sâmbătă, 28 august 2010

Leapsa:6 calitati

Am promis ca urmatorul post va fi legat de mine(citez ,,cateva lucruri despre mine'') si,desi nu aveam o leapsa in minte,deoarece am descoperit-o acum zece minute pe cafeneauaoanei.blogspot.com,fiind disponibila pentru oricine dorea,m-am gandit ca n-ar fi o idee proasta sa o preiau.Sunt o persoana care isi tine promisiunile.Cel putin,cred ca sunt.Daca aveti ceva de obiectat,comment.

P.S.:Se presupune ca ar trebui sa pun si o poza cu mine.Nu am niciuna la indemana,asa ca vom trece peste partea asta.

1.Sunt rationala.
Asta este una dintre calitatile cu care ma mandresc cel mai mult.Nu imi pierd capul usor si imi place sa cantaresc de fiecare data situatia si optiunile pe care le am.
2.Sunt constiincioasa.
Chiar daca sunt foarte lenesa in majoritatea timpului,atunci cand ma apuc de ceva,dau tot ce am mai bun.Imi dau toata silinta ca totul sa iasa bine si nu ma opresc pana nu sunt multumita de rezultat.S-ar putea spune ca sunt perfectionista.Ei bine,cred ca sunt.
3.Sunt iubitoare.
Sunt o persoana careia ii place sa fie prietena cu toti,care nu uraste,nu poarta pica si nu invidiaza.Uneori cred ca sunt foarte hippy,gen ,,I love everyone!'' si chestii de genul asta.Dar asa sunt eu:foarte iubitoare.
4.Sunt matura.
Nu fac lucruri nechibzuite.Sunt imuna la fraze de tipul ,,Daca nu faci asta,nu esti in gasca,deci nu esti cool!''.Stiu ce vreau sa fac in viata si unde vreau sa ajung.Plus ca un test in care am mare incredere mi-a spus ca varsta mea psihologica este de 38 de ani.And other things.
5.Sunt echilibrata.
Nu spun nici da,nici ba.Incerc sa adopt o asemenea atitudine in viata de zi cu zi.Echilibrul e mult mai important decat pare.Ce sa faci cand trebuie sa impaci si capra,si varza?
6.Sunt sensibila.
Plang nu chiar din orice,dar totusi plang.In filmele care m-au impresionat si in care la sfarsit moare personajul principal:Titanic,Remember me etc.Chiar daca rad in acelasi timp,pentru ca de cele mai multe ori este o fictiune,nu ma pot opri din plans.Cand sunt trista(asta face toata lumea).Cand am vazut o reclama sau o imagine care arata cat de saraci si de abandonati sunt unii oameni.Foarte sensibila.Sunt cea mai sensibila persoana pe care o cunosc.

miercuri, 25 august 2010

O cafea?Cineva?Va rog!

Unul dintre momentele in care mi-am dorit cu disperare sa am 18 ani a fost acum trei luni de zile,cand am mers cu tata la Bucuresti si am oprit la un service auto pentru un control anual la masina.Avand in vedere norocul meu,la cinci minute dupa ce am parcat a inceput sa ploua cu galeata.Am iesit din masina cat am putut de repede si am deschis umbrela,apoi m-am dus langa atelierul auto si am asteptat.Am asteptat.Am asteptat.Si afara continua sa ploua.Evident ca am primit nenumarate oferte de a ma duce in sala de asteptare si de a sta acolo,dar eu am refuzat vehement.Ma speria ideea de a intra acolo aratand ca o curca plouata,de a ma aseza pe un scaun si de a-mi petrece o ora in compania unor straini care m-ar urmari ca pe butelie.Ce altceva decat sa-ti urmaresti vecinii aveai de facut?

Am preferat sa stau in ploaie,urmarindu-i pe barbatii in salopete albastre,manjiti de ulei cum verificau toate acele masini,una mai noua decat cealalta.Dar de fapt ma gandeam numai la o modalitate de a pune mana pe o cafea fierbinte,pe care sa o beau linistita si care mi-ar fi facut numai bine.Din nefericire,cel mai apropiat loc din care puteam lua una era la cativa kilometri distanta.Asa ca:taci si resemneaza-te.Dar nu puteam sa ma resemnez deloc.Pentru ca mi-as fi dorit sa am 18 ani si carnet de conducere,sa merg cu masina mea la Bucuresti,masina mea sa fie cea controlata de barbatii in salopete,in timp ce eu as bea o cafea fierbinte cu lapte,apoi as merge la mall,m-as uita prin magazine,as vedea un film bun,apoi la revedere,Bucuresti!Asta,bineinteles,in cazul in care nu voi merge in Bucuresti la facultate.Momentan votez pentru Constanta,dar nu se stie niciodata.Iar dupa facultate...Poate voi pleca intr-o alta tara,ca Germania,Anglia sau Austria.Who knows?

Ce am invatat din aceasta experienta?
1.Vreau sa am 18 ani.
2.Ar trebui sa am 18 ani.
3.Niciodata nu gasesti un automat de cafea cand ai nevoie de el.
P.S. Next post:cateva lucruri despre mine.

luni, 23 august 2010

Cosmaruri I

Inca imi aduc aminte de unul dintre cele mai infricosatoare cosmaruri ale mele.Eu l-am pus pe seama orelor petrecute vineri seara uitandu-ma la A haunting.Niciodata nu am crezut ca va avea vreun impact asupra mea.Sincer,nu sunt spectrofoba si nici foarte fricoasa din fire.Dar cred ca intr-adevar de la prea mult A haunting am avut cosmarul acela.M-am trezit speriata si aproape sarind din pat.

Eram singura in camera mea,cu lumina stinsa si cu spatele la usa.De ce?Nu pot spune,deoarece lustra de pe casa scarilor,pe care o las deschisa in fiecare seara inainte sa adorm,era aprinsa si lumina venea din spatele meu si lumina cat de cat camera.Cel putin,indeajuns de mult incat sa vad o umbra care se tot plimba de pe un perete pe altul,facandu-mi pielea de gaina.La un moment dat,am auzit o voce care a zis ,,Ti-e frica?'' fara sa astepte un raspuns.Era o voce de barbat,frumoasa in alte circumstante,dar care avea o nuanta foarte intunecata in voce.Apoi a inceput sa rada,un ras care se prelungea la nesfarsit,crud,neindurator,iar umbra continua sa se plimbe de pe un perete pe altul,innebunindu-ma si facandu-ma sa-mi doresc sa ies din camera si sa o iau la fuga.Dar nu puteam sa ma misc.Rasul acela continua,fiind singurul lucru care se auzea clar.Nu-mi puteam auzi respiratia sau bataile inimii,desi eram pe cale sa fac un atac de panica.Cand umbra s-a napustit asupra mea,m-am trezit.

vineri, 20 august 2010

Mama-Tata-Papa

Nu suport sa merg la o petrecere la care toata lumea imi zice:

1. Vaaai, dar ce mare s-a facut!
2. Vaaai, dar ce mult a crescut!
3. Vaaai, dar ce fata mare aveti!

Sau oricare alte propozitii uimite care incep cu ,,Vaaai''. Ma freaca la creier. Adica, omule, normal ca am crescut! Nu m-ai mai vazut de cand aveam trei ani si tot mica, cu trei fire de par in cap, care stie sa zica doar ,,mama, tata, papa'' voiai sa ma vezi? Evident ca am crescut. Mi se pare cea mai stupida observatie pe care poti sa o faci. Eu, sincer, daca as fi in locul parintilor mei, as zice : ,,Dar tu ce credeai, domnule? Ca noi crestem copii mutanti?''. Este cu totul altceva cand spui ca s-a facut frumoasa si mie, personal, mi se pare flatant. Desigur, ar trebui sa fii de-a dreptul tampit sa te duci la cineva si sa-i spui : ,,Vaai, dar ce copil mare aveti! Si e asa frumos! Seamana cu Genghis Han.'' Este o chestie de politete. Dar este foarte normal sa-i spui acelui om ca odrasla lui a devenit mai frumoasa sau mai inteligenta (desi era evident ca va ajunge sa numere pana la douazeci in cele din urma) decat era inainte. Nu sunteti de acord?

Presupun ca faptul ca am scris pe blog despre asta nu va schimba situatia. Voi intalni mereu pe cate cineva care va zice ,,Vaaai, dar ce mare s-a facut! Parca ieri era atatica!''. Desi, POATE, prin cel mai mare miracol posibil, un adult va citi acest post si va spune ,,Hei, pustoaica asta are dreptate! Daca maine il voi vedea pe X cu baiatul lui, ii voi spune ca are cel mai inteligent copil din oras.'' Si, astfel, incetul cu incetul, voi face o schimbare majora in societate. Cred:)

joi, 19 august 2010

No words

Chiar nu am cuvinte ca sa descriu:

1.Tabara de engleza
2.Raceala de dupa tabara de engleza

Tabara a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am trait vreodata. Englezii nu erau chiar atat de englezi. Era doar o fata, Katie, care era din M. Britanie. Restul erau din Spania, Romania, Polonia, Koreea, Malaezia, Mexic. Cursurile erau foarte tari. Evident ca nu erau ca la scoala: jucam multe jocuri gen Twister,c are pe mine, personal, m-a ajutat sa devin mult mai flexibila. Si vorbeam numai in engleza. Teoretic, cel putin. Cu romanii, a.k.a Lorena, Dan si Mirel vorbeam in romana in afara cursurilor si uneori si in timpul lor. Desi asta era foarte nedrept fata de ceilalti, care habar n-aveau despre ce vorbim. Cu exceptia lui Salo(Mexic), care stia putina romana. Injuraturi, in special. Dimineata aveam o jumatate de ora de stretching cu Beta(Polonia) si am invatat niste cantece foarte tari, cam puerile, dar foarte tari.

I said a bum chica bum
I said abuma chicaraca chicaraca chica bum
Aha
Oh yeah
One more time

si

There was a ... Crocodile, an urangutan, a butterfly, and a mountain bike. A bunny, a beaver and the lazy elephant. Ta na na na na na....

Ne-am imprietenit cu multi dintre cei cu care am venit din Calarasi, plus inca niste tipi foarte de treaba din Slobozia. Si sa nu o uitam pe Cristina(Galati) si pe Rude Boys(Bucuresti) cunoscuti si sub numele de Bieber si Jonas. Am ras foarte mult si am descoperit niste expresii noi:

1.Tataaaaa
2.Sharooooon
3.Lameeeee
4.Te-ai prins?

Si am ramas cu o multime de amintiri frumoase de acolo. Plus ca am aflat ca ne intalnim luni cu cei din Slobozia si cred ca o sa merg si eu. Daca S. si A. sunt acolo inseamna ca ma voi simti bine. Iar despre raceala de dupa tabara nu sunt multe de spus. Cert este ca nu am venit bolnava din tabara, ci am racit la Mamaia ( culmea!, sa racesti la mare ) unde am plecat sambata de dimineata si m-am intors duminica. Cel putin febra a trecut si nu mai asud ca un cal prin toti porii. Asa ca nu-mi ramane altceva de facut decat sa stau pe net si sa scriu pe blog despre ce mi s-a mai intamplat in ultimele zile. Inainte sa inchei postul, vreau sa le multumesc voluntarilor din tabara pentru tot ce au facut in acea saptamana alaturi de noi : Salo ( Mexic ), Beta ( Polonia ), Lorena ( Romania ), Maria ( Spania ), Katie ( M. Britanie ), Alba ( Spania ), Ania ( Polonia ), David( Malaezia ), Jinha ( Koreea ), Ana( Spania ), Dan ( Romania ), Jay( Koreea ) si Mirel ( Romania ).