Eutanasiere?

Am presimtirea ca asta va fi un post foarte,foooarte lung,pentru ca sunt atat de multe de spus si nu prea stiu de unde sa incep.Cred ca prima oara mi-a fost atrasa atentia inspre acest subiect acum cateva luni,cand stateam seara intinsa pe toata canapeaua si ma uitam la The practice.In unul dintre episoade,era vorba despre o femeie care era in ultimul stadiu al bolii-cancer ovarian- si care a decis ca medicul ei sa o ucida a. k. a. sa ii administreze o doza mare de morfina,care ar fi dus cel mai probabil la decesul ei.Bobby era avocatul apararii si Helen procurorul si,avand in vedere ca Bobby a oprit aparatele care o mai tineau in viata pe mama sa cand avea 15 ani iar bunica lui Helen a fost eutanasiata,se anunta un proces...hm,cum sa spun,pe viata si pe moarte.Bineinteles ca,in final,in ciuda familiei acelei femei,care sustinea ca ea nu dorea nimic altceva decat sa scape de acea durere insuportabila,Helen a castigat procesul si doctorul a ajuns in inchisoare.Asa ca m-am intrebat:sunt de acord cu eutanasierea sau nu?


Privind dintr-o perspectiva religioasa,eutanasierea ar trebui interzisa,deoarece omul nu poate interveni in ceea ce doreste Dumnezeu sa se intample.Dar,totusi,medicii vindeca oameni si ii salveaza de la moarte,asta fiind tocmai o interventie in ceea ce aparent Dumnezeu doreste sa se intample.Totusi,cred ca daca noi nu am interveni niciodata si nu am incerca sa salvam oamenii de la moarte,am fi deja o specie disparuta de pe Pamant.Intrebarea este:interventia pentru salvarea unei vieti echivaleaza cu interventia pentru uciderea unei persoane?Eu tind sa raspund nu,dar nu pot fi sigura.


Privind din perspectiva pacientului,care este pe moarte si are dureri ingrozitoare,inteleg de ce ar dori sa moara cat mai curand.Daca singurul motiv ar fi durerile groaznice pe care le suporta,as intelege si cred ca as accepta partial eutanasierea.Dar daca ei simt asta ca pe o datorie?Ca si cum ar dori sa nu mai fie o povara pentru cei dragi,sa nu-i mai vada suferind.Ca si cum ar fi de datoria lor sa moara.Ar fi corect asta?Oamenii spun ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce.Sincer,eu cred asta.Dar cum ramane cu acesti oameni,care reusesc sa lupte aproape pana la sfarsit,si la final nu mai pot?Ei chiar puteau duce mai mult?Meritau sa fie nevoiti sa duca atat?


Cred ca am terminat acest post si nu a fost atat de lung pe cat am crezut.Totusi,nu simt ca sunt mai lamurita decat eram atunci cand am inceput sa-l scriu.Vazand toata gandurile mele pe ecran,ma simt chiar mai indecisa.Singurul lucru de care sunt sigura si pe care il voi tine minte este acel episod din The Practice,probabil unul dintre cele mai bune,cu Bobby care l-a aparat pe doctor ca si cum s-ar fi aparat pe el insusi si pe Helen care se razbuna pe alt doctor decat cel care i-a ucis bunica.

Soundtrackul zilei de Craciun

Avand deja soundtrackul unei zile fericite si al unei zile triste,de ce sa nu am si soundtrackul zilei de Craciun,pana la urma?Totusi,sa nu va asteptati sa gasiti prea multe melodii legate de sarbatori.Craciunul este Craciun,dar asta nu inseamna ca trebuie sa ascultam alt tip de muzica.

Coldplay-Christmas lights
NeedToBreathe-Something beautiful
The Beatles-Let it be
Radiohead-Creep
Train-Shake up Christmas
Gavin DeGraw-I don't want to be
Snow Patrol-Chasing cars
Sleeperstar-Disengage
Queen-Don't stop me now
George Michael-Last Christmas
30 Seconds to Mars-A beautiful lie
Frank Sinatra-Jingle bells
The Cranberries-Zombie
Fall Out Boy-I don't care
Anberlin-Paperthin Hymn
Muse-Time is running out
The Fray-You found me
One Republic-All the right moves
Lifehouse-Blind
Mariah Carey-Santa Claus is comin' to town
Daughtry-Home
Howie Day-Longest night
Brandon Flowers-Crossfire
NeedToBreathe-Washed by the water
Frank Sinatra-Let it snow
Praf in ochi-O mie de ganduri
Schindler's list-Itzhak Perlman
Train-Drops of Jupiter
Descantec-Cantecul unui copil al nimanui

In plus,cateva recomandari pentru filmele specifice sarbatorilor de iarna:
1.Jack Frost(1998)-Michael Keaton,Kelly Preston
2.A Christmas Carol(1999)-Patrick Stewart
3.Fred Claus(2007)-Vince Vaughn,Paul Giamatti
4.The Santa Clause 3:The Escape Clause(2006)-Tim Allen,Martin Short
5.The Polar Express(2004)-Tom Hanks,Michael Jeter
6.Home Alone 2:Lost in New York(1992)-Macaulay Culkin

8 tipuri de prieteni

Prima oara, am vazut postul pe blogul Tomatei si mi-a ramas in minte toata ziua. Azi, am vazut acelasi post pe blogul Antoniei, asa ca m-am ambitionat si am decis sa scriu si eu despre asta.

Prietenul din copilarie. Pfai, pai aici sunt cam toti. Pe Anca o stiu de cand m-am nascut, pentru ca locuiam in acelasi bloc, si am ramas cele mai bune prietene chiar si dupa ce s-a mutat la Bucuresti. In ultimii doi ani insa, n-am mai tinut legatura. Pe Crina am cunoscut-o in clasa I si de atunci suntem foarte bune prietene, la fel si Alexandra. Pe Antonia si Silvana le-am cunoscut in clasa a V-a. Nu e tocmai din copilarie, dar am 14 ani, deci tot copilarie e.

Prietenul nou. Hm, nu chiar. Sunt doar oameni cu care ma salut daca ma vad pe strada. In rest, nu vorbim mai deloc.

Prietenul sportiv. Aici este unul singur, de fapt una singura, si anume verisoara'mea. Mergem uneori impreuna la sala. Totusi, nu suntem tocmai prietene, pentru ca nu avem prea multe in comun ( muzica, hobbyuri etc. ) despre care sa vorbim.

Prietenul spiritual. Cel mai mult vorbesc despre religie cu Crina si uneori cu Antonia. Dar nu am o persoana cu care sa vorbesc exclusiv despre asta.

Prietenul mai tanar. Aici ar intra Antonia si Alexandra, eu fiind oricum una dintre cele mai mici persoane pe care le cunosc. Si nu cunosc prea multe persoane mai mici ca varsta decat mine cu care sa am despre ce sa vorbesc, avand in vedere ca majoritatea sunt preocupate de Jonas Brothers, Demi Lovato etc. Prefer persoanele mai in varsta, pentru ca sunt mai mature si am mult mai multe de discutat cu ele.

Prietenii iubitului/sotului. Momentan, nu am nici una, nici alta.In privinta fostilor, clar nu. Uneori as prefera sa mint si sa spun ca nu-i cunosc.

Mama. Cu mama ma inteleg destul de bine, dar nu in cazul in care sa-i fac confidente, sa-i spun despre problemele mele sau asa ceva. Si evident ca ma si cert cu ea, atunci cand nu-i convine ceva ce am facut sau ceva ce nu am facut.

Tu insati. Eu sunt categoric cea mai complicata persoana pe care o cunosc. Uneori am impresia ca nu ma cunosc deloc, uneori am impresia ca incep sa-mi dau seama cine sunt. De multe ori sunt convinsa ca nu o sa ma cunosc niciodata pe de-a-ntregul. Sunt probabil cea mai buna prietena si cel mai mare dusman al meu. Pentru ca ma pot consola singura, pentru ca imi dau sfaturi singura si pentru ca nu ma pot minti tot timpul pe mine insumi si tocmai pentru ca ma cunosc cat de cat ma urasc uneori.

Cel mai bun mod de a petrece Craciunul

In ultimele zile m-am framantat incontinuu in privinta urmatoarei postari, deoarece mi-am dorit foarte mult sa scriu despre revolutie. Mi-a fost reamintit faptul ca unchiul meu a fost impuscat in cap in decembrie 1989, si mi-as fi dorit sa scriu despre acest eveniment pe blog, pentru ca toata lumea merita sa stie despre el, indiferent daca erau nascuti atunci sau nu. Totusi, fiind un subiect atat de complex si fiind atat de multe de spus, nu am reusit sa-mi adun ideile, plus faptul ca as fi fost foarte subiectiva in aceasta privinta. Astfel, citind ultimul numar din revista Joy, am citit 20 de motive pentru care Craciunul petrecut pe o plaja este mai frumos decat cel petrecut acasa sau la munte, unde este foarte, foarte frig si exista troiene uriase de zapada. Atunci, care este cel mai bun mod de a petrece Craciunul?

Sincer, eu nu gasesc un mod mai frumos de a petrece Craciunul decat in familie. Oricat de enervanti ar putea fi parintii mei in restul timpului, oricat m-as plange eu de lipsa de intimitate si de mama care ma cicaleste incontinuu pentru cel mai insignifiant lucru pe care il fac, de Craciun toate problemele se rezolva. E ca si cum cineva ar flutura o bagheta magica. Pur si simplu, parintii nu mai sunt asa enervanti si cicalitori. Ca sa nu mai mentionez ca adorabilele mele surori, cele care ma scapa de chinul de a sta singura cu parintii de sarbatori ( pentru ca, desi nu mai sunt atat de enervanti, recunosc, nici prea distractivi nu devin ) sosesc ca in fiecare an. Nu am nicio problema cu a petrece Craciunul la munte, dar mi se pare mult mai frumos sa stai acasa si sa razi cand toti isi aduc aminte de toate tampeniile pe care le faceau in copilarie si sa vorbesti cu surorile pe care le iubesti atat de mult despre fashion, music&co, avand gusturi exact la fel. Asa ca nu sunt de acord cu o petrecere de Craciun pe plaja, pentru ca este cam aiurea, fiind in mijlocul iernii.

Oricum, am lungit prea mult postul asta. Nu sunt tocmai concentrata pe ceea ce scriu, pentru ca in acelasi timp mintea mea cauta o idee de carte. Nu stiu cum se face, dar atunci cand am timp sa scriu o carte, nu am nicio idee si celelalte schite nu ma mai intereseaza. Deci, sunt cam frustrata in momentul de fata. Numai gandul la bocancii dupa care am plans doua luni de zile ma mai inveseleste catusi de putin. Si poate si camasa aia noua de la Bershka:)

Cum dati voi de blogul meu?

Am urmarit non-stop cuvintele cheie cu care imi gasiti blogul,pentru ca ma amuzau foarte tare,si am asteptat sa se adune cat mai multe ca sa fac un post despre ele.

P.S.:Trebuie sa recunosc,unele sunt cam ciudate si nu au nicio legatura cu mine,dar atata timp cat va ajuta sa-mi gasiti blogul,o sa supravietuiesc:)

care te face sa fii mai presus
Mai presus de cine,cand si unde?Vreau sa vad asta.

ce faci cand esti stresata
Te asezi pe canapea,bei o ciocolata calda si te gandesti la nemurirea sufletului.Sau te uiti la Stagiarii/American Idol pe AXN si iti trece:)

despre beletristica
Ok,I'm in.Who wants to talk about it?

eu nu citesc eu citez
Asta suna foarte,foarte ingamfat.Plus ca eu citesc,deci as fi si ipocrita.

ion barbu augusta toamna
E din Copacul de Ion Barbu.Daca as fi stiut ca postand poezii cunoscute imi gasiti blogul,as fi facut-o mai des.

raimundo fosca
Imi trezeste amintiri de cand am citit Toti oamenii sunt muritori.Ce faina a fost cartea aia:x

visele pe care le-am distrus
Foarte amuzant si cu o oarecare tenta gotica.Singura observatie:corect este visele pe care le-am distrus,dragii mei.

ce sa faci cand ai teza la istorie
Incearca sa te calmezi si sa te concentrezi.Totul vine de la sine dupa.

adam lambert
What do you want from me,what do you want from me...

fallen angel poze
No comment.Ma fascineaza ingerii cazuti si tot ce tine de istorie+religie.

picture sad
Este sad picture,in caz ca nu stiati.In engleza adjectivele sunt puse in fata substantivelor pe care le determina.Haideti,chiar nu stiati?!Fraierilor.

sad pictures
Corect scris,dar deja devine prea depresiv pentru mine.

ce pot sa ii intreb de prietenii mei
Pe cine si despre ce sa intreb?Cine ma poate lamuri sa lase un comment.

the pretty reckless make me wanna die lyrics romana
Daca voi credeti ca sunt lyricsmania.ro,va inselati amarnic.

desene minciuna
Aceste doua cuvinte impreuna nu au nicio logica.De aceea ma amuza.

niciodata minciuna youtube
Oameni buni,va rog,unde este logica?

5 lucruri pe care le-as putea lua cu mine
Hm.O carte,iPodul,un creion dermatograf,o ciocolata si laptopul.Ok,dar unde mergem?

ce se intampla daca nu m-am prezentat la o teza la scoala?
Daca nu erai bolnav si nu a murit nimeni,iti pot spune din prima ca esti nesimtit si ca meriti o amenda/pedeapsa.Dar ca sa nu fiu rea,iti voi spune ca nu e nicio problema.

Song of the day:
RED-Death of me

Ce ar fi putut fi

Recent,am inceput sa-mi aduc aminte tot mai multe lucruri pe care mi le doream foarte mult.Atat de mult,incat plangeam in fiecare noapte pentru ele,in speranta ca Lui ii va fi mila de mine si ca imi va implini dorintele.Unele dorinte erau stupide,unele erau naive,pe unele le regret complet,insa pentru unele as mai plange si acum.Imi dau seama ca in momentul de fata nu imi doresc lucruri foarte diferite de cele pe care mi le doream acum 2-3 ani,ci poate sub o alta forma.Retraiesc aceleasi sentimente din nou si din nou si din nou,ca si cum timpul s-ar intoarce in loc si ar lua-o de la inceput doar pentru mine.Aceleasi gheare care iti sfasie carnea.Aceleasi lacrimi fierbinti pe care le versi in miez de noapte.Aceleasi tipete pe care ai vrea sa le auzi iesind din gura ta,dar nu ies,pentru ca nu poti,pentru ca nu vrei.

A te gandi la ce ar fi putut fi este mai rau decat a te gandi la ce a fost.Ce a fost este o amintire frumoasa si dureroasa in intangibilitatea ei,o clipa prinsa undeva,intr-o zi senina,in timp ce voi v-ati schimbat.Ce a fost mai poate fi din nou,pentru ca daca s-a intamplat o data,s-ar mai putea intampla si a doua oara.Dar cand te gandesti la ce ar fi putut fi,e ca si cum ai incerca sa prinzi fire de nisip intre degete,e ca si cum ai vrea sa pastrezi fulgii de zapada in palma ta calda.Te gandesti ca nu s-a intamplat,nu se intampla si nu se va intampla niciodata.Stii ca nu vei atinge acele vise niciodata,si totusi speri,si speri,si speri,pentru ca acele dorinte sunt tot ce ai si sunt singurul lucru care te mai tine in viata.Atunci,ce faci?Imi poate spune si mie cineva ce faci?Eu nu stiu.

''Ne prabuseam ... Cand iata ca, inclinand privirea
Acolo, jos, pe crusta de caldaram si lut,
Zariram doua umbre unite: contopirea
Salbateca, informa, a marelui Sarut.''

Sarbatorile vin,sarbatorile vin...

Asemenea prietenelor mele,incep sa fredonez melodia din reclama de la Coca-Cola atunci cand ma astept mai putin.In mod inevitabil,mintea mea zboara la sarbatorile de iarna si atunci incep automat sa fredonez melodia.Ceea ce poate fi destul de jenant,daca esti la scoala,in timpul orei de mate,cand este o liniste mormantala si tu incepi sa canti ,,Sarbatorile vin,sarbatorile vin''.Ca sa nu mai mentionez ca tu si Madonna nu aveti nimic in comun decat faptul ca sunteti de sex feminin,nicidecum talent muzical.

Anyway,cert este ca mai sunt doua saptamani pana la Craciun si eu as cam vrea sa iau niste cadouri-pe ascuns,bineinteles,ca altfel n-ar mai fi cadouri surpriza- si nu prea stiu ce anume.Acum doi ani,i-am luat tatei o borseta,deoarece mama ii spunea in fiecare zi cat de mult i-ar folosi una,borseta pe care nu am mai vazut-o niciodata de atunci si probabil este uitata in coltul unui dulap.Sa nu mai mentionez ca de ziua lui i-am luat un DVD cu Revolutionary Road,la care m-am uitat singura,deoarece ei stateau pe terasa si discutau.Asa ca in privinta cadourilor pentru membrii familiei sunt jalnica,cu exceptia florilor pe care i le iau mamei-cu florile nu poti da gres niciodata-.

Nu am nici bani pe care sa-i fac sa dispara ca prin minune si sa primesc altii,pentru ca aceste cadouri de Craciun nu cad din cer si nici nu te izbesc in fata ca un autobuz.Am nevoie de bani ca sa pot lua cadouri,care sunt destul de scumpe.Si am si o familie mare,asa ca nu pot face altceva decat sa astept spiridusul care sa ma ajute sa alunec pe curcubeu si sa-mi dea mie aurul lui.Ceea ce nu e tocmai realist.Asta este problema mea in momentul de fata.Printre alte probleme,dar e singura legata de sarbatori care este cat de cat interesanta pentru oricine altcineva decat prietenii mei.Mai ales atunci cand nu mai esti chiar un copil mic si razgaiat,ci ar cam trebui sa inveti si tu sa iei cadouri de Craciun.Pe langa a petrece timp cu familia,toti sunteti ultrasanatosi,n-ati fost mai fericiti in viata voastra si viata este roz cu buline albastre-desi eu cred ca o viata albastra suna mult mai bine-.Asa ca intreb:cum ramane cu cadourile?

P.S. : Am dat teza la limba romana si nu am fost niciodata mai stresata.Asa am crezut atunci,dar luni dam teza la matematica si pot spune sincer ca niciodata nu am fost mai stresata ca acum.

Soundtrackul unei zile fericite

Radiohead - 15 steps
30 Seconds to Mars - Closer to the edge
Damien Rice - Volcano
The National - Bloodbuzz Ohio
Lykke Li - I'm good, I'm gone
Red Hot Chili Peppers - Californication
Noel Gallagher's High Flying Birds - The Death of you and me
Kings of Leon - Use somebody
Maroon 5 - Makes me wonder
Laura Marling - My manic and I
All Time Low - Toxic valentine
Anberlin - Enjoy the silence
Foster the people - Pumped up kicks
Muse - Feeling good
Foo Fighters - Resolve
Fall Out Boy - Thanks for the memories
Daughtry - Poker face ( cover )
Lifehouse - In your skin
The Killers - Mr. Brightside
Athlete - Superhuman touch
U2 - Sweetest thing
Kate Nash - Dickhead
Nickelback - Rockstar
Laura Marling - She's changed
The Pretty Reckless - Make me wanna die
One Republic - Secrets
RED - Death of me
My Chemical Romace - Sing
Kings of Leon - Sex on fire
Laura Marling - Sophia
Train - Hey soul sister
Ozzy Osbourne - I don't wanna stop
Anberlin - Never take friendship personal
Fall Out Boy - Dance Dance
Radiohead - Lotus Flower
Lifehouse - Smoke and mirrors
Maroon 5 - Give a little more
Red Hot Chili Peppers - Dani California
The Fray - Over my head
The Pretty Reckless - Miss nothing
We are the fallen - Bury me alive
Good Charlotte - Like it's her birthday
Cobra Starship - Hot mess
Train - Meet Virginia

Something like mood swing

Imi pare rau,Antonia,pentru ca nu am inteles pana acum cum este sa suferi de mood swing.Ascult un nou cantec de la Maroon 5 si dansez prin intreaga camera si totusi simt ca in orice moment as putea sa ma prabusesc pe scaun si sa incep sa plang.Ma simt extrem de fragila,de sensibila,de neajutorata.Cum e sa razi si apoi sa te simti mai prost ca niciodata?Viata e mult mai complicata decat pare.De curand am redescoperit cat de mult imi place sa desenez si cat ma inspira asta,si ati vazut deja ce fel de desene ma inspira.Sad and grey.Sincer,chiar nu cred ca as putea desena ceva fericit sau plin de viata in acest moment.Ma simt atat de prost,incat nici sa tin creionul nu mai reusesc.Ah,vreau sa vina weekendul mai repede.In mod straniu,la sfarsitul saptamanii ma simt mai bine decat in timpul ei.I don't know why.

,,M-aplec pe oglinda fara hotar,
Cu pasii luminii m-afund si dispar.''

Franturi de viata

Fallen angel

Street lamp

Still waiting,still wondering...

Sad man

Guitar player

Sunset

Empty park

Crying girl

Alone in the rain

Mentionez ca nicio poza nu este a mea si le multumesc autorilor lor pentru ca le-au postat pe internet. Am de gand sa le desenz in viitorul apropiat, acum ca mi-am descoperit o noua pasiune.

P.S. : Acest post ii este dedicat Antoniei, care va lua un zece la desen pentru animeurile ei :)

We used to be alright.What happened?

Am ales ca titlu versurile de la Radiohead-15 steps nu pentru ca ar avea mare legatura cu ceea ce voi scrie,ci pentru ca imi plac foarte mult.So don't try to understand the title.

Miercurea trecuta in ora de sport,in care de obicei nu facem nimic altceva decat sa stam in clasa si sa ne facem temele pentru ziua urmatoare,a fost putin diferita de restul orelor.Adica,ne-am asezat noi,fetele,pe cateva banci si am inceput sa povestim despre desene animate.Nici macar nu-mi amintesc cum a inceput discutia,stiu doar ca am inceput sa povestim si sa ne aducem aminte de Scooby Doo,de Jack Piratul cel Teribil(La dracu',Snack!),de Tom si Jerry,de Copii de la 402(genial desenul asta),de Viata cu Louie(Viata cu Louie,Louiee,Louieeee) si sa nu uitam de Fetitele Powerpuff(n-o sa uit niciodata genericul).Am ras impreuna si ne-am adus aminte de prostiile pe care le faceam cand eram mici si nu stiam prea multe.Apoi am trecut la piercinguri si suvite colorate:))Dar,sincer,mi-am dat seama ca eram mai fericiti cand aveam doar 5 ani si ne jucam cu papusile la gradinita.Chiar daca nu stiam prea multe,chiar eram mai fericiti.Nu aveam griji,nu aveam niciun stres,aveam o existenta foarte simpla si lipsita de probleme(cu exceptia momentelor cand,mie de exemplu,mi-a fost furat sandwichul si am inceput sa plang din cauza foamei).Habar n-aveam ce e depresia,ce e tristetea,ce e nostalgia,eram copii si nu faceam altceva decat sa mancam,sa dormim,sa ne jucam si sa mergem la gradinita.Uneori ma intreb de ce trebuie sa crestem.Nu am gasit raspunsul pana acum.

Voi nu va intristati cand va ganditi la copilarie?

Emotii la teza

Ieri am dat teza la istorie si am fost foarte relaxata.La o adica,eu niciodata nu ma stresez prea mult in preajma testelor/tezelor.Sunt foarte calma si ma concentrez foarte mult,altfel risc sa gresesc sau sa am un lapsus fix in mijlocul testului.Si atunci nu mai ai pe unde sa o scoti decat daca te apuci sa insiri niste baliverne care l-ar rasuci pe Burebista in mormant si pe Decebal sa invie si sa se sinucida din nou.Problema este ce se intampla dupa teza.De cele mai multe ori nu imediat,ci la cateva ore.De obicei,atunci cand ajung acasa si imi fac temele.

Atunci incep sa ma intreb:Daca am gresit ceva?Daca n-am scris bine la 9?Colonistii chiar au fost adusi de Traian?Si ce naiba insemna municipia?Era oras sau colonie?Nu am scris,ce rahat am facut?Si ce mi-a scris profa'de isto pe foaie exact inainte sa apuc sa ies din clasa,cand am vazut-o?Era de rau?Mi-a corectat subiectul 9?Sau a scris ceva inofensiv?Pai ce pana mea putea sa scrie inofensiv pe foaia mea de teza?Dar nu am scris despre Dacia fara aparare si institutii,oare imi scade?E clar.Mi-a scazut.N-o sa iau 10.O sa iau 8.Media mea este stricata.Viata mea este distrusa.Toti vor rade de mine.Tata o sa ma certe iar,mama o sa se crizeze din nou.Am dat-o in bara.Ma simt naspa.


Ok,acum ma uit la randurile de mai sus si poate am exagerat un pic.Dar vorbesc foarte serios cand spun ca am inceput sa ma intreb.Literalmente aproape am facut susu pe mine.Sigur nu sunt atat de ingrijorata cand dam test la fizica sau la franceza,pentru ca in mare parte datorita profesorilor care ne predau aceste materii interesul meu a scazut substantial.Dar mie imi place istoria.Nu imi aduc aminte sa fi luat vreodata un 9 la istorie.Nici macar 9,40.Si profa' este super de treaba si inca imi aduc aminte de anul trecut de ziua mea,cand mi-a spus ca e mandra de mine.A fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care mi le-a spus cineva.Pe bune,chiar m-am simtit mai increzatoare dupa si chiar ii multumesc pentru asta.De aceea chiar nu vreau s-o dau in bara.Este singura materie la care nu am luat niciodata 9.Am si eu mandria mea.


Aveam de gand sa scriu un post kilometric,cam 2 posturi intr-unul,dar deja l-am lungit prea mult pe asta ca sa continui sa scriu despre altceva.Plus ca mama ma tot ademeneste cu o ciocolata calda si nu am puterea interioara de a o refuza.


P.S.:Trebuie totusi sa spun ca ador aceasta melodie.Este una dintre cele mai frumoase melodii pe care le-am auzit vreodata si ma face intotdeauna sa plang.Pe langa The Fray-Never say never.


http://www.youtube.com/watch?v=jI1Fv_-829U

Ce faci cand esti stresat/a?

Este deja evident ca secolul XXI este secolul rapiditatii.Totul se intampla mult mai repede si lumea pare din ce in ce mai preocupata de problemele de la munca,iar stresul creste incontinuu.Remember that time is money,cum a spus Benjamin Franklin.Asadar,ce faci cand esti stresat/a?Eu pot da un exemplu din viata mea de zi cu zi.

Azi m-am trezit la sapte dimineata ca sa merg la meditatie la romana.Dupa meditatie,am ajuns acasa,am luat pranzul,mi-am facut ghiozdanul si am plecat la scoala(just like the other day).M-am intors de la scoala si am inceput sa-mi fac temele,ca,de,fara teme nu se poate,ca iei 4.Apoi am plecat sa ma tund(my new look is really cute,and if I say that,means it's good) si acum a trebuit sa caut informatii despre Padurea Ciornuleasa,de care nu am auzit niciodata in viata mea pana miercurea trecuta.Shame on me,se pare ca se afla in judetul Calarasi.Asadar,abia acum,cand scriu pe blog,sunt libera.Nu ati numi asta o zi plina si destul de stresanta,sa pleci dintr-un loc in altul?

Nu il pot compara insa deloc cu stresul cu care se confrunta mama zilnic la servici.Avand in vedere ca pleaca la 8 si se intoarce la 7 seara,iar uneori se duce si sambata dimineata,cred ca este indeajuns sa simti cum ti se urca sangele la cap.Nu ca nu ar vorbi despre asta saptamanal.Dar ea are foarte putin timp liber si se vede asta:uneori are cearcanele foarte proeminente si poarta tot timpul ochelari.Numai inainte sa se culce ii da jos si atunci pare epuizata si parca abia se mai tine pe picioare.Chiar ma deranjeaza cand vad ca munceste atat de mult ca sa imi ofere mie totul si ii sunt recunoscatoare pentru asta.

Am citit de curand un post de pe Tomata cu scufita si am ras ca sparta zece minute.Am decis sa trec aici cele mai amuzante replici pe care poti sa le dai la lucru:

Okay,okay!I take it back.Unfuck you.

This isn't an office.This is HELL with fluorescent lightning.

Back off!You're standing on my aura.

Not all men are annoying.Some are dead.

You look like shit.Is that the style now?

Chaos,panic and disorder,my work here is done.

Earth is full.Go home.

If assholes could fly,this place would be an airport.

Voi cum va relaxati?:)

Song of the day:

Radiohead-15 steps

Am primit cartile!

Am comandat acum doua saptamani doua carti de pe librariabucurestionline si,tocmai cand credeam ca nu vor mai sosi vreodata,au venit!Am fost surprinsa,avand in vedere ca eu aproape uitasem de ele si m-am trezit cu avizul in cutia postala.Thank you,this was a very nice surprise!As fi vrut sa fac o poza coletului,dar atunci cand l-am vazut am intrat intr-un fel de fibrilatie ciudata care s-a terminat abia dupa ce l-am deschis si numai la poze nu-mi statea capul.Acum trebuie sa termin mai repede Spre Far,care,din nefericire,nu avanseaza prea repede.



Angelologia

„În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii.”
(Geneza, 6, 4)

Evangeline era o copilă atunci când tatăl ei a încredinţat-o măicuţelor de la mănăstirea St Rose. La douăzeci şi trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 îi revelează tinerei o istorie secretă de acum o mie de ani, un străvechi conflict între Societatea Angelologilor şi nephilimi, descendenţii rezultaţi din împreunarea îngerilor cu oamenii.
Generaţii întregi de angelologi şi-au pus viaţa în slujba anihilării nephilimilor, iar misiunea lor, căreia Evangeline i-a fost de mult menită, o poartă din bucolica ei mănăstire în centrul opulenţei newyorkeze.Un roman care musteşte de istorie şi de personaje captivante, împleteşte tradiţia biblică, mitul orfic şi viziunea miltoniană a paradisului pierdut într-o poveste fascinantă, despre oameni obişnuiţi prinşi într-o luptă care va decide soarta omenirii.

Nu-i timp de ramas bun

CE ESTE MAI RAU? SA DESCOPERI CA FAMILIA TI-A FOST UCISA FARA MILA DE UN ASASIN ÎN SERIE SAU SA AFLI CA TOTI AI TAI TE-AU PARASIT?
Cynthia Bigge, o adolescenta dificila, se trezeste mahmura dupa o noapte de petrecere si nu-si mai gaseste familia - tatal, mama si fratele ei Todd au disparut fara a lasa nici o urma, nici un indiciu, nici macar un bilet de ramas-bun. Dupa douazeci si cinci de ani, disparitia familiei Bigge ramane acelasi mister de nepatruns. Cynthia angajeaza un detectiv particular, apeleaza la o emisiune de televiziune gen reality-show, cu speranta ca, undeva, cineva ar putea sti totusi ceva. Demersurile ei declanseaza o avalansa de semne care spun unul si acelasi lucru: daca scormonesti trecutul, risti sa afli sau sa patesti ceva ce nu-ti doreai.

Song of the day:
Red-Already over

Pisica printre porumbei

Saptamana trecuta am adaugat in Palmaresul meu o noua carte de Agatha Christie,de care am uitat complet sa scriu pe blog datorita testelor la romana,matematica si fizica.Abia ieri mi-am adus aminte de ea si,neavand timp,am amanat postul pentru ziua de azi.

Intr-un palat din Ramat,printul Ali Yusuf ii incredinteaza celui mai bun prieten al sau si,in acelasi timp,pilotului sau personal Bob Rowlinson o parte substantiala din averea sa,care consta in bijuterii nepretuite.Printul doreste ca prietenul sau sa le introduca fraudulos in Anglia,in incercarea de a salva giuvaierurile de lovitura de stat pe care o prevedea.Dar inainte ca pachetul sa ajunga la destinatie,atat printul,cat si Bob Rowlinson sunt morti.In acelasi timp,o eleva ingrozita ii povesteste lui Poirot un caz fascinant:un ucigas terorizeaza una dintre scolile de elita englezesti,aceeasi in care se afla verisoara lui Ali Yusuf,Shaista.Numai Poirot poate rezolva acest dublu mister,incercand sa opreasca ucigasul cu sange rece de la a comite o alta crima.

Nu o sa dezvalui cine este criminalul(ar strica tot farmecul cartii,nu?),dar pot spune ca nu a fost un singur criminal,ci doi,foarte diferiti ca personalitate si ca motiv de a ucide.Am fost foarte surprinsa sa aflu care era unul dintre criminali,desi pe al doilea il cam banuiam de la inceput.Dupa aproape douazeci de carti de Agatha Christie,am inceput sa-mi dau seama cam cine,ce a facut.

Albastru

I get lost inside your stare
Lost when you're not there
And everything I have doesn't mean a thing if it's without you
If it's a dream don't wake me up
I'll scream if this isn't love
If being lost means never knowing how it feels without you
I wanna stay lost forever

Nu.Mai.Suport.
Simt ca o sa incep sa plang in orice moment.Nu mai pot sa respir din cauza aerului sufocant.Ascult Radiohead si intr-un fel asta ma calmeaza.Imi aduc aminte de toate noptile alea in care am plans ca proasta,ascultand muzica si intrebandu-ma ce naiba sa fac cu viata mea.Simt ca traiesc degeaba.Cred ca trec din nou printr-o depresie,ca cea ce acum doi ani,dar mult mai serioasa.M-am maturizat si cred ca asta face totul sa fie mult mai rau.Nu stiu incotro merg,nu ma vad nicaieri dupa 18 ani,nu stiu ce sa fac.Am nevoie de acel Ceva pe care il caut.Stiu ce este,dar nu il gasesc nicaieri si ma intreb daca exista macar pentru mine.

As putea sa scriu despre asistenta care m-a intrebat daca sunt gravida.Despre pedofilul care imi zambea pe strada.Despre politia care ne-a oprit acum cateva zile si m-a facut sa intarzii la scoala.Dar,sincer,nu pot.Ben Harper canta Amen Omen si Sleeperstar canta I was wrong si nimic altceva nu pare sa mai conteze acum.

Si te-ai dus,dulce minune,
S-a murit iubirea noastra.
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist in lume!

Let me tell you

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.

(Charles Dickens-Marile sperante)

...Sa ucizi o pasare cantatoare

...Sa ucizi o pasare cantatoare este in sfarsit terminata si sunt bucuroasa ca am reusit sa o citesc in cele din urma.A meritat sa pierd timp pretios timp de trei saptamani,sa fac pentru prima data in viata prelungire la biblioteca,sa ma cert cu profa' de romana si cu tata.Chiar nu regret,intr-un mod foarte ciudat si nou pentru mine.

Jean Louise Finch(Scout) este o fetita de sapte ani din micul orasel sudist Maycomb care este martora la divergentele rasiale aparute atunci cand Tom Robinson,un barbat negru,este acuzat ca a violat o femeie alba.Tatal ei,Atticus Finch,este desemnat ca avocat al apararii si incearca din rasputeri sa-l apare pe barbatul acuzat pe nedrept,atragandu-si ura majoritatii persoanelor din Maycomb.Impreuna cu fratele ei mai mare Jem ,este martora la evenimentele dramatice care au loc in oraselul pana atunci linistit,in care oamenii cu prejudecati recurg la violenta si Maycomb decade incetul cu incetul in grotesc,tatal ei fiind reperul moral care ii ofera un punct de vedere echilibrat,fiind in acelasi timp un model pentru orice persoana care nu se lasa atrasa in randul celor care cereau insistent linsajul.

Ce m-a induiosat cel mai mult la aceasta carte este felul in care este privita prin ochii unei fetite.Tatal ei este cel care ii arata cum trebuie sa se comporte si cum trebuie sa faca fata obstacolelor prin care trec de-a lungul procesului si dupa ce acesta s-a terminat.Scout isi pierde incet inocenta copilariei,alaturi de fratele ei Jem.Totusi,Atticus Finch reuseste sa isi protejeze familia de rautatea celor din jur si sa le ofere copiilor sai bunatatea si sinceritatea de care aveau nevoie in cele mai dificile momente ale vietii lor.

De ce?

-Atticus...facu Jem infrigurat.
Tata se intoarse in pragul usii.
-Ce-i,fiule?
-Cum au fost in stare sa faca una ca asta,cum au fost in stare?...
-Nu stiu cum,dar au facut-o.Au facut-o si inainte,au facut-o asta seara si au s-o mai faca,si cand fac una ca asta...se pare ca numai copiii plang.Noapte buna.

http://www.youtube.com/watch?v=lm6_7sR_Wx0

Dragoste...

Hm.Nu stiu daca am fost vreodata indragostita.Mi-a placut foarte mult de cateva persoane,am avut relatii,dar nu cred ca am fost cu adevarat indragostita.Nu m-am gandit in fiecare zi la acea persoana.Nu-mi doream tot timpul sa fie acolo,sa ma tina in brate si sa ma sarute.Imi imaginam foarte bine viata si fara el,fara sa plang sau sa fiu foarte trista.Nu cred ca stiu ce inseamna sa simti cu adevarat dragostea.

Cred ca ma indragostesc foarte greu,dar atunci cand o fac este foarte intens si foarte puternic.Sunt o persoana sensibila si daca ma atasez de cineva,ma atasez pentru o perioada foarte lunga de timp.Si nu cred ca il voi gasi pe Mr. Right prea usor,avand in vedere ca majoritatea baietilor pe care ii cunosc sunt complet imaturi si inca li se pare amuzant sa stinga lumina in timp ce cineva isi invata sau isi scrie o tema.Ca azi,de exemplu,cand ne repetam pentru testul la religie si mai multe persoane brusc lovite de desteptaciune au considerat amuzant sa inchida lumina de cel putin zece ori.Am ras in hohote,n-am ce zice.Norocul nostru ca nu am dat test.Avand in vedere coeficientul de inteligenta al majoritatii persoanelor din clasa,cred ca nici macar la religie n-ar fi luat mai mult de opt.

Revenind la subiect,mi-am dat seama ca atunci cand o sa ma indragostesc cu adevarat o sa fie ceva foarte puternic.Asta insemnand ca ori o sa fiu foarte fericita,ori o sa plang in fiecare noapte.Depresie sau fericire.De ce oare nu puteam si eu sa fiu mai insensibila?Ah,si totusi imi place sa fiu asa.Am un caracter foarte complicat si ador asta zilnic.

Inca o zi,inca un an

Ieri am implinit mult asteptata varsta de 14 ani.Cum nu am avut timp nici sa respir,cu atat mai mult n-am avut timp sa scriu pe blog.Scoala imi ocupa tot timpul,...Sa ucizi o pasare cantatoare asteapta de doua saptamani sa fie terminata si n-am ajuns nici macar la jumatate si trebuie sa pregatesc tot pentru duminica,cand o sa imi ,,serbez'' ziua.Nu am mai facut asta de trei ani de zile deoarece tata a tinut foarte mult ca de acum inainte varul sa ramana pe pereti,nu pe podea.Cand am reusit sa-i demonstrez ca sunt destul de matura incat sa nu mai joc scaunele muzicale si ca prietenele mele nu obisnuiesc sa se zbenguie si sa zgarie peretii,a hotarat sa-mi dea o sansa.Norocul meu.

Primul mesaj l-am primit la 07:50 dimineata,de la iubitul surorii mele,care mi-a trimis unul dintre cele mai frumoase mesaje.Sincer,chiar mi-a luminat ziua prin mesajul ala.M-au sunat toate rudele,prietenii de familie au terorizat-o pe mama cu telefoanele toata ziua,Antonia mi-a trimis un mesaj plin de ,,lma''-uri,Alexandra nu a putut sa ma sune,avand in vedere ca momentan nu are telefon(sa stii ca te compatimesc si te iubesc oricum!) iar Crina mi-a urat un ,,lma'' si o imbratisare calduroasa.Am dat bomboane in stanga si in dreapta,am multumit sincer tuturor si am fost destul de happy,avand in vedere ca in ultimele saptamani am fost foarte stresata si cu nervii la pamant.Sa nu uitam si de Silvana,care m-a facut sa rad pentru zece minute minunate si care mi-a promis ca o sa vina duminica.

Anyway,ziua ta e o singura zi pe an,nu?Si cu o familie atat de hardcore si cu niste prieteni atat de hardcore(cum ar spune Antonia),cum sa nu ai o Happy Birthday?

Viata nu e dreapta

Am auzit asta de foarte multe ori,de la nenumarate persoane.Viata nu e dreapta,oamenilor buni li se intampla lucruri rele,satanistii sunt mult mai fericiti.Asa ca am incercat sa aflu de ce oamenii cred asta si de ce,intr-adevar,unor oameni buni li se intampla lucruri rele.

In primul rand,satanistii par mult mai fericiti.Asta nu inseamna ca si sunt.Nu cred ca ei au devenit satanisti de la cat de fericiti se simteau si de la ce viata frumoasa si plina de lucruri bune aveau.E clar ca s-a intamplat ceva foarte rau care i-a facut sa devina satanisti.Si,oricum,chiar daca ei sunt fericiti,pedeapsa lor e in viata de apoi.Viata pare dreapta pentru ei,dar nu este.Este un lucru indeajuns de rau ca ei se inchina diavolului,nu?

In al doilea rand,oamenii spun ca viata este nedreapta numai atunci cand li se intampla ceva rau.
Nu inainte,ci doar dupa ce lor li se intampla ceva rau.Sau dupa ce vad cum altor oameni li se intampla.Pai,e cam nedrept sa spui ca intreaga viata e nedreapta numai dupa ce ti se intampla un singur lucru rau.Dar cum ramane cu toate acele momente frumoase de care ai avut parte?Si ele fac parte din ,,viata cea nedreapta'',nu?Fiecare lucru bun pe care il faci,la fel ca si fiecare lucru rau,se va intoarce sub o anumita forma,in viata asta sau viata de apoi.

In al treilea rand,exista oameni cu care chiar cred ca viata este nedreapta.De exemplu,cei care sunt abandonati de cand se nasc,sunt crescuti la orfelinat si de-a lungul vietii li se intampla lucruri rele,desi nu au facut nimic ca sa merite asta.Dar,asa cum am mai spus,rasplata este dupa moarte.

P.S.:Cred ca acum este evident ca sunt profund crestina,nu-i asa?Cel putin nu sunt o fanatica religioasa:oamenii astia chiar ma sperie.

Lifehouse

Din moment ce este trupa mea de suflet si le ascult melodiile zilnic,mi s-a parut nedrept sa nu-i dedic o postare.Ca doar nu apare mereu o trupa pe care sa o iubesc din primele cinci secunde,nu?

Am inceput sa ascult Lifehouse acum o luna de zile,cand am dat din intamplare peste o melodie de pe noul lor album-Smoke and mirrors- care era pe soundtrackul serialului The Vampire Diaries.Melodia mi-a placut atat de mult,incat am intrat in mai putin de treizeci de secunde pe 4shared.com si am salvat-o pe calculator.A doua zi ,dupa ce am ascultat It is what it is de cel putin 20 de ori incontinuu(asa sunt eu,atunci cand gasesc o melodie buna,o ascult la nesfarsit),am decis sa intru iar pe 4shared.com,care este siteul de pe care salvez 99,9% din melodii,pentru a cauta mai multe melodii de la Lifehouse.Am descoperit ca stiam o multime de melodii de la ei,si am descoperit ca acestea sunt geniale.Cu adevarat geniale.Asa ca,acum am 20 de melodii de-ale lor in computer si ascult cel putin cinci cantece diferite pe zi.Freaky,dar adevarat.

Melodii ca You and me,Everything si Broken au cele mai frumoase versuri,Blind,In your Skin si Spin ma fac sa topai prin toata casa,iar All in,Falling in si Crash and burn sunt cele mai bune atunci cand vrei sa visezi si nu ai imaginatie.Ca sa nu mai spun ca It is what it is,Take me away si Storm dau dependenta.

Cam atat despre a doua mea feblete,cum imi place sa ii spun,si abia astept sa termin de citit Sa ucizi o pasare cantatoare ca sa pot scrie despre ea.

Song of the Day:
Athlete-Wires

Copacul

Hipnotizat de-adînca si limpedea lumina
A boltilor destinse deasupra lui, ar vrea
Sa sfarme zenitul, si, -nnebunit, sa bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalina.

Nici valurile noptii, nici umeda perdea
De nouri nu-i goneste imaginea senina;
De-un stralucit albastru viziunea lui e plina,
Oricît de multe neguri în juru-i vor cadea…

Dar cînd augusta toamna din nou îl înfasoara
În tonuri de crepuscul, cînd toamna prinde iara
Sub casca lui de frunze un rod îmbelsugat,

Atunci, intrînd în simpla, obsteasca armonie
Cu tot ce-l limiteaza si-l leaga împacat,
În toamna lui, copacul se-nclina catre glie.
(Ion Barbu)

Soundtrackul unei zile triste

The Fray - Never say never
Tori Amos - Winter
Birdy - Skinny love
Damien Rice - 9 crimes
Maxwell - This woman's work
Lifehouse - You and me
Sara Bareilles - Gravity
Luna Amară - Roşu aprins
Adele - Set fire to the rain
The Beatles - Let it be
Ryan Star - Losing your memory
Plumb - Cut
Lykke Li - Tonight
Bon Jovi - Bed of roses
Goo Goo Dolls - Iris
Ray LaMontagne - Let it be me
Within Temptation - All I need
Bryan Adams - Heaven
April Sixth - Dear angel
Alex Band - Only one
John Lennon - Imagine
Ray LaMontagne - Trouble
Levi Kreis - I should go
Oasis - Wonderwall
Breaking Benjamin - Who wants to live forever
Damien Rice - Rootless tree
S. O. Stereo - When a heart breaks
Nick Cave - O'Children
Green Day - 21 guns
Three Days Grace - Never too late
Secondhand Serenade - Your call
One Republic - Apologize
Guns N' Roses - November rain
Damien Rice - The blower's daughter
Sleeperstar - Texas Rain
Jason Walker - Down
Aerosmith - I don't wanna miss a thing
Lifehouse - It is what it is
Mumford & Sons - White blank page
Stateless - Bloodstream
RED - Already over
Daughtry - September
Joel & Luke - Love's to blame
Laura Marling - Rambling man
Tyrone Wells - Time of our lives
Luna Amară - Chihlimbar
Adele - Someone like you
Lifehouse - Broken
Nickelback - This is how you remind me
Ben Harper - Amen Omen
Sleeperstar - I was wrong
HURTS - Wonderful life
Placebo - The innocence of the sleep
Andrew Belle - In my veins
Athlete - Wires
Mads Langer - The river has run wild
Joel & Luke - People change
The Beatles - Yesterday
RED - Pieces
3 Doors Down - Here without you
Cold - Gone away
Daughtry - Home
Snow Patrol - Set the fire to the third bar
Praf in Ochi - O mie de ganduri
Tawgs Salter - Brave
Lifehouse - Storm
The Fray - Look after you
Trading Yesterday - Love song requiem
This Mortal Coil - Song to the siren
Damien Rice - Cannonball
Yiruma - River flows in you

Filme

In ultimul timp nu am mai avut timp sa postez pe blog,multumita temelor si programului infernal.Si problemelor pe care le-am avut cu internetul.Dar uite-ma,sunt inca aici,gata pentru un post nou.Cum timpul liber pe care il mai am este limitat(a. k. a. am un program ca naiba),am decis sa vad cat mai multe filme.Vechi,noi,chiar nu a contat.Orice gaseam la tv sau pe internet.Din pacate, nu am reusit chiar ce mi-am propus.Asa ca:

1.The Blind Side
Povestea unui baiat de culoare,pe nume Michael(Big Mike) care este adoptat de familia bogatasa Tuohy,avand o relatie aparte cu mama sa adoptiva,Leigh Anne.Astfel,dintr-un baiat cu probleme dintr-un cartier rau famat si cu o mama care se drogheaza,Michael ajunge sa aiba familia fericita pe care nu a avut-o niciodata,isi face prieteni si,nu in cele din urma,este vedeta echipei de fotbal a liceului,ajungand in atentia mai multor universitati si colegii de elita din SUA.Filmul este foarte induiosator,este bazat pe o poveste adevarata si merita vazut. 4/5

2.Tranformers 2:Revenge of the fallen
Nu mi-au placut niciodata filmele SF/actiune,dar Transfomers este una dintre cele mai mari exceptii.Sam isi continua relatia cu Mikaela si ajunge la facultate,totul fiind dat peste cap de intoarcerea Celui cazut,care il cauta pe Sam pentru ceva ce el isi doreste foarte mult si care il va ajuta sa distruga Pamantul.Sam si Mikaela,impreuna cu Optimus Prime si cu prietenii lor din armata trebuie sa-l impiedice sa-si duca planul la capat.Un film bun,cu multa actiune si suspans,cu un soundtrack genial(Linkin Park,The Fray,Green Day etc.). 4/5

3.Pasararul din Alcatraz
Un film din anii '70,povestea unui barbat care,dupa ce a ucis doi oameni,ajunge in inchisoare.Intr-o dimineata,el gaseste in curtea inchisorii un pui de vrabie,pe care incepe sa-l ingrijeasca.Curand,el incepe sa indrageasca pasarea,toti puscariasii cerand rudelor lor sa le trimita canari.Cand multi dintre ei se plictiseau sau nu mai aveau posiblitatea de a hrani pasarile,i le dadeau lui Stroud,care le ingrijea zi si noapte.Cand acestea incep sa moara subit,Stroud incepe sa faca cercetari,inventeaza remedii si devine o autoritate in domeniu.Un film interesant.Nu pot spune ca am fost impresionata,dar a fost un film bun. 3/5

Song of the day:
Fall Out Boy-Thanks for the memories

Habar n-am

In ultimele zile nu am avut nici cea mai mica idee despre ce sa scriu pe blog,asa ca am decis sa scriu despre cam tot ce s-a mai intamplat in ultima vreme.

Am vazut un intreg episod din LOST:Naufragiatii.Am auzit de LOST ani de zile si nu m-am invrednicit pana acum sa caut serialul pe net si sa ma uit de la inceput.In apararea mea,AXN abia daca a dat primul sezon si ultimul.Nici nu se prabuseau bine pe insula si erau salvati.

Am aparut in Adevarul de Seara.Tocmai cand incepeam sa-mi pierd sperantele ca voi aparea vreodata in Adevarul impreuna cu restul colegilor mei,m-au sunat de la redactie si peste doua ore eram acolo si dadeam interviul.Am avut si un sentiment placut cand am vazut ca majoritatea ziarelor erau deja disparute pana la 6 seara.

Am aflat ca in mai putin de o luna voi avea un arlechin pe peretele camerei mele.Poate parea copilaresc,dar cand am vazut cum arata ceilalti arlechini,mi-am dat seama ca trebuie sa am si eu un tablou cu un arlechin:))

Incerc sa fac ordine prin toate ideile mele de romane.Am o duzina de idei si nu stiu de unde sa incep,cum ar trebui sa-l scriu,sa scriu la persoana I sau a III-a?!Recordul meu la pagini scrise este de 42,pentru ca apoi romanul sa cada intr-un con de umbra printre alte zeci de mii de fisiere din calculatorul meu.

Am vazut taipanul australian si mamba neagra la expozitia de langa parcul central.Si am mangaiat o iguana pe nume Esmeralda,pe care as fi vrut sa o iau acasa.Sincer,era atat de speriata,incat voiam sa o iau in brate si sa o duc acasa.Cea mai frumoasa reptila pe care am vazut-o vreodata.Anaconda era nimic pe langa Esmeralda.

Si...cam atat.O sa scriu daca imi mai aduc aminte ceva:)

Eco.

M-am gandit la aceasta postare de cand am aflat de proiectul ,,Let's do it,Romania!'' la care eu,din pacate,nu am participat.Nu pentru ca nu as fi vrut,ci pentru ca parintii mei au prostul obicei de a ma anunta cu doua zile inainte sa plecam intr-o vacanta.Astfel,am pierdut oportunitatea de a ma inscrie si eu la proiectul de ecologizare al Romaniei.Not guilty.

De ceva timp(a. k. a. un an de zile) am devenit foarte preocupata de incalzirea globala,poluarea masiva etc.Vazand o multime de documentare/filmulete in care padurile sunt defrisate si ghetarii se topesc,am devenit foarte eco.Ba chiar am luat in calcul participarea la un astfel de miting.Nebunesc,nu?Sigur,nu voi fi una dintre acele persoane care sar pe oamenii care poarta haine de blana,strigand ,,Ucigasule!Ucigasule!Omori fiinte fara de aparare!'',dar gestul conteaza.

Vreau sa se stie ca:
1.Nu sunt vegetariana.
2.Folosesc TV/laptop/curent electric destul de mult as spune.

Dar asta nu inseamna ca nu sunt eco,nu?In niciun caz nu sunt aparatoarea numarul 1 a Terrei(am doar 14 ani,cum as putea fi?),dar fac si eu tot ce pot.Cum spunea Silvana ,,Daca vine Apocalipsa,unul din lucrurile pe care vreau sa le fac ar fi sa port tricouri largi cu Opriti incalzirea globala! si Salvati planeta!''.

Frustrant

Cum ar trebui sa procedezi atunci cand tu stii ceva ce ceilalti nu stiu,dar simti ca nu e indeajuns de important sa-l spui?Pur si simplu te prefaci ca esti ca ei,ca nu stii nimic in plus,ca esti la fel.Dar totusi ar trebui sa vorbesti,nu?Sa arati ca si tu esti special in felul tau,ca tu stii ceva ce restul nu stiu si care te face sa fii mai presus de toti chiar si pentru cinci secunde.Sau poate ca nu spui pentru ca nu este important,ci pentru ca ti-e teama ca vor mai fi alte lucruri pe care numai tu le vei sti,pe care le vei spune,si brusc cei din jur te vor privi altfel si vor crede ca esti un ciudat care debiteaza niste lucruri filozofice si mult prea complicate.Uneori chiar spun lucrurile astea.Chiar le spun si ma simt mandra de asta.Dar uneori trebuie sa ma prefac ca sunt mult mai normala decat sunt de fapt si asta e frustrant.Si ce inseamna sa fii normal pana la urma?Este ceva foarte relativ.Dar asa simt eu.

Of,habar n-am ce tot debitez aici.Never mind.

De ce nu suport ca oamenii sa urle pe strada

Nu am inteles niciodata,dar absolut niciodata,de ce oamenii trebuie sa tipe pe strada sau sa vorbeasca atat de tare incat i-ai auzi si daca ar vorbi la telefon din Siberia.Nimeni nu vrea sa auda ca Elena i-a zis Oliviei ca Adrian o insala cu Mihaela,urmata de multe ,,ohhh'' si ,,ahhh'' si ,,nu se poate asa ceva,pisi'!''.Mi se pare de foarte mult prost gust sa tipi cat te tin plamanii la Mirel care se afla pe celalalt trotuar cand ai putea foarte bine sa traversezi pana acolo si sa va salutati ca doi oameni normali.

Chiar nu vad motivul pentru care trebuie sa tipi la cineva.Ok,inteleg ca unii oameni vorbesc mai tare nu din cauza ca asa vor ei,ci pentru ca pur si simplu ei asa vorbesc,dar mi-e greu sa cred ca jumatate din oamenii pe care ii intalnesc in oras au aceasta problema.Mai ales atunci cand injuri pe cineva si parca vrei sa te auda si cei din celalalt capat al orasului.

Poate ca este doar un lucru pe care eu nu il suport si o lipsa foarte mica de bune maniere printre atatea altele pe care le vad in ultimul timp la cei din jur,dar este foarte deranjant.Cel putin pentru mine.

Toti oamenii sunt muritori

Stiu ca tocmai am inceput scoala,m-am intalnit cu colegii etc.,dar acest subiect nu merita sa fie postat pe blogul meu,pentru ca este plictisitor si vulgar si pentru ca nu sunt prea multe de zis.

Tocmai am terminat de citit Toti oamenii sunt muritori si este categoric una dintre cele mai frumoase si profunde carti pe care le-am citit pana acum si pe care le voi citi vreodata.M-a emotionat pana la lacrimi si este una dintre putinele carti care vorbesc despre nemurire ca un blestem,nu ca un dar binecuvantat.

Regine este o actrita tanara si ambitioasa din Paris,dornica sa cucereasca lumea teatrului si sa ramana pe veci in memoria oamenilor.Cand il intalneste pe Raimundo Fosca,un barbat chipes si misterios care pretinde ca a dormit 60 de ani,viata ei ia o turnura neasteptata.Fosca nu este nebun,desi tocmai iesise din ospiciu.Este nemuritor.Actrita isi paraseste prietenii si renunta la actorie de dragul lui,dar acesta o paraseste si,cand Regine il regaseste,Fosca ii spune povestea vietii lui ca sa o convinga sa se desparta.S-a nascut in 1279,a condus Carmona,apoi o tara si un imperiu.A fost om de stiinta,a facut revolutii pana cand,obosit de nemurirea lui,a dormit 60 de ani.

Simone de Beauvoir scrie despre putere,dragoste,istorie si nemurire,creand o meditatie profunda si paradoxala asupra vietii si a oamenilor muritori.Alaturi de Un veac de singuratate si La rascruce de vanturi,Toti oamenii sunt muritori este una dintre cartile care ar trebui citite de intreaga omenire.

Citatul preferat: Daca erai muritor,as fi trait in tine pana la sfarsitul lumii,caci moartea ta ar fi fost pentru mine sfarsitul lumii.Pe cand asa,am sa mor intr-o lume care nu se va sfarsi niciodata.

Ultimele zile de libertate II

M-am intors de la Cheia joi seara,dar nu am avut dispozitia necesara sa scriu pe blog pana acum.

In ultimele zile am avut strania senzatie ca as vegeta si pur si simplu(nu-mi vine sa cred ca spun asta,dar o fac) vreau sa inceapa scoala,sa-mi intalnesc colegii si sa trecem la treaba din nou.Nu e ca si cum as avea o problema foarte mare cu mersul la scoala,dar cine ar da trei luni de vacanta pe scoala dintr-un alt motiv decat acela ca se plictiseste,pe care il simt si eu acum?Niciodata nu am suportat ultimele doua saptamani din vacanta de vara.
1.Pentru ca vara a trecut.
2.Pentru ca toata lumea stie prea bine ca scoala incepe in curand si asta ori te face mai nebun ca niciodata,ori iti taie toata pofta de distractie.
3.Pentru ca trebuie sa termini tema la mate si sa-ti faci lista cu cartile pe care le-ai citit vara asta,ca sa-i arati profei ca ai facut si altceva decat sa stai pe canapea si sa te uiti la The practice.

Maine e ultima mea zi din vacanta si habar nu am cum sa-mi petrec timpul.Nu stiu ce as vrea sa fac sau ce ar trebui sa fac.Cred ca voi incepe sa scriu intr-un jurnal tot ce s-a intamplat vara asta.Gandurile sunt foarte importante pentru mine.Si cum altfel sa-ti pastrezi mai bine amintirile decat deschizand un caiet cu coperti albastre si citind cum prietena ta cea mai buna a cazut de pe banca tocmai in fata baiatului dupa care era innebunita de luni intregi si cum ati ras mai tarziu despre asta?

Ultimele zile de libertate I

Vineri am plecat cu parintii mei la Cheia(dorindu-mi sa nu mai fiu atat de dependenta de cineva,chiar daca acestia sunt parintii mei) si am luat si laptopu' cu mine.Voiam sa pot vorbi cu prietenii si sa pot posta pe blog cat mai des,in loc sa astept o saptamana jumate' fara net.Asa ca am luat doua modemuri cu mine(in caz ca unul nu merge,l-as fi folosit pe al doilea) si eram foarte fericita ca voi putea fi in touch cu restul.Toate bune si frumoase,seara deschid laptopul,bag un modem folosind cartela mamei,nu merge.OK,am zis,nicio problema.Bag al doilea modem,cu cartela tatei,tot nu merge.Asa am inceput sa ma stresez.O data.De doua ori.De cinci ori.De zece ori.As fi vrut sa arunc laptopul pe geam,dar stiam ca as fi regretat mai tarziu.Ce faci cand nu merge netul si esti nervos?Suni la Vodafone sa vezi care-i problema-inainte contactezi persoana care se ocupa de obicei de problemele astea,dar ea nu elucideaza misterul si suni la Vodafone-.Am fost cuprinsa de mirarea si frustrarea cele mai pure atunci cand am aflat ca modemul trebuia sa aiba o cartela in el de cand l-am cumparat.Si,evident,niciunul din cele doua nu avea.Trebuia sa astept pana luni cand mergeam la Brasov,ca sa cumparam o cartela noua.Am invatat ca asteptarea poate fi dureroasa.

Luni-a.k.a astazi- am mers la Brasov si,in timp ce eu si mama am mers la cumparaturi,tata s-a dus la Vodafone si a luat o cartela noua.Oricum il iubeam pe tata enorm si inainte,dar azi am simtit ca il iubesc mai mult ca niciodata.Am mers pe la magazinele din Piata Sfatului si m-am pregatit pentru sezonul toamna-iarna 2010(am mai spus cat de mult iubesc Brasovul,chiar si fara magazinele super care se afla in el?Nu,nu cred ca am spus.Dar spun acum.)Am mancat la o terasa si apoi am mai mers pe la cateva magazine,dar nu am mai gasit ceva care sa merite sa fie cumparat.Asta a fost una dintre cele mai frumoase zile ale acestui an.Dincolo de cumparaturi,internet si chestiile destul de superficiale ca astea,chiar a fost o zi frumoasa.Petrecand timp in familie,cu prieteni,razand cu pofta,hranind sarmanele pisici cand chelnerii de la restaurant nu te vad,explorand splendidul Brasov,pentru ca apoi sa ajungi acasa si sa scrii despre asta pe blog.E o senzatie nemaipomenita.

Leapsa:6 calitati

Am promis ca urmatorul post va fi legat de mine(citez ,,cateva lucruri despre mine'') si,desi nu aveam o leapsa in minte,deoarece am descoperit-o acum zece minute pe cafeneauaoanei.blogspot.com,fiind disponibila pentru oricine dorea,m-am gandit ca n-ar fi o idee proasta sa o preiau.Sunt o persoana care isi tine promisiunile.Cel putin,cred ca sunt.Daca aveti ceva de obiectat,comment.

P.S.:Se presupune ca ar trebui sa pun si o poza cu mine.Nu am niciuna la indemana,asa ca vom trece peste partea asta.

1.Sunt rationala.
Asta este una dintre calitatile cu care ma mandresc cel mai mult.Nu imi pierd capul usor si imi place sa cantaresc de fiecare data situatia si optiunile pe care le am.
2.Sunt constiincioasa.
Chiar daca sunt foarte lenesa in majoritatea timpului,atunci cand ma apuc de ceva,dau tot ce am mai bun.Imi dau toata silinta ca totul sa iasa bine si nu ma opresc pana nu sunt multumita de rezultat.S-ar putea spune ca sunt perfectionista.Ei bine,cred ca sunt.
3.Sunt iubitoare.
Sunt o persoana careia ii place sa fie prietena cu toti,care nu uraste,nu poarta pica si nu invidiaza.Uneori cred ca sunt foarte hippy,gen ,,I love everyone!'' si chestii de genul asta.Dar asa sunt eu:foarte iubitoare.
4.Sunt matura.
Nu fac lucruri nechibzuite.Sunt imuna la fraze de tipul ,,Daca nu faci asta,nu esti in gasca,deci nu esti cool!''.Stiu ce vreau sa fac in viata si unde vreau sa ajung.Plus ca un test in care am mare incredere mi-a spus ca varsta mea psihologica este de 38 de ani.And other things.
5.Sunt echilibrata.
Nu spun nici da,nici ba.Incerc sa adopt o asemenea atitudine in viata de zi cu zi.Echilibrul e mult mai important decat pare.Ce sa faci cand trebuie sa impaci si capra,si varza?
6.Sunt sensibila.
Plang nu chiar din orice,dar totusi plang.In filmele care m-au impresionat si in care la sfarsit moare personajul principal:Titanic,Remember me etc.Chiar daca rad in acelasi timp,pentru ca de cele mai multe ori este o fictiune,nu ma pot opri din plans.Cand sunt trista(asta face toata lumea).Cand am vazut o reclama sau o imagine care arata cat de saraci si de abandonati sunt unii oameni.Foarte sensibila.Sunt cea mai sensibila persoana pe care o cunosc.

O cafea?Cineva?Va rog!

Unul dintre momentele in care mi-am dorit cu disperare sa am 18 ani a fost acum trei luni de zile,cand am mers cu tata la Bucuresti si am oprit la un service auto pentru un control anual la masina.Avand in vedere norocul meu,la cinci minute dupa ce am parcat a inceput sa ploua cu galeata.Am iesit din masina cat am putut de repede si am deschis umbrela,apoi m-am dus langa atelierul auto si am asteptat.Am asteptat.Am asteptat.Si afara continua sa ploua.Evident ca am primit nenumarate oferte de a ma duce in sala de asteptare si de a sta acolo,dar eu am refuzat vehement.Ma speria ideea de a intra acolo aratand ca o curca plouata,de a ma aseza pe un scaun si de a-mi petrece o ora in compania unor straini care m-ar urmari ca pe butelie.Ce altceva decat sa-ti urmaresti vecinii aveai de facut?

Am preferat sa stau in ploaie,urmarindu-i pe barbatii in salopete albastre,manjiti de ulei cum verificau toate acele masini,una mai noua decat cealalta.Dar de fapt ma gandeam numai la o modalitate de a pune mana pe o cafea fierbinte,pe care sa o beau linistita si care mi-ar fi facut numai bine.Din nefericire,cel mai apropiat loc din care puteam lua una era la cativa kilometri distanta.Asa ca:taci si resemneaza-te.Dar nu puteam sa ma resemnez deloc.Pentru ca mi-as fi dorit sa am 18 ani si carnet de conducere,sa merg cu masina mea la Bucuresti,masina mea sa fie cea controlata de barbatii in salopete,in timp ce eu as bea o cafea fierbinte cu lapte,apoi as merge la mall,m-as uita prin magazine,as vedea un film bun,apoi la revedere,Bucuresti!Asta,bineinteles,in cazul in care nu voi merge in Bucuresti la facultate.Momentan votez pentru Constanta,dar nu se stie niciodata.Iar dupa facultate...Poate voi pleca intr-o alta tara,ca Germania,Anglia sau Austria.Who knows?

Ce am invatat din aceasta experienta?
1.Vreau sa am 18 ani.
2.Ar trebui sa am 18 ani.
3.Niciodata nu gasesti un automat de cafea cand ai nevoie de el.
P.S. Next post:cateva lucruri despre mine.

Cosmaruri I

Inca imi aduc aminte de unul dintre cele mai infricosatoare cosmaruri ale mele.Eu l-am pus pe seama orelor petrecute vineri seara uitandu-ma la A haunting.Niciodata nu am crezut ca va avea vreun impact asupra mea.Sincer,nu sunt spectrofoba si nici foarte fricoasa din fire.Dar cred ca intr-adevar de la prea mult A haunting am avut cosmarul acela.M-am trezit speriata si aproape sarind din pat.

Eram singura in camera mea,cu lumina stinsa si cu spatele la usa.De ce?Nu pot spune,deoarece lustra de pe casa scarilor,pe care o las deschisa in fiecare seara inainte sa adorm,era aprinsa si lumina venea din spatele meu si lumina cat de cat camera.Cel putin,indeajuns de mult incat sa vad o umbra care se tot plimba de pe un perete pe altul,facandu-mi pielea de gaina.La un moment dat,am auzit o voce care a zis ,,Ti-e frica?'' fara sa astepte un raspuns.Era o voce de barbat,frumoasa in alte circumstante,dar care avea o nuanta foarte intunecata in voce.Apoi a inceput sa rada,un ras care se prelungea la nesfarsit,crud,neindurator,iar umbra continua sa se plimbe de pe un perete pe altul,innebunindu-ma si facandu-ma sa-mi doresc sa ies din camera si sa o iau la fuga.Dar nu puteam sa ma misc.Rasul acela continua,fiind singurul lucru care se auzea clar.Nu-mi puteam auzi respiratia sau bataile inimii,desi eram pe cale sa fac un atac de panica.Cand umbra s-a napustit asupra mea,m-am trezit.

Mama-Tata-Papa

Nu suport sa merg la o petrecere la care toata lumea imi zice:

1. Vaaai, dar ce mare s-a facut!
2. Vaaai, dar ce mult a crescut!
3. Vaaai, dar ce fata mare aveti!

Sau oricare alte propozitii uimite care incep cu ,,Vaaai''. Ma freaca la creier. Adica, omule, normal ca am crescut! Nu m-ai mai vazut de cand aveam trei ani si tot mica, cu trei fire de par in cap, care stie sa zica doar ,,mama, tata, papa'' voiai sa ma vezi? Evident ca am crescut. Mi se pare cea mai stupida observatie pe care poti sa o faci. Eu, sincer, daca as fi in locul parintilor mei, as zice : ,,Dar tu ce credeai, domnule? Ca noi crestem copii mutanti?''. Este cu totul altceva cand spui ca s-a facut frumoasa si mie, personal, mi se pare flatant. Desigur, ar trebui sa fii de-a dreptul tampit sa te duci la cineva si sa-i spui : ,,Vaai, dar ce copil mare aveti! Si e asa frumos! Seamana cu Genghis Han.'' Este o chestie de politete. Dar este foarte normal sa-i spui acelui om ca odrasla lui a devenit mai frumoasa sau mai inteligenta (desi era evident ca va ajunge sa numere pana la douazeci in cele din urma) decat era inainte. Nu sunteti de acord?

Presupun ca faptul ca am scris pe blog despre asta nu va schimba situatia. Voi intalni mereu pe cate cineva care va zice ,,Vaaai, dar ce mare s-a facut! Parca ieri era atatica!''. Desi, POATE, prin cel mai mare miracol posibil, un adult va citi acest post si va spune ,,Hei, pustoaica asta are dreptate! Daca maine il voi vedea pe X cu baiatul lui, ii voi spune ca are cel mai inteligent copil din oras.'' Si, astfel, incetul cu incetul, voi face o schimbare majora in societate. Cred:)

No words

Chiar nu am cuvinte ca sa descriu:

1.Tabara de engleza
2.Raceala de dupa tabara de engleza

Tabara a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am trait vreodata. Englezii nu erau chiar atat de englezi. Era doar o fata, Katie, care era din M. Britanie. Restul erau din Spania, Romania, Polonia, Koreea, Malaezia, Mexic. Cursurile erau foarte tari. Evident ca nu erau ca la scoala: jucam multe jocuri gen Twister,c are pe mine, personal, m-a ajutat sa devin mult mai flexibila. Si vorbeam numai in engleza. Teoretic, cel putin. Cu romanii, a.k.a Lorena, Dan si Mirel vorbeam in romana in afara cursurilor si uneori si in timpul lor. Desi asta era foarte nedrept fata de ceilalti, care habar n-aveau despre ce vorbim. Cu exceptia lui Salo(Mexic), care stia putina romana. Injuraturi, in special. Dimineata aveam o jumatate de ora de stretching cu Beta(Polonia) si am invatat niste cantece foarte tari, cam puerile, dar foarte tari.

I said a bum chica bum
I said abuma chicaraca chicaraca chica bum
Aha
Oh yeah
One more time

si

There was a ... Crocodile, an urangutan, a butterfly, and a mountain bike. A bunny, a beaver and the lazy elephant. Ta na na na na na....

Ne-am imprietenit cu multi dintre cei cu care am venit din Calarasi, plus inca niste tipi foarte de treaba din Slobozia. Si sa nu o uitam pe Cristina(Galati) si pe Rude Boys(Bucuresti) cunoscuti si sub numele de Bieber si Jonas. Am ras foarte mult si am descoperit niste expresii noi:

1.Tataaaaa
2.Sharooooon
3.Lameeeee
4.Te-ai prins?

Si am ramas cu o multime de amintiri frumoase de acolo. Plus ca am aflat ca ne intalnim luni cu cei din Slobozia si cred ca o sa merg si eu. Daca S. si A. sunt acolo inseamna ca ma voi simti bine. Iar despre raceala de dupa tabara nu sunt multe de spus. Cert este ca nu am venit bolnava din tabara, ci am racit la Mamaia ( culmea!, sa racesti la mare ) unde am plecat sambata de dimineata si m-am intors duminica. Cel putin febra a trecut si nu mai asud ca un cal prin toti porii. Asa ca nu-mi ramane altceva de facut decat sa stau pe net si sa scriu pe blog despre ce mi s-a mai intamplat in ultimele zile. Inainte sa inchei postul, vreau sa le multumesc voluntarilor din tabara pentru tot ce au facut in acea saptamana alaturi de noi : Salo ( Mexic ), Beta ( Polonia ), Lorena ( Romania ), Maria ( Spania ), Katie ( M. Britanie ), Alba ( Spania ), Ania ( Polonia ), David( Malaezia ), Jinha ( Koreea ), Ana( Spania ), Dan ( Romania ), Jay( Koreea ) si Mirel ( Romania ).