Asta am exclamat eu când m-am trezit fericită azi de dimineaţă. Aveam o stare profundă de beatitudine şi de euforie pe care o mai am şi acum. Şi, nu ştiu, simt că am o viaţă minunată, o familie minunată, prieteni minunaţi; am ajuns să cred că până şi eu sunt minunată ( asta a fost a doua oară când am strigat Hallelujah).
Revin diseară cu recenziile la Absalom, Absalom! şi Sufocare (despre Adam şi Eva o să vorbesc la BC). Yep, guys, cred că o să ajung mâine la BC. Cu mare întârziere, zic eu, dar cred că o să ajung. Altfel cum aş mai avea şansa să-l propun pe … Nu, nuuuu, nu spun. Buzele îmi sunt pecetluite.
Obsesiile muzicale ale momentului sunt asta, asta, asta, asta şi, ultima dar nu cea din urmă, asta.
Dragii mei, prieteni, amici, oameni, vă rog, gustaţi puţin din fericirea mea. Nu veţi regreta. E delicioasă…
Nu conteaza daca vei intarzia, te asteptaaam >:D<.
RăspundețiȘtergereŞi eu sunt prinsă de o euforie inconştientă. Cred că din cauza vremii. :D
RăspundețiȘtergere@ magicb Îmi pare foarte, foarte, foooaaarte rău că nu ajung la BC. Dar nu scăpaţi voi de mine! Ne vedem pe 20 martie la întâlnirea fără autor :P
RăspundețiȘtergere@ Crina La mine s-ar putea să nu fie de la vreme.
Dar până la urmă, what do I know?