vineri, 20 august 2010

Mama-Tata-Papa

Nu suport sa merg la o petrecere la care toata lumea imi zice:

1. Vaaai, dar ce mare s-a facut!
2. Vaaai, dar ce mult a crescut!
3. Vaaai, dar ce fata mare aveti!

Sau oricare alte propozitii uimite care incep cu ,,Vaaai''. Ma freaca la creier. Adica, omule, normal ca am crescut! Nu m-ai mai vazut de cand aveam trei ani si tot mica, cu trei fire de par in cap, care stie sa zica doar ,,mama, tata, papa'' voiai sa ma vezi? Evident ca am crescut. Mi se pare cea mai stupida observatie pe care poti sa o faci. Eu, sincer, daca as fi in locul parintilor mei, as zice : ,,Dar tu ce credeai, domnule? Ca noi crestem copii mutanti?''. Este cu totul altceva cand spui ca s-a facut frumoasa si mie, personal, mi se pare flatant. Desigur, ar trebui sa fii de-a dreptul tampit sa te duci la cineva si sa-i spui : ,,Vaai, dar ce copil mare aveti! Si e asa frumos! Seamana cu Genghis Han.'' Este o chestie de politete. Dar este foarte normal sa-i spui acelui om ca odrasla lui a devenit mai frumoasa sau mai inteligenta (desi era evident ca va ajunge sa numere pana la douazeci in cele din urma) decat era inainte. Nu sunteti de acord?

Presupun ca faptul ca am scris pe blog despre asta nu va schimba situatia. Voi intalni mereu pe cate cineva care va zice ,,Vaaai, dar ce mare s-a facut! Parca ieri era atatica!''. Desi, POATE, prin cel mai mare miracol posibil, un adult va citi acest post si va spune ,,Hei, pustoaica asta are dreptate! Daca maine il voi vedea pe X cu baiatul lui, ii voi spune ca are cel mai inteligent copil din oras.'' Si, astfel, incetul cu incetul, voi face o schimbare majora in societate. Cred:)

Un comentariu: