N-am mai dat de mult pe-aici. Când se apropie olimpiadele profii sunt vânătorii, iar noi prada. Mă simt puţin hăituită, sinceră să fiu. Nici inspiraţia nu m-a mai vizitat aşa cum făcea altădată. Poate că ar trebui să renunţ, până la urmă.
Maturizarea mea prematură pare, momentan, cel mai nasol lucru care mi s-a întâmplat. Din când în când, îmi doresc şi eu ca cea mai mare problemă a mea să fie când apare următorul film Twilight. Aş vrea să mă gândesc cât e ziua de lungă la cât de bine arată Johnny Depp la aproape 50 de ani. În general, aş vrea să am probleme superficiale, să fiu încă un copil idiot, rebel şi nerecunoscător de 15 ani.
Aş fi vrut să fiu glumeaţă şi optimistă nu numai în preajma celorlalţi, ci în majoritatea timpului. Aş vrea să mă ştiu mai proastă şi mai egoistă, oricât de ciudat sună. Când începi să te gândeşti şi la problemele omului care se află la 5000 de kilometri de tine şi pe care nu l-ai cunoscut niciodată începi şi să te supraîncarci. Am ajuns să fiu mai afectată de ce i se întâmplă lui Jean Pierre în Montreal decât de ce mi se întâmplă mie.
Fericiţi cei săraci cu duhul, nu? Am început să observ probleme în jurul meu pe care nu le observam înainte şi simt cum încep să mă sufoc. Mă simt mică şi neputincioasă. Idealismul meu exaltat e zdrobit încetul cu încetul. Cum spuneai tu, Hemingway? Happiness in intelligent people is the rarest thing I know.
Altruismul devine o povară. Revenim la egocentrism.
Si eu gandesc asa uneori, cand sunt singur si pot sa meditez la ce vreau sa fac in viata.
RăspundețiȘtergerePresupun ca voi deveni chirug, este meseria care imi place cel mai mult. Mi se intampla din cand in cand sa realizez rutina in care intru alaturi de ceilalti din jurul meu, prieteni, familie, etc.
Si ma intreb adesea ce scop am eu in viata asta? Sincer, planul meu de viitor este stupid si greu de indeplinit: orice voi face si in orice domeniu, vreau sa raman in istorie. Suna prostesc si copilaresc dupa cum ar spune toti adultii, si nu ii condamn, ei au vrut cu totii acelasi lucru, dar s-au multumit sa ramana anonimi cand au simtit pe pielea lor ce greu este sa scoti capul in lume.
Tu ce vrei sa faci in viata? Ai idei, regrete, intrebari fara raspuns?
Simti ca te sufoci in mediul in care te afli?
@Costin
RăspundețiȘtergereMulţi oameni îşi doresc să intre, într-un fel sau altul, în istorie. Însă numai puţini intră, şi unii nici măcar pentru că au făcut un bine omenirii sau pentru opere de artă. Există multe persoane care merită toată admiraţia pentru ceea ce fac zi de zi şi, totuşi, nu o primesc ( de exemplu, nu toţi doctorii care salvează sute de vieţi sunt cunoscuţi precum Christian Barnard ). Şi da, şi eu îmi doresc de multe ori asta, dar sunt perfect conştientă că e foarte greu şi că probabil nu ăsta este scopul meu în viaţă.
Care e scopul meu în viaţă? Habar n-am. Momentan, scopul este să-mi găsesc un scop. Idei am, şi chiar foarte multe, regrete...am şi de-astea, iar de întrebări fără răspuns nu cred că o să scap nici la bătrâneţe. Şi da, de multe ori simt că mă sufoc, dar fac tot posibilul ca să ies de acolo. E greu, dar până acum am reuşit.
Dacă îţi doreşti să devii chirurg cu adevărat şi crezi că asta te reprezină cel mai mult, atunci fă-o! Crede-mă, nu-ţi stă nimic împotrivă dacă vrei cu adevărat. :)
E 2013 deja... si imi amintesc cum iti citeam fiecare postare pe blog cu sufletul la gura pentru ca descria tot ce simteam si eu. Imi pare rau sa vad ca nu mai scrii. Dupa atata timp, doar acum m-am hotarat sa comentez, heh.
RăspundețiȘtergereIar a inceput sezonul de vanatoarea al profilor. Sper ca totul merge bine. Poate vei reveni someday.