Eu vs. Eu

And I don't want the world to see me

Cause I don't think that they'd understand

When everything's made to be broken

I just want you to know who I am

Încă una din zilele acelea când stau şi vorbesc cu mine însămi şi, bineînţeles, mă cert cu mine însămi. Într-un decor tipic : cartea lăsată pe noptieră, căştile în urechi, o lumină palidă strecurată printre perdele; aşa începe o confruntare EU vs. EU. Când este o confruntare EU vs. EU, iese urât. De obicei, mă întorc împotriva mea atunci când am motive să mă urăsc pe mine însămi, motive să-mi smulg părul din cap, motive să încep să plâng şi să lovesc ceva. EU vs. EU este cea mai raţională confruntare în care te comporţi cel mai iraţional posibil. Ştiu că toţi au o anumită parte a personalităţii lor pe care o urăsc, pe care o detestă, de care le este ruşine sau de care se tem. Eu am uneori toate aceste sentimente faţă de mine. Uneori, cearta începe de la nimic. Citesc, văd o idee interesantă care îmi dă de gândit. Stau şi o rumeg niţel şi ajunge să se bată cap în cap cu o altă idee de-a mea. Atunci începe totul: discuţie -> dispută -> contradicţie -> ceartă -> ură -> plâns incoerent. Întotdeauna sfârşesc în lacrimi după ce mă cert cu mine tocmai pentru că mă cert cu mine. Nu este ca şi cum m-aş certa cu altcineva şi, ca să scap de suferinţă, dau vina pe el. Este mult mai greu să acuzi o anumită parte din tine pentru că trăieşti cu acea parte din tine tot restul vieţii. Dacă te urăşti încontinuu, cum ai mai putea să trăieşti? Îmi pare rău pentru felul în care mă port cu cei din jur. Îmi pare rău pentru că rănesc persoanele la care ţin pentru că sunt o laşă, o fricoasă, care crede că le ştie pe toate şi când vine vorba de viaţa ei n-are habar ce să facă, se sperie şi fuge cu prima ocazie. Îmi pare rău pentru că nu am curajul să spun după ce am greşit cât de rău îmi pare, pentru că niciodată nu ştiu cum să o spun şi mi-e teamă să nu răsucesc mai tare cuţitul în rană. Îmi pare rău că mă urăsc pe mine însumi. Mâine o să mă întorc la prefăcătoria mea zilnică şi voi continua să port masca aia enervantă ca să nu le arăt oamenilor cine sunt de fapt. În definitiv, joc teatru zilnic. Poate că toată lumea are nevoie de câte un conflict cu el însuşi ca să se cunoască mai bine şi să fie în stare să se ierte şi să se iubească pe sine însuşi după.