We used to be alright.What happened?

Am ales ca titlu versurile de la Radiohead-15 steps nu pentru ca ar avea mare legatura cu ceea ce voi scrie,ci pentru ca imi plac foarte mult.So don't try to understand the title.

Miercurea trecuta in ora de sport,in care de obicei nu facem nimic altceva decat sa stam in clasa si sa ne facem temele pentru ziua urmatoare,a fost putin diferita de restul orelor.Adica,ne-am asezat noi,fetele,pe cateva banci si am inceput sa povestim despre desene animate.Nici macar nu-mi amintesc cum a inceput discutia,stiu doar ca am inceput sa povestim si sa ne aducem aminte de Scooby Doo,de Jack Piratul cel Teribil(La dracu',Snack!),de Tom si Jerry,de Copii de la 402(genial desenul asta),de Viata cu Louie(Viata cu Louie,Louiee,Louieeee) si sa nu uitam de Fetitele Powerpuff(n-o sa uit niciodata genericul).Am ras impreuna si ne-am adus aminte de prostiile pe care le faceam cand eram mici si nu stiam prea multe.Apoi am trecut la piercinguri si suvite colorate:))Dar,sincer,mi-am dat seama ca eram mai fericiti cand aveam doar 5 ani si ne jucam cu papusile la gradinita.Chiar daca nu stiam prea multe,chiar eram mai fericiti.Nu aveam griji,nu aveam niciun stres,aveam o existenta foarte simpla si lipsita de probleme(cu exceptia momentelor cand,mie de exemplu,mi-a fost furat sandwichul si am inceput sa plang din cauza foamei).Habar n-aveam ce e depresia,ce e tristetea,ce e nostalgia,eram copii si nu faceam altceva decat sa mancam,sa dormim,sa ne jucam si sa mergem la gradinita.Uneori ma intreb de ce trebuie sa crestem.Nu am gasit raspunsul pana acum.

Voi nu va intristati cand va ganditi la copilarie?

Emotii la teza

Ieri am dat teza la istorie si am fost foarte relaxata.La o adica,eu niciodata nu ma stresez prea mult in preajma testelor/tezelor.Sunt foarte calma si ma concentrez foarte mult,altfel risc sa gresesc sau sa am un lapsus fix in mijlocul testului.Si atunci nu mai ai pe unde sa o scoti decat daca te apuci sa insiri niste baliverne care l-ar rasuci pe Burebista in mormant si pe Decebal sa invie si sa se sinucida din nou.Problema este ce se intampla dupa teza.De cele mai multe ori nu imediat,ci la cateva ore.De obicei,atunci cand ajung acasa si imi fac temele.

Atunci incep sa ma intreb:Daca am gresit ceva?Daca n-am scris bine la 9?Colonistii chiar au fost adusi de Traian?Si ce naiba insemna municipia?Era oras sau colonie?Nu am scris,ce rahat am facut?Si ce mi-a scris profa'de isto pe foaie exact inainte sa apuc sa ies din clasa,cand am vazut-o?Era de rau?Mi-a corectat subiectul 9?Sau a scris ceva inofensiv?Pai ce pana mea putea sa scrie inofensiv pe foaia mea de teza?Dar nu am scris despre Dacia fara aparare si institutii,oare imi scade?E clar.Mi-a scazut.N-o sa iau 10.O sa iau 8.Media mea este stricata.Viata mea este distrusa.Toti vor rade de mine.Tata o sa ma certe iar,mama o sa se crizeze din nou.Am dat-o in bara.Ma simt naspa.


Ok,acum ma uit la randurile de mai sus si poate am exagerat un pic.Dar vorbesc foarte serios cand spun ca am inceput sa ma intreb.Literalmente aproape am facut susu pe mine.Sigur nu sunt atat de ingrijorata cand dam test la fizica sau la franceza,pentru ca in mare parte datorita profesorilor care ne predau aceste materii interesul meu a scazut substantial.Dar mie imi place istoria.Nu imi aduc aminte sa fi luat vreodata un 9 la istorie.Nici macar 9,40.Si profa' este super de treaba si inca imi aduc aminte de anul trecut de ziua mea,cand mi-a spus ca e mandra de mine.A fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care mi le-a spus cineva.Pe bune,chiar m-am simtit mai increzatoare dupa si chiar ii multumesc pentru asta.De aceea chiar nu vreau s-o dau in bara.Este singura materie la care nu am luat niciodata 9.Am si eu mandria mea.


Aveam de gand sa scriu un post kilometric,cam 2 posturi intr-unul,dar deja l-am lungit prea mult pe asta ca sa continui sa scriu despre altceva.Plus ca mama ma tot ademeneste cu o ciocolata calda si nu am puterea interioara de a o refuza.


P.S.:Trebuie totusi sa spun ca ador aceasta melodie.Este una dintre cele mai frumoase melodii pe care le-am auzit vreodata si ma face intotdeauna sa plang.Pe langa The Fray-Never say never.


http://www.youtube.com/watch?v=jI1Fv_-829U

Ce faci cand esti stresat/a?

Este deja evident ca secolul XXI este secolul rapiditatii.Totul se intampla mult mai repede si lumea pare din ce in ce mai preocupata de problemele de la munca,iar stresul creste incontinuu.Remember that time is money,cum a spus Benjamin Franklin.Asadar,ce faci cand esti stresat/a?Eu pot da un exemplu din viata mea de zi cu zi.

Azi m-am trezit la sapte dimineata ca sa merg la meditatie la romana.Dupa meditatie,am ajuns acasa,am luat pranzul,mi-am facut ghiozdanul si am plecat la scoala(just like the other day).M-am intors de la scoala si am inceput sa-mi fac temele,ca,de,fara teme nu se poate,ca iei 4.Apoi am plecat sa ma tund(my new look is really cute,and if I say that,means it's good) si acum a trebuit sa caut informatii despre Padurea Ciornuleasa,de care nu am auzit niciodata in viata mea pana miercurea trecuta.Shame on me,se pare ca se afla in judetul Calarasi.Asadar,abia acum,cand scriu pe blog,sunt libera.Nu ati numi asta o zi plina si destul de stresanta,sa pleci dintr-un loc in altul?

Nu il pot compara insa deloc cu stresul cu care se confrunta mama zilnic la servici.Avand in vedere ca pleaca la 8 si se intoarce la 7 seara,iar uneori se duce si sambata dimineata,cred ca este indeajuns sa simti cum ti se urca sangele la cap.Nu ca nu ar vorbi despre asta saptamanal.Dar ea are foarte putin timp liber si se vede asta:uneori are cearcanele foarte proeminente si poarta tot timpul ochelari.Numai inainte sa se culce ii da jos si atunci pare epuizata si parca abia se mai tine pe picioare.Chiar ma deranjeaza cand vad ca munceste atat de mult ca sa imi ofere mie totul si ii sunt recunoscatoare pentru asta.

Am citit de curand un post de pe Tomata cu scufita si am ras ca sparta zece minute.Am decis sa trec aici cele mai amuzante replici pe care poti sa le dai la lucru:

Okay,okay!I take it back.Unfuck you.

This isn't an office.This is HELL with fluorescent lightning.

Back off!You're standing on my aura.

Not all men are annoying.Some are dead.

You look like shit.Is that the style now?

Chaos,panic and disorder,my work here is done.

Earth is full.Go home.

If assholes could fly,this place would be an airport.

Voi cum va relaxati?:)

Song of the day:

Radiohead-15 steps

Am primit cartile!

Am comandat acum doua saptamani doua carti de pe librariabucurestionline si,tocmai cand credeam ca nu vor mai sosi vreodata,au venit!Am fost surprinsa,avand in vedere ca eu aproape uitasem de ele si m-am trezit cu avizul in cutia postala.Thank you,this was a very nice surprise!As fi vrut sa fac o poza coletului,dar atunci cand l-am vazut am intrat intr-un fel de fibrilatie ciudata care s-a terminat abia dupa ce l-am deschis si numai la poze nu-mi statea capul.Acum trebuie sa termin mai repede Spre Far,care,din nefericire,nu avanseaza prea repede.



Angelologia

„În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii.”
(Geneza, 6, 4)

Evangeline era o copilă atunci când tatăl ei a încredinţat-o măicuţelor de la mănăstirea St Rose. La douăzeci şi trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 îi revelează tinerei o istorie secretă de acum o mie de ani, un străvechi conflict între Societatea Angelologilor şi nephilimi, descendenţii rezultaţi din împreunarea îngerilor cu oamenii.
Generaţii întregi de angelologi şi-au pus viaţa în slujba anihilării nephilimilor, iar misiunea lor, căreia Evangeline i-a fost de mult menită, o poartă din bucolica ei mănăstire în centrul opulenţei newyorkeze.Un roman care musteşte de istorie şi de personaje captivante, împleteşte tradiţia biblică, mitul orfic şi viziunea miltoniană a paradisului pierdut într-o poveste fascinantă, despre oameni obişnuiţi prinşi într-o luptă care va decide soarta omenirii.

Nu-i timp de ramas bun

CE ESTE MAI RAU? SA DESCOPERI CA FAMILIA TI-A FOST UCISA FARA MILA DE UN ASASIN ÎN SERIE SAU SA AFLI CA TOTI AI TAI TE-AU PARASIT?
Cynthia Bigge, o adolescenta dificila, se trezeste mahmura dupa o noapte de petrecere si nu-si mai gaseste familia - tatal, mama si fratele ei Todd au disparut fara a lasa nici o urma, nici un indiciu, nici macar un bilet de ramas-bun. Dupa douazeci si cinci de ani, disparitia familiei Bigge ramane acelasi mister de nepatruns. Cynthia angajeaza un detectiv particular, apeleaza la o emisiune de televiziune gen reality-show, cu speranta ca, undeva, cineva ar putea sti totusi ceva. Demersurile ei declanseaza o avalansa de semne care spun unul si acelasi lucru: daca scormonesti trecutul, risti sa afli sau sa patesti ceva ce nu-ti doreai.

Song of the day:
Red-Already over

Pisica printre porumbei

Saptamana trecuta am adaugat in Palmaresul meu o noua carte de Agatha Christie,de care am uitat complet sa scriu pe blog datorita testelor la romana,matematica si fizica.Abia ieri mi-am adus aminte de ea si,neavand timp,am amanat postul pentru ziua de azi.

Intr-un palat din Ramat,printul Ali Yusuf ii incredinteaza celui mai bun prieten al sau si,in acelasi timp,pilotului sau personal Bob Rowlinson o parte substantiala din averea sa,care consta in bijuterii nepretuite.Printul doreste ca prietenul sau sa le introduca fraudulos in Anglia,in incercarea de a salva giuvaierurile de lovitura de stat pe care o prevedea.Dar inainte ca pachetul sa ajunga la destinatie,atat printul,cat si Bob Rowlinson sunt morti.In acelasi timp,o eleva ingrozita ii povesteste lui Poirot un caz fascinant:un ucigas terorizeaza una dintre scolile de elita englezesti,aceeasi in care se afla verisoara lui Ali Yusuf,Shaista.Numai Poirot poate rezolva acest dublu mister,incercand sa opreasca ucigasul cu sange rece de la a comite o alta crima.

Nu o sa dezvalui cine este criminalul(ar strica tot farmecul cartii,nu?),dar pot spune ca nu a fost un singur criminal,ci doi,foarte diferiti ca personalitate si ca motiv de a ucide.Am fost foarte surprinsa sa aflu care era unul dintre criminali,desi pe al doilea il cam banuiam de la inceput.Dupa aproape douazeci de carti de Agatha Christie,am inceput sa-mi dau seama cam cine,ce a facut.

Albastru

I get lost inside your stare
Lost when you're not there
And everything I have doesn't mean a thing if it's without you
If it's a dream don't wake me up
I'll scream if this isn't love
If being lost means never knowing how it feels without you
I wanna stay lost forever

Nu.Mai.Suport.
Simt ca o sa incep sa plang in orice moment.Nu mai pot sa respir din cauza aerului sufocant.Ascult Radiohead si intr-un fel asta ma calmeaza.Imi aduc aminte de toate noptile alea in care am plans ca proasta,ascultand muzica si intrebandu-ma ce naiba sa fac cu viata mea.Simt ca traiesc degeaba.Cred ca trec din nou printr-o depresie,ca cea ce acum doi ani,dar mult mai serioasa.M-am maturizat si cred ca asta face totul sa fie mult mai rau.Nu stiu incotro merg,nu ma vad nicaieri dupa 18 ani,nu stiu ce sa fac.Am nevoie de acel Ceva pe care il caut.Stiu ce este,dar nu il gasesc nicaieri si ma intreb daca exista macar pentru mine.

As putea sa scriu despre asistenta care m-a intrebat daca sunt gravida.Despre pedofilul care imi zambea pe strada.Despre politia care ne-a oprit acum cateva zile si m-a facut sa intarzii la scoala.Dar,sincer,nu pot.Ben Harper canta Amen Omen si Sleeperstar canta I was wrong si nimic altceva nu pare sa mai conteze acum.

Si te-ai dus,dulce minune,
S-a murit iubirea noastra.
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist in lume!

Let me tell you

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.

(Charles Dickens-Marile sperante)

...Sa ucizi o pasare cantatoare

...Sa ucizi o pasare cantatoare este in sfarsit terminata si sunt bucuroasa ca am reusit sa o citesc in cele din urma.A meritat sa pierd timp pretios timp de trei saptamani,sa fac pentru prima data in viata prelungire la biblioteca,sa ma cert cu profa' de romana si cu tata.Chiar nu regret,intr-un mod foarte ciudat si nou pentru mine.

Jean Louise Finch(Scout) este o fetita de sapte ani din micul orasel sudist Maycomb care este martora la divergentele rasiale aparute atunci cand Tom Robinson,un barbat negru,este acuzat ca a violat o femeie alba.Tatal ei,Atticus Finch,este desemnat ca avocat al apararii si incearca din rasputeri sa-l apare pe barbatul acuzat pe nedrept,atragandu-si ura majoritatii persoanelor din Maycomb.Impreuna cu fratele ei mai mare Jem ,este martora la evenimentele dramatice care au loc in oraselul pana atunci linistit,in care oamenii cu prejudecati recurg la violenta si Maycomb decade incetul cu incetul in grotesc,tatal ei fiind reperul moral care ii ofera un punct de vedere echilibrat,fiind in acelasi timp un model pentru orice persoana care nu se lasa atrasa in randul celor care cereau insistent linsajul.

Ce m-a induiosat cel mai mult la aceasta carte este felul in care este privita prin ochii unei fetite.Tatal ei este cel care ii arata cum trebuie sa se comporte si cum trebuie sa faca fata obstacolelor prin care trec de-a lungul procesului si dupa ce acesta s-a terminat.Scout isi pierde incet inocenta copilariei,alaturi de fratele ei Jem.Totusi,Atticus Finch reuseste sa isi protejeze familia de rautatea celor din jur si sa le ofere copiilor sai bunatatea si sinceritatea de care aveau nevoie in cele mai dificile momente ale vietii lor.

De ce?

-Atticus...facu Jem infrigurat.
Tata se intoarse in pragul usii.
-Ce-i,fiule?
-Cum au fost in stare sa faca una ca asta,cum au fost in stare?...
-Nu stiu cum,dar au facut-o.Au facut-o si inainte,au facut-o asta seara si au s-o mai faca,si cand fac una ca asta...se pare ca numai copiii plang.Noapte buna.

http://www.youtube.com/watch?v=lm6_7sR_Wx0

Dragoste...

Hm.Nu stiu daca am fost vreodata indragostita.Mi-a placut foarte mult de cateva persoane,am avut relatii,dar nu cred ca am fost cu adevarat indragostita.Nu m-am gandit in fiecare zi la acea persoana.Nu-mi doream tot timpul sa fie acolo,sa ma tina in brate si sa ma sarute.Imi imaginam foarte bine viata si fara el,fara sa plang sau sa fiu foarte trista.Nu cred ca stiu ce inseamna sa simti cu adevarat dragostea.

Cred ca ma indragostesc foarte greu,dar atunci cand o fac este foarte intens si foarte puternic.Sunt o persoana sensibila si daca ma atasez de cineva,ma atasez pentru o perioada foarte lunga de timp.Si nu cred ca il voi gasi pe Mr. Right prea usor,avand in vedere ca majoritatea baietilor pe care ii cunosc sunt complet imaturi si inca li se pare amuzant sa stinga lumina in timp ce cineva isi invata sau isi scrie o tema.Ca azi,de exemplu,cand ne repetam pentru testul la religie si mai multe persoane brusc lovite de desteptaciune au considerat amuzant sa inchida lumina de cel putin zece ori.Am ras in hohote,n-am ce zice.Norocul nostru ca nu am dat test.Avand in vedere coeficientul de inteligenta al majoritatii persoanelor din clasa,cred ca nici macar la religie n-ar fi luat mai mult de opt.

Revenind la subiect,mi-am dat seama ca atunci cand o sa ma indragostesc cu adevarat o sa fie ceva foarte puternic.Asta insemnand ca ori o sa fiu foarte fericita,ori o sa plang in fiecare noapte.Depresie sau fericire.De ce oare nu puteam si eu sa fiu mai insensibila?Ah,si totusi imi place sa fiu asa.Am un caracter foarte complicat si ador asta zilnic.

Inca o zi,inca un an

Ieri am implinit mult asteptata varsta de 14 ani.Cum nu am avut timp nici sa respir,cu atat mai mult n-am avut timp sa scriu pe blog.Scoala imi ocupa tot timpul,...Sa ucizi o pasare cantatoare asteapta de doua saptamani sa fie terminata si n-am ajuns nici macar la jumatate si trebuie sa pregatesc tot pentru duminica,cand o sa imi ,,serbez'' ziua.Nu am mai facut asta de trei ani de zile deoarece tata a tinut foarte mult ca de acum inainte varul sa ramana pe pereti,nu pe podea.Cand am reusit sa-i demonstrez ca sunt destul de matura incat sa nu mai joc scaunele muzicale si ca prietenele mele nu obisnuiesc sa se zbenguie si sa zgarie peretii,a hotarat sa-mi dea o sansa.Norocul meu.

Primul mesaj l-am primit la 07:50 dimineata,de la iubitul surorii mele,care mi-a trimis unul dintre cele mai frumoase mesaje.Sincer,chiar mi-a luminat ziua prin mesajul ala.M-au sunat toate rudele,prietenii de familie au terorizat-o pe mama cu telefoanele toata ziua,Antonia mi-a trimis un mesaj plin de ,,lma''-uri,Alexandra nu a putut sa ma sune,avand in vedere ca momentan nu are telefon(sa stii ca te compatimesc si te iubesc oricum!) iar Crina mi-a urat un ,,lma'' si o imbratisare calduroasa.Am dat bomboane in stanga si in dreapta,am multumit sincer tuturor si am fost destul de happy,avand in vedere ca in ultimele saptamani am fost foarte stresata si cu nervii la pamant.Sa nu uitam si de Silvana,care m-a facut sa rad pentru zece minute minunate si care mi-a promis ca o sa vina duminica.

Anyway,ziua ta e o singura zi pe an,nu?Si cu o familie atat de hardcore si cu niste prieteni atat de hardcore(cum ar spune Antonia),cum sa nu ai o Happy Birthday?

Viata nu e dreapta

Am auzit asta de foarte multe ori,de la nenumarate persoane.Viata nu e dreapta,oamenilor buni li se intampla lucruri rele,satanistii sunt mult mai fericiti.Asa ca am incercat sa aflu de ce oamenii cred asta si de ce,intr-adevar,unor oameni buni li se intampla lucruri rele.

In primul rand,satanistii par mult mai fericiti.Asta nu inseamna ca si sunt.Nu cred ca ei au devenit satanisti de la cat de fericiti se simteau si de la ce viata frumoasa si plina de lucruri bune aveau.E clar ca s-a intamplat ceva foarte rau care i-a facut sa devina satanisti.Si,oricum,chiar daca ei sunt fericiti,pedeapsa lor e in viata de apoi.Viata pare dreapta pentru ei,dar nu este.Este un lucru indeajuns de rau ca ei se inchina diavolului,nu?

In al doilea rand,oamenii spun ca viata este nedreapta numai atunci cand li se intampla ceva rau.
Nu inainte,ci doar dupa ce lor li se intampla ceva rau.Sau dupa ce vad cum altor oameni li se intampla.Pai,e cam nedrept sa spui ca intreaga viata e nedreapta numai dupa ce ti se intampla un singur lucru rau.Dar cum ramane cu toate acele momente frumoase de care ai avut parte?Si ele fac parte din ,,viata cea nedreapta'',nu?Fiecare lucru bun pe care il faci,la fel ca si fiecare lucru rau,se va intoarce sub o anumita forma,in viata asta sau viata de apoi.

In al treilea rand,exista oameni cu care chiar cred ca viata este nedreapta.De exemplu,cei care sunt abandonati de cand se nasc,sunt crescuti la orfelinat si de-a lungul vietii li se intampla lucruri rele,desi nu au facut nimic ca sa merite asta.Dar,asa cum am mai spus,rasplata este dupa moarte.

P.S.:Cred ca acum este evident ca sunt profund crestina,nu-i asa?Cel putin nu sunt o fanatica religioasa:oamenii astia chiar ma sperie.