1 Martie

Eh, aşa a trecut şi 1 Martie cu ale sale mărţişoare (cu o sinusoidă roşie şi cu o sinusoidă albă m-ar completa Neagu a. k. a. cel mai sclipitor şi inteligent elev pe care l-a văzut oraşul Călăraşi). Mărţişoarele au venit pe bandă rulantă şi le mulţumesc şi celor care mi-au oferit batoane Nesquik şi Kinder Bueno pentru că, sincer să recunosc, eram înfometată. Plus că amândouă conţin ciocolată, deci Mrs. Ciocoholic is pleased.

Am primit nişte chestii foarte drăguţe, ca buburuzele (am descoperit că îmi plac foarte mult), în special broşa cu buburuze de la Alexandra care este a-do-ra-bi-lă. O să o port şi la BC, la fel şi brelocul-converse, iar câteva mărţişoare o să le ataşez la brăţară (cel de la Ilie şi cel de la Marin). Dacă nu aş fi pierdut USB-ul de la aparatul foto, aş fi făcut câteva poze şi le-aş fi postat pe blog. Dar l-am pierdut! :(

Că tot veni vorba de BC, mă simt foarte prost pentru că abia azi am început Adam şi Eva, deşi am avut o lună la dispoziţie, dar cu toate eseurile la română de citit abia am reuşit să termin Absalom, Absalom! (despre care voi scrie în articolul următor, pe cuvânt de mareşal cercetaş). Sper numai să reuşesc să o termin până duminică, deja mă simt cu musca pe căciulă pentru că o să le dau înapoi Andreei şi lui Alecs cărţile abia la întâlnirea fără autor. Şi când te gândeşti că anul trecut am citit 70 de cărţi… Mem’ries, God bless them!

Trebuie să trec mâine pe la bibliotecă să-l returnez pe Faulkner şi să iau cărţile profei de română, adică câteva eseuri de Eminescu şi Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati. Oricât aş dori să mai şterpelesc câte ceva de pe acolo, poate un Wilde sau un Fitzgerald, am deja o listă cu 8 cărţi pe care trebuie să le citesc până în aprilie. Aşa că Portretul lui Dorian Grey şi Marele Gatsby mai au de aşteptat.

Hei, dragii mei, dar încă e 1 Martie şi trebuie să sărbătorim spiritul primăverii, chiar dacă afară ninge mai ceva ca în ziua de Crăciun. Mărţişorul e o dată pe an, aşa că să purtăm brăţări cu sinusoide albe şi roşii cât mai putem! (Acesta a fost un mesaj de încurajare ca în dramele americane cu fotbalişti când antrenorul apare în ultimele trei minute ale meciului şi mulţumită discursului său plin de pasiune şi eroism ei câştigă meciul depăşiţi numeric şi valoric pe tabela de marcaj până la golul din ultima secundă, evident :-> ).

P.S. : Am decis ca la anul, după ce voi găsi câţiva amatori, să ofer mărţişoare handmade. Un mijloc de distracţie, plus că prietenii mei merită tot ce-i mai bun. ♥

P.P.S. : Nu mi-am putut scoate melodia din cap la meditaţie la română. Mă face să mă simt hiperactivă şi foarte veselă. Cu alte cuvinte, mă face să dansez. Sunt curioasă dacă vă provoacă şi vouă dependenţă. Dacă nu melodia, măcar solistul ( care e, cum să spun … hottie sau bunăciune) :’’>.



P.P.P.S. : Ilie mă tagguieşte şi promit că recenzia la Faulkner şi leapşa vor crea un post 2 în 1. Ca la şampoanele care conţin şi balsam (să nu-i credeţi, oameni buni, un şampon cu balsam nu acţionează la fel de bine ca şamponul şi balsamul folosite separat. Cel puţin asta spunea într-un număr din Cool Girl…).

O fi adevărat? Temă de gândire pentru săptămâna viitoare.