...pot să-l simt.
Şi nu, nu e vorba de sfârşitul lumii.
Sfârşitul gimnaziului are un gust dulce, cu tente amărui. Trebuie să recunosc că m-am simţit nostalgică la banchet. Adică, până a început să pună manele. Nu e ca şi cum nu mă aşteptam să fie manele, dar n-am crezut că o să pună atâtea, şi chiar de 2-3 ori una singură. Dar, între o ''Creolina mea'' şi ''Capul mafiei'', am simţit că o să-mi fie dor de colegii mei. Chiar dacă mă enervează în majoritatea timpului. Marea majoritate a timpului. Aproape tot timpul. Foarte aproape.
Dar, hei, să privim cu încredere spre viitor. Abia aştept liceul. Sunt perfect conştientă că n-o să fie raiul pe pământ, dar am încredere că o să fie mai bine ca acum. Speranţa moare ultima.
Acum fuuuugggg să mai citesc din Lolita. Chiar îmi place Lolita. De mult n-am mai citit o carte pe care să nu mă îndur s-o las din mână. Poate că o să-l propun pe Nabokov la următorul BC.
luni, 30 mai 2011
miercuri, 25 mai 2011
Convorbiri
- Da, ştiu, nu o să mă iubeşti niciodată, pentru că îţi displac atâtea lucruri la mine, pentru că deteşti fiecare lucru neînsemnat pe care îl fac, pentru că îţi doreşti să mă loveşti zilnic. Dar recunoaşte că ţii la mine. Recunoaşte.
- Nu, nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Mincinoaso! Eşti narcisistă şi tu ştii asta. N-ai decât să te amăgeşti singură. Ţii la mine, mă iubeşti şi ţi-e teamă că ai putea să mă pierzi vreodată.
- Nu, nu, nu e adevărat. Nu te suport. Tu, cu sensibilismul ăsta de doi lei, cu altruismul tău de şi mai puţini lei, cu aroganţa ta şi cu încăpăţânarea ta. De ce nu înţelegi că nu îmi placi? Vreau să pleci să chinuieşti pe altcineva. Hai, ia-ţi bagajele şi pleacă!
- Eşti atât de disperată. Nici măcar nu ştii bine să minţi. Ai fost sinceră prea mult timp, scumpo. Acum, nu mai eşti în stare să te minţi nici pe tine. Eşti jalnică. Eşti patetică. N-ai niciun drept să mă urăşti pe mine.
- Ba da, am. Pleacă. Vreau să pleci. Nu vreau să te mai văd vreodată. Îmi dai dureri de cap. Am spus să pleci!
- Nu plec nicăieri. Ce-ar fi să laşi dramatismul ăsta ieftin şi să accepţi că nu vrei să plec? M-ai opri dinainte să trec pragul, ai alerga maşina kilometri întregi şi ai cădea în genunchi, cerând iertare.
- Eşti arogantă. Eşti înfumurată. Ţie nu ţi-e greu să trăieşti cu tine însăţi?
- Spre deosebire de tine, draga mea, eu trăiesc foarte bine cu mine însămi. Conştiinţa mea e împăcată.
- Conştiinţa e atunci pe măsura posesoarei.
- Îţi place să fii maliţioasă, nu? Eşti o persoană amuzantă. Ştii, întotdeauna mi-a plăcut asta la tine. Tu poţi să râzi din orice şi, uneori, chiar să-i faci şi pe alţii să râdă.
- Termină. Nu mă placi. Singurul lucru care îţi place este să mă subjugi, să îmi comanzi şi să-ţi baţi joc de mine, în timp ce eu suport consecinţele. Îţi place să mă tratezi ca pe animalul tău de companie.
- Tu întotdeauna ţi-ai dorit un animal de companie. Ce nume să-ţi pun? Ce zici de Charlie?
- Nu e amuzant.
- Aham, asta să i-o spui lui Charlie Sheen. Ştii tu, un bărbat din ''Doi bărbaţi şi jumătate''.
- Ştiu şi eu serialul, doar nu m-am născut ieri.
- Mereu spui asta şi tot am senzaţia că te-ai născut ieri.
- Mă calci pe nervi. Ştii asta, nu?
- Normal. Eşti adorabilă când eşti nervoasă.
- Ştii când eşti tu adorabilă? Când taci.
- Nu pot să tac. Sunt Regina Nontăcerii. Îmi place să te enervez, de aceea nu pot să tac. Hei, ce zici, mergem să vedem filmul ăla...cum îi spune?
- ''Shut the fuck up!'' ?
- Ha, ha, ha, suntem hazlii astăzi. Nu, ăla cu tipi din anii ’50, care cântă melodii de la Beatles.
- ''Across the universe''?
- Da, ăla. Poate ne luăm şi nişte popcorn şi o ciocolată caldă. Ce zici, merge de o fiesta, amiga?
- Hm. Mă mai gândesc.
- Nu te mai gândi atât. Urmează-ţi instinctul. De-aia nu ai parte de distracţie. Fără băieţi, petreceri, sex...
- Nu cred că au DVD la Terapie Intensivă. Vrei să verifici?
- Dacă o să continui cu atitudinea asta recalcitrantă, toţi or să te evite rând pe rând.
- Şi apoi o să dau vina pe tine.
- Asta faci întotdeauna. Deci, ce zici, mergem?
- Am zis că mă mai gândesc.
- Şi eu am zis să nu te mai gândeşti atât. Eşti foarte încăpăţânată uneori. Dar, în definitiv, se poate trăi cu tine.
- Cu tine nu se prea poate trăi, dar, dacă tot ne facem complimente reciproce : nu, draga mea, nici tu nu eşti chiar atât de insuportabilă.
- Bun. Acum, ce zici, mergem să luăm popcornul ăla? Apropo, ştii că spui de foarte multe ori '' ştii''?
- Ştii, şi tu faci la fel.
- Da, ştiu. Isn’t that cute?
- Nu, nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Mincinoaso! Eşti narcisistă şi tu ştii asta. N-ai decât să te amăgeşti singură. Ţii la mine, mă iubeşti şi ţi-e teamă că ai putea să mă pierzi vreodată.
- Nu, nu, nu e adevărat. Nu te suport. Tu, cu sensibilismul ăsta de doi lei, cu altruismul tău de şi mai puţini lei, cu aroganţa ta şi cu încăpăţânarea ta. De ce nu înţelegi că nu îmi placi? Vreau să pleci să chinuieşti pe altcineva. Hai, ia-ţi bagajele şi pleacă!
- Eşti atât de disperată. Nici măcar nu ştii bine să minţi. Ai fost sinceră prea mult timp, scumpo. Acum, nu mai eşti în stare să te minţi nici pe tine. Eşti jalnică. Eşti patetică. N-ai niciun drept să mă urăşti pe mine.
- Ba da, am. Pleacă. Vreau să pleci. Nu vreau să te mai văd vreodată. Îmi dai dureri de cap. Am spus să pleci!
- Nu plec nicăieri. Ce-ar fi să laşi dramatismul ăsta ieftin şi să accepţi că nu vrei să plec? M-ai opri dinainte să trec pragul, ai alerga maşina kilometri întregi şi ai cădea în genunchi, cerând iertare.
- Eşti arogantă. Eşti înfumurată. Ţie nu ţi-e greu să trăieşti cu tine însăţi?
- Spre deosebire de tine, draga mea, eu trăiesc foarte bine cu mine însămi. Conştiinţa mea e împăcată.
- Conştiinţa e atunci pe măsura posesoarei.
- Îţi place să fii maliţioasă, nu? Eşti o persoană amuzantă. Ştii, întotdeauna mi-a plăcut asta la tine. Tu poţi să râzi din orice şi, uneori, chiar să-i faci şi pe alţii să râdă.
- Termină. Nu mă placi. Singurul lucru care îţi place este să mă subjugi, să îmi comanzi şi să-ţi baţi joc de mine, în timp ce eu suport consecinţele. Îţi place să mă tratezi ca pe animalul tău de companie.
- Tu întotdeauna ţi-ai dorit un animal de companie. Ce nume să-ţi pun? Ce zici de Charlie?
- Nu e amuzant.
- Aham, asta să i-o spui lui Charlie Sheen. Ştii tu, un bărbat din ''Doi bărbaţi şi jumătate''.
- Ştiu şi eu serialul, doar nu m-am născut ieri.
- Mereu spui asta şi tot am senzaţia că te-ai născut ieri.
- Mă calci pe nervi. Ştii asta, nu?
- Normal. Eşti adorabilă când eşti nervoasă.
- Ştii când eşti tu adorabilă? Când taci.
- Nu pot să tac. Sunt Regina Nontăcerii. Îmi place să te enervez, de aceea nu pot să tac. Hei, ce zici, mergem să vedem filmul ăla...cum îi spune?
- ''Shut the fuck up!'' ?
- Ha, ha, ha, suntem hazlii astăzi. Nu, ăla cu tipi din anii ’50, care cântă melodii de la Beatles.
- ''Across the universe''?
- Da, ăla. Poate ne luăm şi nişte popcorn şi o ciocolată caldă. Ce zici, merge de o fiesta, amiga?
- Hm. Mă mai gândesc.
- Nu te mai gândi atât. Urmează-ţi instinctul. De-aia nu ai parte de distracţie. Fără băieţi, petreceri, sex...
- Nu cred că au DVD la Terapie Intensivă. Vrei să verifici?
- Dacă o să continui cu atitudinea asta recalcitrantă, toţi or să te evite rând pe rând.
- Şi apoi o să dau vina pe tine.
- Asta faci întotdeauna. Deci, ce zici, mergem?
- Am zis că mă mai gândesc.
- Şi eu am zis să nu te mai gândeşti atât. Eşti foarte încăpăţânată uneori. Dar, în definitiv, se poate trăi cu tine.
- Cu tine nu se prea poate trăi, dar, dacă tot ne facem complimente reciproce : nu, draga mea, nici tu nu eşti chiar atât de insuportabilă.
- Bun. Acum, ce zici, mergem să luăm popcornul ăla? Apropo, ştii că spui de foarte multe ori '' ştii''?
- Ştii, şi tu faci la fel.
- Da, ştiu. Isn’t that cute?
luni, 23 mai 2011
joi, 19 mai 2011
Leapşa literară
Furată de la Crina
1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Agatha Christie :3
2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Aveam mai multe exemplare din ''Tom Sawyer'', ''Prinţ şi cerşetor'' şi ''Cuore, inimă de copil'' când eram în clasele primare, dar cu puţin noroc am scăpat de exemplarele în plus. Restul le păstrez pentru Sonia.
3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
Heathcliff :x L-am iubit de la început şi încă îl iubesc. Pentru că este atât de torturat de iubirea lui pentru Catherine ( pe care, de altfel, n-am suportat-o ) şi pentru că deţine caracteristicile atât ale unui erou, cât şi ale unui anti-erou. Este atât de frumooooosssss!
‘’You teach me now how cruel you've been — cruel and false!! Why did you despise me? Why did you betray your own heart, Cathy? I have not one word of comfort. You deserve this. You have killed yourself. Yes, you may kiss me, and cry; and wring out my kisses and tears: they'll blight you — they'll damn you. You loved me — then what right had you to leave me? What right — answer me — for the poor fancy you felt for Linton? Because misery, and degradation, and death, and nothing God or Satan could inflict would have parted us, you, of your own will, did it. I have not broken your heart — you have broken it; and in breaking it, you have broken mine. So much the worse for me, that I am strong. Do I want to live? What kind of living will it be when you——oh, God! would you like to live with your soul in the grave?’’
4) Ce carte ai citit cel mai des?
Până acum n-am recitit nicio carte, deşi sunt câteva cărţi pe care le-aş citi din nou cu cea mai mare plăcere. Momentan, vreau să citesc, nu să recitesc.
5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
''Colţ Alb'' sau ''Singur pe lume''. Nu mai ştiu exact.
6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Probabil ''Cel pe care ţi-l doreşti'' de Jill Mansell. A fost destul de superficială, fără un mesaj prea profund. Un roman de consum şi atât.
7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Hm. ''Un veac de singurătate'', ''Toţi oamenii sunt muritori'' sau ''Zece negri mititei''.
8) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Amos Oz :3
9) Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
''Sufocare''.
10) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Cred că l-am visat odată pe Caleb Trask ( o altă dragoste de-a mea ) din ''La răsărit de Eden''. Dar nu mai ştiu ce se întâmplase în vis.
11) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ?
Idem 6.
12) Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
M-am chinuit încercând să-l înţeleg pe Eliade şi mă bucur că am încercat. L-am înţeles în cele din urmă şi de atunci am o amintire frumoasă faţă de ''Huliganii''. Iar ''Departe de lumea dezlănţuită'' a fost prea plictisitoare, aşa că am citit doar 100 de pagini.
13) Preferi autorii francezi sau ruşi?
Încă n-am citit ruşi, deci nu mă pronunţ.
14) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Am citit puţin din Shakespeare şi mi-a plăcut foarte mult. Însă vreau să citesc şi ''Paradisul pierdut'' şi ''Povestirile din Canterbury''.
15) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
În general, formatul cărţilor. Urăsc cărţile acelea cu pagini înguste şi cu cotorul gros.
16) Care e romanul tău favorit?
Cred că ''Un veac de singurătate''.
17) Joci ceva?
WTF??? I don’t get it. :))
18) Povestiri scurte, schiţe?
Nu prea îmi plac povestirile scurte. Mi se par prea scurte. :d
19) Non-ficţiune?
Prefer ficţiunea.
20) Scriitorul favorit?
Steinbeck ♥
21) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Stephenie Meyer. O adoram cândva, dar în ultimele luni mi-am schimbat părerea.
22) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
''Pânza de păianjen''.
23) Şi...acum ce citeşti?
''Eseu despre orbire''.
1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Agatha Christie :3
2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Aveam mai multe exemplare din ''Tom Sawyer'', ''Prinţ şi cerşetor'' şi ''Cuore, inimă de copil'' când eram în clasele primare, dar cu puţin noroc am scăpat de exemplarele în plus. Restul le păstrez pentru Sonia.
3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
Heathcliff :x L-am iubit de la început şi încă îl iubesc. Pentru că este atât de torturat de iubirea lui pentru Catherine ( pe care, de altfel, n-am suportat-o ) şi pentru că deţine caracteristicile atât ale unui erou, cât şi ale unui anti-erou. Este atât de frumooooosssss!
‘’You teach me now how cruel you've been — cruel and false!! Why did you despise me? Why did you betray your own heart, Cathy? I have not one word of comfort. You deserve this. You have killed yourself. Yes, you may kiss me, and cry; and wring out my kisses and tears: they'll blight you — they'll damn you. You loved me — then what right had you to leave me? What right — answer me — for the poor fancy you felt for Linton? Because misery, and degradation, and death, and nothing God or Satan could inflict would have parted us, you, of your own will, did it. I have not broken your heart — you have broken it; and in breaking it, you have broken mine. So much the worse for me, that I am strong. Do I want to live? What kind of living will it be when you——oh, God! would you like to live with your soul in the grave?’’
4) Ce carte ai citit cel mai des?
Până acum n-am recitit nicio carte, deşi sunt câteva cărţi pe care le-aş citi din nou cu cea mai mare plăcere. Momentan, vreau să citesc, nu să recitesc.
5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
''Colţ Alb'' sau ''Singur pe lume''. Nu mai ştiu exact.
6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Probabil ''Cel pe care ţi-l doreşti'' de Jill Mansell. A fost destul de superficială, fără un mesaj prea profund. Un roman de consum şi atât.
7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Hm. ''Un veac de singurătate'', ''Toţi oamenii sunt muritori'' sau ''Zece negri mititei''.
8) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Amos Oz :3
9) Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
''Sufocare''.
10) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Cred că l-am visat odată pe Caleb Trask ( o altă dragoste de-a mea ) din ''La răsărit de Eden''. Dar nu mai ştiu ce se întâmplase în vis.
11) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ?
Idem 6.
12) Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
M-am chinuit încercând să-l înţeleg pe Eliade şi mă bucur că am încercat. L-am înţeles în cele din urmă şi de atunci am o amintire frumoasă faţă de ''Huliganii''. Iar ''Departe de lumea dezlănţuită'' a fost prea plictisitoare, aşa că am citit doar 100 de pagini.
13) Preferi autorii francezi sau ruşi?
Încă n-am citit ruşi, deci nu mă pronunţ.
14) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Am citit puţin din Shakespeare şi mi-a plăcut foarte mult. Însă vreau să citesc şi ''Paradisul pierdut'' şi ''Povestirile din Canterbury''.
15) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
În general, formatul cărţilor. Urăsc cărţile acelea cu pagini înguste şi cu cotorul gros.
16) Care e romanul tău favorit?
Cred că ''Un veac de singurătate''.
17) Joci ceva?
WTF??? I don’t get it. :))
18) Povestiri scurte, schiţe?
Nu prea îmi plac povestirile scurte. Mi se par prea scurte. :d
19) Non-ficţiune?
Prefer ficţiunea.
20) Scriitorul favorit?
Steinbeck ♥
21) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Stephenie Meyer. O adoram cândva, dar în ultimele luni mi-am schimbat părerea.
22) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
''Pânza de păianjen''.
23) Şi...acum ce citeşti?
''Eseu despre orbire''.
duminică, 15 mai 2011
Autoportret
În seara asta mă simt o adevărată artistă. Nu ştiu de ce, dar simt inspiraţia în sânge. Ha, ha, ha, nu prea, dar mă simt oarecum inspirată. Cred că o să încep iar să scriu. Da, măi, o să scriu : poate încep un nou roman, poate doar o povestire, ceva. Dar simt nevoia să scriu.
La BC a ieşit John Steinbeck pentru data viiitoooareeee! Autorul meu mult iubit. ♥ Deşi eu n-o să fiu acolo ca să-l disec cu voi, sper să vă placă şi să-l comentaţi cât mai mult, dragii mei bookclubberi.
''Un suflet trist ucide mai repede decât un microb.'' (John Steinbeck)
La BC a ieşit John Steinbeck pentru data viiitoooareeee! Autorul meu mult iubit. ♥ Deşi eu n-o să fiu acolo ca să-l disec cu voi, sper să vă placă şi să-l comentaţi cât mai mult, dragii mei bookclubberi.
''Un suflet trist ucide mai repede decât un microb.'' (John Steinbeck)
vineri, 13 mai 2011
Seriously, now?
After twelve years of therapy my psychiatrist said something that brought tears to my eyes. He said : "No hablo ingles."
If love is blind, why is lingerie so popular?
Son, if you really want something in this life, you have to work for it. Now quiet! They're about to announce the lottery numbers. - Homer Simpson
An orgasm a day keeps the doctor away. - Mae West
Don't worry. Being eaten by a crocodile is just like going to sleep. In a giant blender. - Homer Simpson
He may look like an idiot and talk like an idiot but don't let that fool you. He really is an idiot. - Groucho Marx
I am free of all prejudices. I hate everyone equally. - W.C. Fields
In 1969 I gave up women and alcohol and it was the worst 20 minutes of my life. - George Best
My wife Mary and I have been married for forty-seven years and not once have we had an argument serious enough to consider divorce; murder, yes, but divorce, never. - Jack Benny
If love is blind, why is lingerie so popular?
Son, if you really want something in this life, you have to work for it. Now quiet! They're about to announce the lottery numbers. - Homer Simpson
An orgasm a day keeps the doctor away. - Mae West
Don't worry. Being eaten by a crocodile is just like going to sleep. In a giant blender. - Homer Simpson
He may look like an idiot and talk like an idiot but don't let that fool you. He really is an idiot. - Groucho Marx
I am free of all prejudices. I hate everyone equally. - W.C. Fields
In 1969 I gave up women and alcohol and it was the worst 20 minutes of my life. - George Best
My wife Mary and I have been married for forty-seven years and not once have we had an argument serious enough to consider divorce; murder, yes, but divorce, never. - Jack Benny
marți, 10 mai 2011
O nouă zi, o nouă schimbare în sistemul educaţional. De ce? Pentru că aşa îl freacă pe domnul ministru Funeriu.
Unii oameni se trezesc dimineaţa şi spun ,,Hei, azi va fi o zi grozavă!’’. Domnul ministru Funeriu este printre aceşti oameni, el trezindu-se dimineaţa şi spunând : ,,Hei, azi va fi o zi groaznică pentru sistemul educaţional românesc! Oare ce schimbări să mai fac eu prin şcoli şi licee ca să-i masacrez pe sărmanii elevi? Se pun ei cu mine? Lasă, să vezi ce le fac eu la proştii ăştia!’’
Unii oameni au şi pitici pe creier. Tind să cred că ministrul educaţiei este unul dintre ei.
Să mă pice cineva cu ceară în cap, să mă lege de un tractor şi să mă târască prin întreaga câmpie a Bărăganului dacă ştiu de ce se fac atâtea schimbări în educaţie ACUM. Nu se pune problema că nu ar trebui să se facă schimbări, ci felul în care se fac schimbări. Faptul că ele se fac prea repede şi uneori chiar ilogic e evident chiar şi pentru cel mai idiot român. Parcă am vrea să construim Roma în cinci zile. Nici măcar nu mai ştii ce trebuie să faci ca să intri la liceu/facultate, ce examene trebuie să dai, în ce măsură contează media claselor anterioare şi în ce măsură contează examenul ( 50-50 parcă ). Şi să nu uităm de reintroducerea probei orale la Bac. Dar aici nu mă bag, cei din clasa a 12-a ştiu mai bine.
Poate exagerez şi poate că am eu ceva cu Funeriu, da’ eu, personal, n-am prea auzit să fie lăudat pentru reformele sale. De fapt, cel mai probabil eu exagerez şi eu am ceva cu Funeriu. Dar nici el nu e prea bun la ceea ce face.
( Şi vrea să scurteze vacanţa de vară! Cum, mă, să scurtezi vacanţa de vară?! Eşti nebun?! E cea mai faină perioadă a anului. E mare, e soare, sunt băieţi... ♥)
Am şi câteva argumente serioase împotriva lui Funeriu, dar pe care mi-e prea lene să le scriu. ( Lenea este o BOALĂ, declarată de către mine. Dacă lenea ar durea, aş fi la terapie intensivă sau la spitalul 9, legată de pat datorită durerilor atroce).
Vă rog, ignoraţi ce este scris între paranteze.
Am spus asta abia la sfârşit. Ironic, nu?
Unii oameni au şi pitici pe creier. Tind să cred că ministrul educaţiei este unul dintre ei.
Să mă pice cineva cu ceară în cap, să mă lege de un tractor şi să mă târască prin întreaga câmpie a Bărăganului dacă ştiu de ce se fac atâtea schimbări în educaţie ACUM. Nu se pune problema că nu ar trebui să se facă schimbări, ci felul în care se fac schimbări. Faptul că ele se fac prea repede şi uneori chiar ilogic e evident chiar şi pentru cel mai idiot român. Parcă am vrea să construim Roma în cinci zile. Nici măcar nu mai ştii ce trebuie să faci ca să intri la liceu/facultate, ce examene trebuie să dai, în ce măsură contează media claselor anterioare şi în ce măsură contează examenul ( 50-50 parcă ). Şi să nu uităm de reintroducerea probei orale la Bac. Dar aici nu mă bag, cei din clasa a 12-a ştiu mai bine.
Poate exagerez şi poate că am eu ceva cu Funeriu, da’ eu, personal, n-am prea auzit să fie lăudat pentru reformele sale. De fapt, cel mai probabil eu exagerez şi eu am ceva cu Funeriu. Dar nici el nu e prea bun la ceea ce face.
( Şi vrea să scurteze vacanţa de vară! Cum, mă, să scurtezi vacanţa de vară?! Eşti nebun?! E cea mai faină perioadă a anului. E mare, e soare, sunt băieţi... ♥)
Am şi câteva argumente serioase împotriva lui Funeriu, dar pe care mi-e prea lene să le scriu. ( Lenea este o BOALĂ, declarată de către mine. Dacă lenea ar durea, aş fi la terapie intensivă sau la spitalul 9, legată de pat datorită durerilor atroce).
Vă rog, ignoraţi ce este scris între paranteze.
Am spus asta abia la sfârşit. Ironic, nu?
sâmbătă, 7 mai 2011
Glume interne part. 2
Mă plictisesc de moarte. Atunci când mă plictisesc de moarte, fac un articol cu prea-minunatele perle de clasa a 8-a. Aşa, ca să-mi mai treacă ,,euforia’’.
*Franceză*
[ În clasă e gălăgie. Profa’ se întoarce cu faţa la clasă şi se încruntă. ]
Crina : Dacă ar fi la un concurs de grimasă, ar câştiga locul I.
Profa’ : Hei, tu!
X : Cine, eu??
Profa’ : Nu, Papa de la Roma!
Eu : Papa e la Vatican...
Profa’ : Deci faceţi o compunere şi ea o să apară în revista şcolii.
Elevi : Da, doamna, poate apare.
Profa’ : Nu că poate apare, poate!
X : Spune primele două cuvinte care-ţi trec prin cap.
Y : Eşti prost!
Profa’ : Voi m-aţi supărat, deci nu vorbesc cu voi!
Elevi : Vorbiţi singură...
Profa’ : Alexandra, eu sunt aiciiiii!
Alexandra : Da, şi eu sunt aici. Ce coincidenţă, nu?
*Română*
Profa’ : Faceţi o compunere în care să vă exprimaţi opinia despre galeria Romaniei, în formă de măr verde, de la Expo Shanghai 2010.
Antonia : Aa, nu, frate, iar porcărie din’aia.
Alexandra : Şi ce voiai, o compunere SF?
Crina : Da, sigur - ,,Mărul a luat-o razna’’ !
Alexandra : Nu e specificat, e nespecificat!
*Fizică*
Prof’ : Deci ridicati 2 degete, copii! Nu 3, nu 4, nu 2801, doar 2.
*Istorie*
Profa’ : El a intervenit în Moldova, unde era domn Dan II.
X : Ce s-a întâmplat cu Dan I?
Y : *_*
[ După testul iniţial de clasa a 8-a ]
X : Stalin, Stalin... Ce dracu’ a făcut Stalin?
*Pauză*
[ Crina se curentase când voia să scoată televizorul din priză, în timp ce Shakira cânta She wolf pe VH1. La şcoală, îmi povesteşte. Începem să râdem. ]
Crina : Şi ştii care a fost faza?
Eu ( printre hohote de râs ) : Ah?
Crina ( după câteva secunde de gândire ) : Aa, stai, de fapt asta a fost faza...
[ 20 de minute de râs isteric. ]
X : Tu eşti Dumitru Raluca?
Eu : Mda.
X : Bravo.
Eu : o.O Okeeeiiiii. [ Oare de ce tocmai am fost felicitată pentru că numele meu este Dumitru Raluca? ]
Y : Stă în faţa ta la simulările de teste naţionale.
Eu : A, acum se explică. [ Abstraaact. ]
Crina : Sună telefoanele...
Antonia : ...ca dracii...
Crina : ... şi cad milioanele...
Eu : Curg, nu cad.
Antonia : Ba nu, vin.
Crina : Ba nuuuuuuuu!
*Franceză*
[ În clasă e gălăgie. Profa’ se întoarce cu faţa la clasă şi se încruntă. ]
Crina : Dacă ar fi la un concurs de grimasă, ar câştiga locul I.
Profa’ : Hei, tu!
X : Cine, eu??
Profa’ : Nu, Papa de la Roma!
Eu : Papa e la Vatican...
Profa’ : Deci faceţi o compunere şi ea o să apară în revista şcolii.
Elevi : Da, doamna, poate apare.
Profa’ : Nu că poate apare, poate!
X : Spune primele două cuvinte care-ţi trec prin cap.
Y : Eşti prost!
Profa’ : Voi m-aţi supărat, deci nu vorbesc cu voi!
Elevi : Vorbiţi singură...
Profa’ : Alexandra, eu sunt aiciiiii!
Alexandra : Da, şi eu sunt aici. Ce coincidenţă, nu?
*Română*
Profa’ : Faceţi o compunere în care să vă exprimaţi opinia despre galeria Romaniei, în formă de măr verde, de la Expo Shanghai 2010.
Antonia : Aa, nu, frate, iar porcărie din’aia.
Alexandra : Şi ce voiai, o compunere SF?
Crina : Da, sigur - ,,Mărul a luat-o razna’’ !
Alexandra : Nu e specificat, e nespecificat!
*Fizică*
Prof’ : Deci ridicati 2 degete, copii! Nu 3, nu 4, nu 2801, doar 2.
*Istorie*
Profa’ : El a intervenit în Moldova, unde era domn Dan II.
X : Ce s-a întâmplat cu Dan I?
Y : *_*
[ După testul iniţial de clasa a 8-a ]
X : Stalin, Stalin... Ce dracu’ a făcut Stalin?
*Pauză*
[ Crina se curentase când voia să scoată televizorul din priză, în timp ce Shakira cânta She wolf pe VH1. La şcoală, îmi povesteşte. Începem să râdem. ]
Crina : Şi ştii care a fost faza?
Eu ( printre hohote de râs ) : Ah?
Crina ( după câteva secunde de gândire ) : Aa, stai, de fapt asta a fost faza...
[ 20 de minute de râs isteric. ]
X : Tu eşti Dumitru Raluca?
Eu : Mda.
X : Bravo.
Eu : o.O Okeeeiiiii. [ Oare de ce tocmai am fost felicitată pentru că numele meu este Dumitru Raluca? ]
Y : Stă în faţa ta la simulările de teste naţionale.
Eu : A, acum se explică. [ Abstraaact. ]
Crina : Sună telefoanele...
Antonia : ...ca dracii...
Crina : ... şi cad milioanele...
Eu : Curg, nu cad.
Antonia : Ba nu, vin.
Crina : Ba nuuuuuuuu!
marți, 3 mai 2011
Hachikō : Povestea unui câine
Eh, uite că am reuşit să strecor un articol de blog în programul meu. M-am stresat mai puţin pentru simulări decât mă aşteptam. Sau, mai bine zis, am fost mai nepăsătoare şi mai leneşă decât ar fi trebuit. Dar dezbaterea asupra caracterului meu o lăsăm pe altă dată.
Am vrut să vorbesc despre Hachiko, pentru că eu am o slăbiciune pentru câini şi, de când ambii mei companioni au murit, am devenit foarte sensibilă la poveştile cu sau despre animale. Aşa că atunci când am aflat povestea lui Hachiko, am ştiut că voi scrie despre asta, pentru că m-ar ajuta pe mine însămi. Emoţional, evident.
Hachiko este un câine din rasa Akita Inu ( pentru care am dezvoltat o slăbiciune, asemenea cazului cu bichon şi chow-chow ), născut pe 10 noiembrie 1923 în Japonia. În 1924, Hidesaburō Ueno, un profesor al Universităţii din Tokyo, l-a adoptat pe Hachiko. În timpul vieţii stăpânului său, Hachiko l-a întâmpinat în fiecare zi în gara Shibuya, când se întorcea de la Universitate. Au continuat rutina zilnică până în mai 1925, când profesorul Ueno nu s-a mai întors, deoarece murise în urma unei hemoragii cerebrale.
După moartea stăpânului său, Hachiko a fost dat, dar acesta a continuat să scape şi să se întoarcă la vechea sa locuinţă. Când a realizat că profesorul Ueno nu mai locuia acolo, Hachiko a continuat să meargă zilnic, timp de nouă ani, în gara Shibuya, aşteptându-şi stăpânul să se întoarcă acasă.
Pe 8 martie 1935, Hachiko a fost găsit mort pe străzile din Shibuya. Se pare că avea cancer în faza terminală şi infecţie cu filaria. Draga mea Lassie a avut cancer la plămâni, unul dintre motivele pentru care m-a emoţionat Hachiko.
Hachiko a devenit curând cunoscut pentru loialitatea sa, în gara Shibuya fiind adusă o statuie de bronz, care există şi astăzi acolo, deşi refăcută după Al Doilea Război Mondial. În memoria lui Hachiko, anual se desfăşoară o ceremonie la Shibuya, unde sute de iubitori de câini îi onorează memoria.
Oricât de penibil, superficial, pierdere de timp ar însemna să vorbesc despre un câine care a murit acum 80 de ani, într-o ţară la mii de kilometri distanţă, am vrut din tot sufletul să fac asta. Poate că în mod normal, povestea lui Hachiko nu m-ar fi atins prea mult. Dar când un animal cu care ai crescut, pe care îl ştii de când aveai patru-cinci ani, moare subit, te afectează puţin. Ah, nici măcar nu ştiu de ce mai vorbesc despre asta, sunt aşa o plângăcioasă.
Trebuie neapărat să port o discuţie cu mine însămi. În care să-mi exprim furia faţă de felul în care mă port şi în care gândesc. Ar trebui să fiu mai puţin înţepată, plângăcioasă, enervantă, sensibilă.
Am vrut să vorbesc despre Hachiko, pentru că eu am o slăbiciune pentru câini şi, de când ambii mei companioni au murit, am devenit foarte sensibilă la poveştile cu sau despre animale. Aşa că atunci când am aflat povestea lui Hachiko, am ştiut că voi scrie despre asta, pentru că m-ar ajuta pe mine însămi. Emoţional, evident.
Hachiko este un câine din rasa Akita Inu ( pentru care am dezvoltat o slăbiciune, asemenea cazului cu bichon şi chow-chow ), născut pe 10 noiembrie 1923 în Japonia. În 1924, Hidesaburō Ueno, un profesor al Universităţii din Tokyo, l-a adoptat pe Hachiko. În timpul vieţii stăpânului său, Hachiko l-a întâmpinat în fiecare zi în gara Shibuya, când se întorcea de la Universitate. Au continuat rutina zilnică până în mai 1925, când profesorul Ueno nu s-a mai întors, deoarece murise în urma unei hemoragii cerebrale.
După moartea stăpânului său, Hachiko a fost dat, dar acesta a continuat să scape şi să se întoarcă la vechea sa locuinţă. Când a realizat că profesorul Ueno nu mai locuia acolo, Hachiko a continuat să meargă zilnic, timp de nouă ani, în gara Shibuya, aşteptându-şi stăpânul să se întoarcă acasă.
Pe 8 martie 1935, Hachiko a fost găsit mort pe străzile din Shibuya. Se pare că avea cancer în faza terminală şi infecţie cu filaria. Draga mea Lassie a avut cancer la plămâni, unul dintre motivele pentru care m-a emoţionat Hachiko.
Hachiko a devenit curând cunoscut pentru loialitatea sa, în gara Shibuya fiind adusă o statuie de bronz, care există şi astăzi acolo, deşi refăcută după Al Doilea Război Mondial. În memoria lui Hachiko, anual se desfăşoară o ceremonie la Shibuya, unde sute de iubitori de câini îi onorează memoria.
Oricât de penibil, superficial, pierdere de timp ar însemna să vorbesc despre un câine care a murit acum 80 de ani, într-o ţară la mii de kilometri distanţă, am vrut din tot sufletul să fac asta. Poate că în mod normal, povestea lui Hachiko nu m-ar fi atins prea mult. Dar când un animal cu care ai crescut, pe care îl ştii de când aveai patru-cinci ani, moare subit, te afectează puţin. Ah, nici măcar nu ştiu de ce mai vorbesc despre asta, sunt aşa o plângăcioasă.
Trebuie neapărat să port o discuţie cu mine însămi. În care să-mi exprim furia faţă de felul în care mă port şi în care gândesc. Ar trebui să fiu mai puţin înţepată, plângăcioasă, enervantă, sensibilă.
''Nu dispreţui sensibilitatea nimănui, sensibilitatea fiecăruia este propriul său geniu.''
Aham. Bine. Cum spui tu.
duminică, 1 mai 2011
Presimt că...
... nu voi mai scrie prea des pe blog în următoarea perioadă, pentru că am simulările de teste naţionale, trei teze, două proiecte de făcut, plus teme, meditaţii şi teme la meditaţii. Nu sunt prea sigură nici dacă o să termin ''Invitaţia la vals'' până la BC, deşi eu sper să da.
Am cam absentat de pe blog în ultima perioadă, din diverse motive, de la lene până la lipsa unui subiect pe care să-l aprofundez şi să scriu despre el. Mă cam îndepărtez de ideea mea de ,, blog cugetător’’ şi nu-mi prea convine asta. O să încerc, în puţinul timp rămas liber, să mă reîntorc la felul în care voiam să fac blogul ăsta. Ca nu cumva să-mi pierd fanii. Adică cititorii, scuzaţi. ☻
Las melodia asta superbă de la Snow Patrol.
Am cam absentat de pe blog în ultima perioadă, din diverse motive, de la lene până la lipsa unui subiect pe care să-l aprofundez şi să scriu despre el. Mă cam îndepărtez de ideea mea de ,, blog cugetător’’ şi nu-mi prea convine asta. O să încerc, în puţinul timp rămas liber, să mă reîntorc la felul în care voiam să fac blogul ăsta. Ca nu cumva să-mi pierd fanii. Adică cititorii, scuzaţi. ☻
Las melodia asta superbă de la Snow Patrol.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)