Imposibil

Imposibilul ... cred că tocmai s-a întâmplat.

Şi nu sunt sigură de nimic. Sunt confuză. Prea confuză. Nu mai reuşesc să gândesc cât de cât la rece şi asta mă sperie. Sunt atât de nesigură şi ... mă simt pierdută. Şi nu ştiu cum să găsesc drumul spre ... casa mea? Sau casa ta? Măcar vreau să ajung acasă?

Eşti un bou. Şi aş vrea să te detest, dar nu pot. Evident că nu pot. De fapt, nu e deloc evident, aş putea să fac asta, dar nu pot. Sau poate că nu vreau. Mă crezi că nici măcar nu ştiu? Nu ştiu ce să cred. Nu ştiu ce să fac. Şi ţie nu-ţi pasă. Mai bine că nu-ţi pasă. Sau poate că ţi-ar păsa, dacă ai ştii. Dar nu cred că o să-ţi spun vreodată.

Te iubesc. Nu te iubesc. Te iubesc. Nu te iubesc. Te plac. Nu te plac. Nu ştiu pe care dintre cuvintele astea să le tai.

Tot ce ştiu e că nu ştiu nimic.

P. S. : Tăiaţi S-ul.