miercuri, 29 septembrie 2010

Eco.

M-am gandit la aceasta postare de cand am aflat de proiectul ,,Let's do it,Romania!'' la care eu,din pacate,nu am participat.Nu pentru ca nu as fi vrut,ci pentru ca parintii mei au prostul obicei de a ma anunta cu doua zile inainte sa plecam intr-o vacanta.Astfel,am pierdut oportunitatea de a ma inscrie si eu la proiectul de ecologizare al Romaniei.Not guilty.

De ceva timp(a. k. a. un an de zile) am devenit foarte preocupata de incalzirea globala,poluarea masiva etc.Vazand o multime de documentare/filmulete in care padurile sunt defrisate si ghetarii se topesc,am devenit foarte eco.Ba chiar am luat in calcul participarea la un astfel de miting.Nebunesc,nu?Sigur,nu voi fi una dintre acele persoane care sar pe oamenii care poarta haine de blana,strigand ,,Ucigasule!Ucigasule!Omori fiinte fara de aparare!'',dar gestul conteaza.

Vreau sa se stie ca:
1.Nu sunt vegetariana.
2.Folosesc TV/laptop/curent electric destul de mult as spune.

Dar asta nu inseamna ca nu sunt eco,nu?In niciun caz nu sunt aparatoarea numarul 1 a Terrei(am doar 14 ani,cum as putea fi?),dar fac si eu tot ce pot.Cum spunea Silvana ,,Daca vine Apocalipsa,unul din lucrurile pe care vreau sa le fac ar fi sa port tricouri largi cu Opriti incalzirea globala! si Salvati planeta!''.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Frustrant

Cum ar trebui sa procedezi atunci cand tu stii ceva ce ceilalti nu stiu,dar simti ca nu e indeajuns de important sa-l spui?Pur si simplu te prefaci ca esti ca ei,ca nu stii nimic in plus,ca esti la fel.Dar totusi ar trebui sa vorbesti,nu?Sa arati ca si tu esti special in felul tau,ca tu stii ceva ce restul nu stiu si care te face sa fii mai presus de toti chiar si pentru cinci secunde.Sau poate ca nu spui pentru ca nu este important,ci pentru ca ti-e teama ca vor mai fi alte lucruri pe care numai tu le vei sti,pe care le vei spune,si brusc cei din jur te vor privi altfel si vor crede ca esti un ciudat care debiteaza niste lucruri filozofice si mult prea complicate.Uneori chiar spun lucrurile astea.Chiar le spun si ma simt mandra de asta.Dar uneori trebuie sa ma prefac ca sunt mult mai normala decat sunt de fapt si asta e frustrant.Si ce inseamna sa fii normal pana la urma?Este ceva foarte relativ.Dar asa simt eu.

Of,habar n-am ce tot debitez aici.Never mind.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

De ce nu suport ca oamenii sa urle pe strada

Nu am inteles niciodata,dar absolut niciodata,de ce oamenii trebuie sa tipe pe strada sau sa vorbeasca atat de tare incat i-ai auzi si daca ar vorbi la telefon din Siberia.Nimeni nu vrea sa auda ca Elena i-a zis Oliviei ca Adrian o insala cu Mihaela,urmata de multe ,,ohhh'' si ,,ahhh'' si ,,nu se poate asa ceva,pisi'!''.Mi se pare de foarte mult prost gust sa tipi cat te tin plamanii la Mirel care se afla pe celalalt trotuar cand ai putea foarte bine sa traversezi pana acolo si sa va salutati ca doi oameni normali.

Chiar nu vad motivul pentru care trebuie sa tipi la cineva.Ok,inteleg ca unii oameni vorbesc mai tare nu din cauza ca asa vor ei,ci pentru ca pur si simplu ei asa vorbesc,dar mi-e greu sa cred ca jumatate din oamenii pe care ii intalnesc in oras au aceasta problema.Mai ales atunci cand injuri pe cineva si parca vrei sa te auda si cei din celalalt capat al orasului.

Poate ca este doar un lucru pe care eu nu il suport si o lipsa foarte mica de bune maniere printre atatea altele pe care le vad in ultimul timp la cei din jur,dar este foarte deranjant.Cel putin pentru mine.

marți, 14 septembrie 2010

Toti oamenii sunt muritori

Stiu ca tocmai am inceput scoala,m-am intalnit cu colegii etc.,dar acest subiect nu merita sa fie postat pe blogul meu,pentru ca este plictisitor si vulgar si pentru ca nu sunt prea multe de zis.

Tocmai am terminat de citit Toti oamenii sunt muritori si este categoric una dintre cele mai frumoase si profunde carti pe care le-am citit pana acum si pe care le voi citi vreodata.M-a emotionat pana la lacrimi si este una dintre putinele carti care vorbesc despre nemurire ca un blestem,nu ca un dar binecuvantat.

Regine este o actrita tanara si ambitioasa din Paris,dornica sa cucereasca lumea teatrului si sa ramana pe veci in memoria oamenilor.Cand il intalneste pe Raimundo Fosca,un barbat chipes si misterios care pretinde ca a dormit 60 de ani,viata ei ia o turnura neasteptata.Fosca nu este nebun,desi tocmai iesise din ospiciu.Este nemuritor.Actrita isi paraseste prietenii si renunta la actorie de dragul lui,dar acesta o paraseste si,cand Regine il regaseste,Fosca ii spune povestea vietii lui ca sa o convinga sa se desparta.S-a nascut in 1279,a condus Carmona,apoi o tara si un imperiu.A fost om de stiinta,a facut revolutii pana cand,obosit de nemurirea lui,a dormit 60 de ani.

Simone de Beauvoir scrie despre putere,dragoste,istorie si nemurire,creand o meditatie profunda si paradoxala asupra vietii si a oamenilor muritori.Alaturi de Un veac de singuratate si La rascruce de vanturi,Toti oamenii sunt muritori este una dintre cartile care ar trebui citite de intreaga omenire.

Citatul preferat: Daca erai muritor,as fi trait in tine pana la sfarsitul lumii,caci moartea ta ar fi fost pentru mine sfarsitul lumii.Pe cand asa,am sa mor intr-o lume care nu se va sfarsi niciodata.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Ultimele zile de libertate II

M-am intors de la Cheia joi seara,dar nu am avut dispozitia necesara sa scriu pe blog pana acum.

In ultimele zile am avut strania senzatie ca as vegeta si pur si simplu(nu-mi vine sa cred ca spun asta,dar o fac) vreau sa inceapa scoala,sa-mi intalnesc colegii si sa trecem la treaba din nou.Nu e ca si cum as avea o problema foarte mare cu mersul la scoala,dar cine ar da trei luni de vacanta pe scoala dintr-un alt motiv decat acela ca se plictiseste,pe care il simt si eu acum?Niciodata nu am suportat ultimele doua saptamani din vacanta de vara.
1.Pentru ca vara a trecut.
2.Pentru ca toata lumea stie prea bine ca scoala incepe in curand si asta ori te face mai nebun ca niciodata,ori iti taie toata pofta de distractie.
3.Pentru ca trebuie sa termini tema la mate si sa-ti faci lista cu cartile pe care le-ai citit vara asta,ca sa-i arati profei ca ai facut si altceva decat sa stai pe canapea si sa te uiti la The practice.

Maine e ultima mea zi din vacanta si habar nu am cum sa-mi petrec timpul.Nu stiu ce as vrea sa fac sau ce ar trebui sa fac.Cred ca voi incepe sa scriu intr-un jurnal tot ce s-a intamplat vara asta.Gandurile sunt foarte importante pentru mine.Si cum altfel sa-ti pastrezi mai bine amintirile decat deschizand un caiet cu coperti albastre si citind cum prietena ta cea mai buna a cazut de pe banca tocmai in fata baiatului dupa care era innebunita de luni intregi si cum ati ras mai tarziu despre asta?

luni, 6 septembrie 2010

Ultimele zile de libertate I

Vineri am plecat cu parintii mei la Cheia(dorindu-mi sa nu mai fiu atat de dependenta de cineva,chiar daca acestia sunt parintii mei) si am luat si laptopu' cu mine.Voiam sa pot vorbi cu prietenii si sa pot posta pe blog cat mai des,in loc sa astept o saptamana jumate' fara net.Asa ca am luat doua modemuri cu mine(in caz ca unul nu merge,l-as fi folosit pe al doilea) si eram foarte fericita ca voi putea fi in touch cu restul.Toate bune si frumoase,seara deschid laptopul,bag un modem folosind cartela mamei,nu merge.OK,am zis,nicio problema.Bag al doilea modem,cu cartela tatei,tot nu merge.Asa am inceput sa ma stresez.O data.De doua ori.De cinci ori.De zece ori.As fi vrut sa arunc laptopul pe geam,dar stiam ca as fi regretat mai tarziu.Ce faci cand nu merge netul si esti nervos?Suni la Vodafone sa vezi care-i problema-inainte contactezi persoana care se ocupa de obicei de problemele astea,dar ea nu elucideaza misterul si suni la Vodafone-.Am fost cuprinsa de mirarea si frustrarea cele mai pure atunci cand am aflat ca modemul trebuia sa aiba o cartela in el de cand l-am cumparat.Si,evident,niciunul din cele doua nu avea.Trebuia sa astept pana luni cand mergeam la Brasov,ca sa cumparam o cartela noua.Am invatat ca asteptarea poate fi dureroasa.

Luni-a.k.a astazi- am mers la Brasov si,in timp ce eu si mama am mers la cumparaturi,tata s-a dus la Vodafone si a luat o cartela noua.Oricum il iubeam pe tata enorm si inainte,dar azi am simtit ca il iubesc mai mult ca niciodata.Am mers pe la magazinele din Piata Sfatului si m-am pregatit pentru sezonul toamna-iarna 2010(am mai spus cat de mult iubesc Brasovul,chiar si fara magazinele super care se afla in el?Nu,nu cred ca am spus.Dar spun acum.)Am mancat la o terasa si apoi am mai mers pe la cateva magazine,dar nu am mai gasit ceva care sa merite sa fie cumparat.Asta a fost una dintre cele mai frumoase zile ale acestui an.Dincolo de cumparaturi,internet si chestiile destul de superficiale ca astea,chiar a fost o zi frumoasa.Petrecand timp in familie,cu prieteni,razand cu pofta,hranind sarmanele pisici cand chelnerii de la restaurant nu te vad,explorand splendidul Brasov,pentru ca apoi sa ajungi acasa si sa scrii despre asta pe blog.E o senzatie nemaipomenita.