Titlu original : Choke
Autor : Chuck Palahniuck
Anul apariţiei : 2001
Nota : 9/10
Autor : Chuck Palahniuck
Anul apariţiei : 2001
Nota : 9/10
Am auzit atâtea despre Chuck Palahniuck la BC încât atunci când am văzut ‘’Sufocare’’ pe masa de la Heliade acum trei săptămâni mi-am spus : ,,Trebuie să o citesc şi eu.’’. Am tot amânat-o, iar acum cinci zile aveam chef de ceva care să nu aibă legătură cu olimpiada de română şi nu am mai putut s-o las din mână. Am terminat-o ziua următoare şi acum îl ador şi eu pe Palahniuck.
Victor Mancini a părăsit facultatea de medicină pentru a-şi căuta de lucru şi a câştiga bani pentru a-şi întreţine mama bolnavă, internată într-un sanatoriu. Singura slujbă găsită este într-un muzeu ‘’viu’’ al anilor 1734, unde lucrează împreună cu cel mai bun prieten al său, Denny, un dependent de sex în recuperare, ceilalţi angajaţi fiind cu toţii dependenţi de droguri.
Victor, şi el dependent de sex, blocat la etapa a patra a tratamentului, obişnuieşte să se prefacă sufocat în timpul mesei, în restaurantele de lux în care mergea cu Denny, obligând pe cineva să devină un bun samaritean. Victor păstrează o listă detaliată a tuturor persoanelor care l-au salvat şi le trimite scrisori despre facturi fictive pe care trebuie să le plătească. Impresionaţi, oamenii îi trimit felicitări şi bani pentru a-şi plăti datoriile.
Mergând în vizită la sanatoriul în care se află mama sa, acesta obişnuieşte să-şi asume vina pentru toate lucrurile care li s-au întâmplat celorlalţi pacienţi (violuri, pisici răpite, soţi omorâţi), fiind considerat un adevărat erou de către personalul medical. Victor află curând, din jurnalul mamei sale, că ar putea avea descendenţă divină, deşi el neagă posibilitatea de a avea în realitate un suflet bun.
Marcat de o copilărie tumultuoasă, cu o mamă care l-a învăţat numeroase teorii ale conspiraţiei şi fapte medicale obscure, care obişnuia să-l răpească de la familiile adoptive de fiecare dată când ieşea din închisoare, Victor devine incapabil să stabilească relaţii de lungă durată cu femeile, limitându-se la partide regulate de sex cu puşcăriaşe eliberate condiţionat pentru trei ore în care ar fi trebuit să se trateze de dependenţa lor.
Cartea este superbă, cu un mesaj mult mai profund decât pare la prima vedere, şi ar fi primit 10/10 dacă nu ar fi fost atâtea înjurături. Şi descrieri dezgustătoare în anumite cazuri. Destul de multe cazuri, aş spune eu. :’’>
Victor Mancini a părăsit facultatea de medicină pentru a-şi căuta de lucru şi a câştiga bani pentru a-şi întreţine mama bolnavă, internată într-un sanatoriu. Singura slujbă găsită este într-un muzeu ‘’viu’’ al anilor 1734, unde lucrează împreună cu cel mai bun prieten al său, Denny, un dependent de sex în recuperare, ceilalţi angajaţi fiind cu toţii dependenţi de droguri.
Victor, şi el dependent de sex, blocat la etapa a patra a tratamentului, obişnuieşte să se prefacă sufocat în timpul mesei, în restaurantele de lux în care mergea cu Denny, obligând pe cineva să devină un bun samaritean. Victor păstrează o listă detaliată a tuturor persoanelor care l-au salvat şi le trimite scrisori despre facturi fictive pe care trebuie să le plătească. Impresionaţi, oamenii îi trimit felicitări şi bani pentru a-şi plăti datoriile.
Mergând în vizită la sanatoriul în care se află mama sa, acesta obişnuieşte să-şi asume vina pentru toate lucrurile care li s-au întâmplat celorlalţi pacienţi (violuri, pisici răpite, soţi omorâţi), fiind considerat un adevărat erou de către personalul medical. Victor află curând, din jurnalul mamei sale, că ar putea avea descendenţă divină, deşi el neagă posibilitatea de a avea în realitate un suflet bun.
Marcat de o copilărie tumultuoasă, cu o mamă care l-a învăţat numeroase teorii ale conspiraţiei şi fapte medicale obscure, care obişnuia să-l răpească de la familiile adoptive de fiecare dată când ieşea din închisoare, Victor devine incapabil să stabilească relaţii de lungă durată cu femeile, limitându-se la partide regulate de sex cu puşcăriaşe eliberate condiţionat pentru trei ore în care ar fi trebuit să se trateze de dependenţa lor.
Cartea este superbă, cu un mesaj mult mai profund decât pare la prima vedere, şi ar fi primit 10/10 dacă nu ar fi fost atâtea înjurături. Şi descrieri dezgustătoare în anumite cazuri. Destul de multe cazuri, aş spune eu. :’’>
cre' ca ceva in genu' e si cold mountain. :-?
RăspundețiȘtergeream o presimtire
E GENIALA.
RăspundețiȘtergereRaluca, daca stai vine sa twe gandesti acele lucruri scarboase, ca sa le spune asa, nu prea aveai cum sa le exprimi altfel. Adica autorul mereu este verde in fata pentru adevarul doare. A fost mereu foarte direct,cinic si dur in cartile lui. E destul de controversat ca sa spun asa.
@ Antonnia. Dacă ai şi tu presimţiri ca ale Alexandrei, atunci cu siguranţă o să citesc Cold Mountain :->
RăspundețiȘtergere@ everymorninginshadow
Sunt perfect de acord cu tine, cartea e Genială. Şi, într-un fel, chiar apreciez faptul că e cinic în cărţile lui. Probabil sunt eu mai sensibilă. Sau un prost critic literar. :D
Nu esti un prost critic literar ci doar ai spus ce ai simtit :).
RăspundețiȘtergere