duminică, 23 ianuarie 2011

Cum se scrie un roman?

Am intrat din intamplare acum cateva zile pe bookiseala.ro si am descoperit un articol cu titlul ,,Cum se scrie un roman?''.Brusc, mi-am adus aminte de toate schitele de roman pe care le am in calculator si cum de doi ani de zile ma chinui sa scriu un roman original, care sa aiba o intriga buna, o idee de baza si personaje reale cu care se va putea identifica cititorul; si de esecul meu in a indeplini macar trei dintre aceste cerinte. Inainte sa ma dau cu pararea, am sa reproduc articolul de pe bookiseala :

Tehnicile de bază ale scrierii unui roman sunt simple:
1. Ideea de bază. Originală şi şocantă.
2. Întrebări.
3. Conflictul.
4. Tema de bază.
5. Complotul.
6. Construcţia personajelor.
7. Cercetarea.
8. Schiţa acţiunii. Unde, cum, ce, de ce, când?
9. Ritmul.
10. Scrierea sinopsisului.
11. Depunerea manuscrisului.

-__- Ok, tehnicile de baza ale scrierii unui roman sunt simple, dar de la tehnicile de baza pana la terminarea manuscrisului este o cale foarte, foarte lunga.

  • In primul rand, nu ai intotdeauna inspiratie si asta este cel mai grav lucru. Pentru ca daca nu ai inspiratie, nu poti sa construiesti ceva autentic, veridic, ceva care sa fascineze si sa captiveze pe cineva daca nici macar tie nu ti se pare multumitor.
  • In al doilea rand, timpul.Eu,de exemplu, stau sase sau sapte ore pe zi la scoala si uneori am si meditatii. Am teme si am de invatat pentru teste. Cand ajung acasa nu am intotdeauna dispozitia de a fugi la calculator si de a incepe sa scriu la roman. Prefer sa ma relaxez, sa ma uit la televizor, sa ascult muzica sau sa citesc o carte care sa nu fie a mea.
  • In al treilea rand, instabilitatea.O idee care ieri ti se parea grozava astazi pare lipsita de orice sens, iar tot ce ai scris este anost si plictisitor. Am citit acum ceva timp pe bookblog.ro un interviu dat de Ileana Vulpescu, care a spus ca ar trebui sa termini un roman si sa il mai tii cel putin doi ani intr-un sertar. Daca atunci cand il recitesti esti de acord cu tot ce ai scris atunci, poti sa il publici.
  • In ultimul rand, nepasarea. Se poate intampla ca pe parcurs ce scrii romanul si dezvolti ideea, acesta sa nu te mai atraga atat de mult. Ideea nu mai pare atat de buna, nimic nu te mai impresioneaza si nu te mai face sa exclami bucuros, iar personajele par lipsite de umor si seamana mai mult cu niste marionete. Nu iti mai poti imagina scenele asa cum s-ar prezenta in viata reala si atunci intervine nepasarea. Si asa manuscrisul cade intr-un con de umbra si are un noroc extraordinar daca il vei mai reciti.

Oricum, nu cred ca voi reusi sa termin un roman in urmatorii doi ani de zile, in special datorita instabilitatii si ulterioarei nepasari. Sper insa ca oricine va citi acest articol sa nu ia un exemplu de la mine si sa scrie in romanul acela daca ei chiar isi doresc asta. Poate vor scrie un best-seller si vor sta langa J. K. Rowling si Dan Brown. Eu as aprecia mai mult daca as sta langa Gabriel Garcia-Marquez sau Virginia Woolf, dar ea e moarta si el provine din America de Sud a. k. a. sanse egale cu zero.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu