- Da, ştiu, nu o să mă iubeşti niciodată, pentru că îţi displac atâtea lucruri la mine, pentru că deteşti fiecare lucru neînsemnat pe care îl fac, pentru că îţi doreşti să mă loveşti zilnic. Dar recunoaşte că ţii la mine. Recunoaşte.
- Nu, nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Mincinoaso! Eşti narcisistă şi tu ştii asta. N-ai decât să te amăgeşti singură. Ţii la mine, mă iubeşti şi ţi-e teamă că ai putea să mă pierzi vreodată.
- Nu, nu, nu e adevărat. Nu te suport. Tu, cu sensibilismul ăsta de doi lei, cu altruismul tău de şi mai puţini lei, cu aroganţa ta şi cu încăpăţânarea ta. De ce nu înţelegi că nu îmi placi? Vreau să pleci să chinuieşti pe altcineva. Hai, ia-ţi bagajele şi pleacă!
- Eşti atât de disperată. Nici măcar nu ştii bine să minţi. Ai fost sinceră prea mult timp, scumpo. Acum, nu mai eşti în stare să te minţi nici pe tine. Eşti jalnică. Eşti patetică. N-ai niciun drept să mă urăşti pe mine.
- Ba da, am. Pleacă. Vreau să pleci. Nu vreau să te mai văd vreodată. Îmi dai dureri de cap. Am spus să pleci!
- Nu plec nicăieri. Ce-ar fi să laşi dramatismul ăsta ieftin şi să accepţi că nu vrei să plec? M-ai opri dinainte să trec pragul, ai alerga maşina kilometri întregi şi ai cădea în genunchi, cerând iertare.
- Eşti arogantă. Eşti înfumurată. Ţie nu ţi-e greu să trăieşti cu tine însăţi?
- Spre deosebire de tine, draga mea, eu trăiesc foarte bine cu mine însămi. Conştiinţa mea e împăcată.
- Conştiinţa e atunci pe măsura posesoarei.
- Îţi place să fii maliţioasă, nu? Eşti o persoană amuzantă. Ştii, întotdeauna mi-a plăcut asta la tine. Tu poţi să râzi din orice şi, uneori, chiar să-i faci şi pe alţii să râdă.
- Termină. Nu mă placi. Singurul lucru care îţi place este să mă subjugi, să îmi comanzi şi să-ţi baţi joc de mine, în timp ce eu suport consecinţele. Îţi place să mă tratezi ca pe animalul tău de companie.
- Tu întotdeauna ţi-ai dorit un animal de companie. Ce nume să-ţi pun? Ce zici de Charlie?
- Nu e amuzant.
- Aham, asta să i-o spui lui Charlie Sheen. Ştii tu, un bărbat din ''Doi bărbaţi şi jumătate''.
- Ştiu şi eu serialul, doar nu m-am născut ieri.
- Mereu spui asta şi tot am senzaţia că te-ai născut ieri.
- Mă calci pe nervi. Ştii asta, nu?
- Normal. Eşti adorabilă când eşti nervoasă.
- Ştii când eşti tu adorabilă? Când taci.
- Nu pot să tac. Sunt Regina Nontăcerii. Îmi place să te enervez, de aceea nu pot să tac. Hei, ce zici, mergem să vedem filmul ăla...cum îi spune?
- ''Shut the fuck up!'' ?
- Ha, ha, ha, suntem hazlii astăzi. Nu, ăla cu tipi din anii ’50, care cântă melodii de la Beatles.
- ''Across the universe''?
- Da, ăla. Poate ne luăm şi nişte popcorn şi o ciocolată caldă. Ce zici, merge de o fiesta, amiga?
- Hm. Mă mai gândesc.
- Nu te mai gândi atât. Urmează-ţi instinctul. De-aia nu ai parte de distracţie. Fără băieţi, petreceri, sex...
- Nu cred că au DVD la Terapie Intensivă. Vrei să verifici?
- Dacă o să continui cu atitudinea asta recalcitrantă, toţi or să te evite rând pe rând.
- Şi apoi o să dau vina pe tine.
- Asta faci întotdeauna. Deci, ce zici, mergem?
- Am zis că mă mai gândesc.
- Şi eu am zis să nu te mai gândeşti atât. Eşti foarte încăpăţânată uneori. Dar, în definitiv, se poate trăi cu tine.
- Cu tine nu se prea poate trăi, dar, dacă tot ne facem complimente reciproce : nu, draga mea, nici tu nu eşti chiar atât de insuportabilă.
- Bun. Acum, ce zici, mergem să luăm popcornul ăla? Apropo, ştii că spui de foarte multe ori '' ştii''?
- Ştii, şi tu faci la fel.
- Da, ştiu. Isn’t that cute?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu