mult mai fericiti.Asta nu inseamna ca si sunt.Nu cred ca ei au devenit satanisti de la cat de fericiti se simteau si de la ce viata frumoasa si plina de lucruri bune aveau.E clar ca s-a intamplat ceva foarte rau care i-a facut sa devina satanisti.Si,oricum,chiar daca ei sunt fericiti,pedeapsa lor e in viata de apoi.Viata pare dreapta pentru ei,dar nu este.Este un lucru indeajuns de rau ca ei se inchina diavolului,nu?

In al doilea rand,oamenii spun ca viata este nedreapta numai atunci cand li se intampla ceva rau.
Nu inainte,ci doar dupa ce lor li se intampla ceva rau.Sau dupa ce vad cum altor oameni li se intampla.Pai,e cam nedrept sa spui ca intreaga viata e nedreapta numai dupa ce ti se intampla un singur lucru rau.Dar cum ramane cu toate acele momente frumoase de care ai avut parte?Si ele fac parte din ,,viata cea nedreapta'',nu?Fiecare lucru bun pe care il faci,la fel ca si fiecare lucru rau,se va intoarce sub o anumita forma,in viata asta sau viata de apoi.

In al treilea rand,exista oameni cu care chiar cred ca viata este nedreapta.De exemplu,cei care sunt abandonati de cand se nasc,sunt crescuti la orfelinat si de-a lungul vietii li se intampla lucruri rele,desi nu au facut nimic ca sa merite asta.Dar,asa cum am mai spus,rasplata este dupa moarte.

P.S.:Cred ca acum este evident ca sunt profund crestina,nu-i asa?Cel putin nu sunt o fanatica religioasa:oamenii astia chiar ma sperie.