Imposibil

Imposibilul ... cred că tocmai s-a întâmplat.

Şi nu sunt sigură de nimic. Sunt confuză. Prea confuză. Nu mai reuşesc să gândesc cât de cât la rece şi asta mă sperie. Sunt atât de nesigură şi ... mă simt pierdută. Şi nu ştiu cum să găsesc drumul spre ... casa mea? Sau casa ta? Măcar vreau să ajung acasă?

Eşti un bou. Şi aş vrea să te detest, dar nu pot. Evident că nu pot. De fapt, nu e deloc evident, aş putea să fac asta, dar nu pot. Sau poate că nu vreau. Mă crezi că nici măcar nu ştiu? Nu ştiu ce să cred. Nu ştiu ce să fac. Şi ţie nu-ţi pasă. Mai bine că nu-ţi pasă. Sau poate că ţi-ar păsa, dacă ai ştii. Dar nu cred că o să-ţi spun vreodată.

Te iubesc. Nu te iubesc. Te iubesc. Nu te iubesc. Te plac. Nu te plac. Nu ştiu pe care dintre cuvintele astea să le tai.

Tot ce ştiu e că nu ştiu nimic.

P. S. : Tăiaţi S-ul.

Steaua personală

Două lucruri pozitive care te caracterizează : Pozitive?! Hm.

Două motive pentru care te apreciază oamenii : Toleranţă şi imparţialitate

Două lucruri pe care le aduci într-o prietenie : Sunt sinceră şi sunt un bun confesor.

Două obiective de vitor : Intrarea la facultatea de jurnalism/medicină/arhitectură şi o călătorie în jurul lumii.

Două lucruri de care eşti mândră : Participările la olimpiadele naţionale de matematică şi limba română. Şi, acum doi-trei ani, am salvat o pisică. ♥

Două lucruri pe care ai dori să le schimbi la tine : Aş dori să fiu mai încrezătoare în forţele proprii şi mai puţin sensibilă la tot ce se întâmplă în jurul meu.

[ copiată din fişa pentru dirigenţie ]

Puţin Page şi Murakami

Acum mult, mult timp, într-un articol din era mezozoică, am promis să adaug citatele din M-am hotărât să devin prost şi La sud de graniţă, la vest de soare, dar abia acum mi-am adus aminte de ele. Şi cum aveam puţin timp liber... here they are :

-> M-am hotărât să devin prost

Inteligenţa te face nefericit, singuratic, sărac, pe când deghizarea inteligenţei îţi conferă o imortalitate de hârtie de ziar şi admiraţia celor care cred în ce citesc.

Este miercuri, 19 iulie, soarele se hotărăşte în sfârşit să iasă din ascunzătoare. Aş vrea să pot spune, la încheierea acestei aventuri, precum personajul Joker din Full Metal Jacket : sunt într-o lume de rahat, dar sunt viu şi nu mi-e teamă.

Mă bântui pe mine însumi.

Antoine trăise douăzeci şi cinci de ani de toamnă ploioasă; de-acum încolo, fie că va fi iarnă, primăvară, toamnă, pentru conştiinţa lui nu va exista decât domnia nedisputată a verii.

-> La sud de graniţă, la vest de soare

Trăiam cu impresia că eram amândoi fiinţe neîmplinite, în aşteptarea a ceva care să ducă la împlinirea noastră. Şi aşteptam lucrul acesta. Stăteam în faţa unei uşi pe care nu o mai văzusem până atunci. Eram doar noi doi, într-o licărire palidă, ţinându-ne de mână cale de zece secunde.

Promisiunile nu se pot şterge din inimile oamenilor. Ele rămân acolo pentru totdeauna.

Hajime, tristul adevăr este că există lucruri care nu mai pot merge înapoi. O dată ce pornesc înainte, oricâte eforturi ai face, ele nu se mai pot întoarce în punctul în care s-au aflat cândva. Dacă un lucru porneşte strâmb, chiar dacă numai un pic, aşa va merge până la capăt.

Hajime, din poze nu-ţi poţi da seama de nimic, ele sunt doar umbre. Pe Shimamoto cea adevărată n-o să o vezi în fotografii. Ea e cu totul alta.

Eram prea egoist ca să plâng după alţii şi prea bătrân ca să mă plâng pe mine.

Şi doare, şi doare, şi doare...

... să mă îngrop între voi.

Uneori mă enervaţi cumplit. Atât de tare, încât îmi vine să vă înec în acid sulfuric. Nu vă suport şi îmi daţi dureri groaznice de cap. Şi ce mă deranjează şi mai mult este că mă schimbaţi şi pe mine. Tot ce faceţi mă afectează şi pe mine, în mod inconştient. Şi din cauza asta, de multe ori, nici nu pot să vă privesc de furie şi frustrare.

Nu sunt o persoană vindicativă, dar de uitat nu uit niciodată. Că tot făcea profa’ de fizică experimentul acela cu hârtia. Dacă o transformi într-un cocoloş, oricât ai încerca să o aduci la forma iniţială, rămân mult prea multe urme...

Rău de frumuseţe

''Nu spun că a fost un noroc
că te-am cunoscut.
Spun numai că a fost o minune.

Caută să nu mori iubita mea,
Încearcă să nu mori dacă poţi.

Mie mi s-a dus viaţa,
ţie ţi s-a dus norocul.

Nu spun decât atâta,
că noi doi am trăit
pe globul pământesc.''

( Nichita Stănescu )

Emoţii şi... nimic.

Azi a fost prima zi de liceu şi... am sentimente amestecate în privinţa ei. A început cu emoţii, a continuat cu indiferenţă, au urmat dezamăgirea şi furia şi s-a încheiat cu resemnarea. Şi totuşi, mailul pe care l-am primit de la Alecs mi-a înseninat ziua şi m-a convins să nu las o zi să strice patru ani. :3

Am mers în cele din urmă La Ruine ( mai corect ar fi ,,la La Ruine’’ ) după ce am cărat manualele ( doar o parte din drum, deoarece Radu s-a comportat ca un adevărat gentleman şi mi le-a dus până acasă ), am băut o Cola, am jucat Mafia şi Macao, la care am avut puţine ( multe ) probleme, având în vedere că nu mai jucasem de ani buni, mă mir că încă mai ştiam măcar parţial cum se joacă. Apoi m-am întors acasă şi n-am făcut mai nimic. Sunt o leneşă incorigibilă.

Sper ca a doua zi de liceu să-mi aducă sentimente mai frumoase decât cea de azi. A, şi ar mai fi ceva ce am vrut întotdeauna să spun :

Sunt liceancăăăăăă!!!!!!

Şi deşi mă tentează să las melodia din Liceenii pentru sfârşit, o să pun melodia de la Joseph Arthur care mă obsedează de câteva zile.

I heard there was a secret chord...

... that David played and it pleased The Lord.

Aştept să vină ploile. Aştept. Aştept. Am căutat ploi în mine, dar am descoperit că sunt secată. Poate am vreun izvor cristalin ascuns între cei doi ventriculi sau cele două atrii, dar, până acum, ascuns a rămas. Şi aştept un semn misterios, sau o întâmplare ciudată, care să aducă ploile. Poate o fluturare a mâinii sau o învârtire a bastonului magic...

But you don’t really care for music, do you?

Autumn's playlist

Am urmat îndemnul lui Alecs şi am întocmit playlistul de toamnă. Este ciudat, poate, dar nu am simţit încă obişnuita mea depresie de toamnă. Depresia care începea cu 1 septembrie şi se termina ... of, dura atât de mult încât nu mai ştiu când se termină. Şi m-am înfiorat azi când am ieşit afară. There must be something in the air...

( ordine aleatorie )

1. Luna Amară – Downtown Jesus
Descrie perfect starea mea obişnuită de toamnă. Atunci când vreau să ies afară, dar mă uit pe fereastră, văd cum plouă, văd cum frunzele cad pe asfalt, aşa că rămân în casă, gândindu-mă că ,, It’s not my day today’’...

2. Carla Bruni – Quelqu’un m’a dit
De fiecare dată când ascult melodia asta, mă gândesc la 500 Days of Summer. Şi când mă gândesc la 500 Days of Summer, mă gândesc la scena din parc cu Tom şi Summer, când se întâlnesc pentru ultima oară, înainte ca el să o cunoască pe Autumn ( observaţi ironia, nu? ).

3. Guns’N Roses – November Rain
Mi-e foarte dragă luna noiembrie. Poate e doar din cauza faptului că sunt născută atunci, poate e ceva mai mult. În orice caz, când ascult November Rain, tânjesc la zilele friguroase de noiembrie.

4. Antonio Vivaldi – Autumn
Vivaldi mi-a lăsat o impresie foarte puternică încă de când eram mică. Prindeam uneori fragmente din Cele patru anotimpuri şi îmi plăceau foarte, foarte mult. Întotdeauna începeam să bâţâi din picior când auzeam fragmentele alerte din Autumn.

5. Daughtry – September
Daughtry a fost, cândva, una dintre formaţiile mele de suflet. Dacă stau să mă gândesc bine, încă este. Doar că, aşa cum fac eu de obicei, ascult până la epuizare o trupă, o vreme nu mai ascult nimic, apoi aud o melodie de-a lor la radio şi o iau de la capăt. September deschide acum noul ciclu.

6. Sleeperstar - Texas Rain
Deşi melodia nu are legătură cu toamna, eu personal, când mă gândesc la ploaia din Texas, mă gândesc pur şi simplu la ploaie. Şi deseori, ploaia o asociez cu toamna. Cu copaci răvăşiţi, cu vânt şi furtuni. Vocea tipului mă răvăşeşte şi pe mine odată cu copacii.

7. Chopin - Raindrops
Raindrops am ascultat-o de curând şi mi-a plăcut foarte, foarte mult. Mă face să mă gândesc la zilele trecute, când eram încă la munte, stăteam pe terasă şi priveam ploaia. Uneori, cred că poţi auzi picăturile de ploaie chiar şi atunci când e soare afară...

Atât deocamdată. Poate o să mai revin cu alte melodii din playlist-ul de toamnă. Adevărul e că majoritatea nici nu au legătură cu toamna, ci doar cu starea depresivă generată de toamnă. Şi sunt atât de multe melodii care mă fac să plâng, indiferent de anotimp, încât e lipsit de sens să le înşir pe toate.

Azi, e lipsit de sens, cel puţin...