Acum mult, mult timp, într-un articol din era mezozoică, am promis să adaug citatele din M-am hotărât să devin prost şi La sud de graniţă, la vest de soare, dar abia acum mi-am adus aminte de ele. Şi cum aveam puţin timp liber... here they are :
-> M-am hotărât să devin prost
Inteligenţa te face nefericit, singuratic, sărac, pe când deghizarea inteligenţei îţi conferă o imortalitate de hârtie de ziar şi admiraţia celor care cred în ce citesc.
Este miercuri, 19 iulie, soarele se hotărăşte în sfârşit să iasă din ascunzătoare. Aş vrea să pot spune, la încheierea acestei aventuri, precum personajul Joker din Full Metal Jacket : sunt într-o lume de rahat, dar sunt viu şi nu mi-e teamă.
Mă bântui pe mine însumi.
Antoine trăise douăzeci şi cinci de ani de toamnă ploioasă; de-acum încolo, fie că va fi iarnă, primăvară, toamnă, pentru conştiinţa lui nu va exista decât domnia nedisputată a verii.
-> La sud de graniţă, la vest de soare
Trăiam cu impresia că eram amândoi fiinţe neîmplinite, în aşteptarea a ceva care să ducă la împlinirea noastră. Şi aşteptam lucrul acesta. Stăteam în faţa unei uşi pe care nu o mai văzusem până atunci. Eram doar noi doi, într-o licărire palidă, ţinându-ne de mână cale de zece secunde.
Promisiunile nu se pot şterge din inimile oamenilor. Ele rămân acolo pentru totdeauna.
Hajime, tristul adevăr este că există lucruri care nu mai pot merge înapoi. O dată ce pornesc înainte, oricâte eforturi ai face, ele nu se mai pot întoarce în punctul în care s-au aflat cândva. Dacă un lucru porneşte strâmb, chiar dacă numai un pic, aşa va merge până la capăt.
Hajime, din poze nu-ţi poţi da seama de nimic, ele sunt doar umbre. Pe Shimamoto cea adevărată n-o să o vezi în fotografii. Ea e cu totul alta.
Eram prea egoist ca să plâng după alţii şi prea bătrân ca să mă plâng pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu