O sa-mi fie mai greu sa scriu o recenzie la Spre Far pentru ca am citit-o acum doua luni de zile si, din lipsa de timp si interes, nu m-am invrednicit sa scriu despre impresia pe care mi-a lasat-o pana acum. Astfel, nu-mi mai pot aduce aminte totul, dar multumesc celui care a inventat Wikipedia si care m-a ajutat sa-mi reimprospatez memoria.
Evenimentele romanului graviteaza in jurul familiei Ramsay si a vizitelor familiei in Scotia, intre anii 1910-1920. Doamna Ramsay este un personaj aparte al romanului, deoarece toti o indragesc pentru frumusetea si inteligenta ei si pentru felul in care forma legaturile intre oameni, avand o placere inedita de a-i impulsiona spre casatorie. Domnul Ramsay, pe de alta parte, este un intelectual desavarsit si egocentrist, incapabil sa comunice cu oamenii din jurul sau si de a-i marturisi sotiei sale cat de mult o iubeste. El reprezinta masculinitatea absoluta si manifesta o nevoie permanenta de iubire, fiind in majoritatea timpului urat de catre copiii sai, in special de James, mezinul familiei. Acestuia ii este promisa la inceputul romanului o plimbare pana la Far de catre mama sa, dar tatal sau si Charles Tansley, un admirator al gandirii domnului Ramsay i-au spulberat sperantele cu repetatele afirmatii legate de starea proasta a vremii pentru o asemenea expeditie.
Intre timp, doamna Ramsay trece in lumea de dincolo, Prue, ,,frumusetea'' familiei moare in urma complicatiei nasterii si Andrew ,,cel inteligent'' este ucis in razboi. Domnul Ramsay este foarte afectat de moartea sotiei sale, moarte care a destramat familia si legaturile dintre membrii ei. Totusi, zece ani mai tarziu, domnul Ramsay impreuna cu copiii sai, Lily Briscoe si Augustus Carmichael se intorc pe insula. Domnul Ramsay porneste intr-o excursie intarziata spre far alaturi de James si Camilla(Cam), in timp ce Lily Briscoe incearca sa termine tabloul inceput cu zece ani in urma, iar Augustus Carmichael citeste linistit un roman.Lily incearca sa picteze tabloul rememorand multitudinea de impresii lasate de doamna Ramsay si incearca sa obtina un adevar obiectiv asupra acesteia si a vietii in sine.In acelasi timp, James si Cam formeaza un front comun impotriva tatalui lor, o razbunare a anilor copilariei lor, atitudine care se dizolva intr-un moment induiosator tata-fiu atunci cand domnul Ramsay il felicita pe James pentru felul in care a vaslit, iar Cam sfarseste prin a-si admira tatal. Odata ce barca ajunge la far, Lily termina tabloul si realizeaza ca executia si implinirea viziunii ei conteaza mai mult decat ideea de a lasa un fel de opera nemuritoare.
Ce m-a impresionat cel mai mult la Virginia Woolf a fost prezenta aproape inexistenta a dialogului, romanul centrandu-se pe gandurile si senimentele cele mai ascunse ale oamenilor. Este evidentiata puterea emotiilor copiilor si schimbarile relatiilor dintre adulti, iar printre temele preponderente se afla si subiectivitatea si problema perceptiei.
As fi vrut sa incep sa citesc si Orlando sau Valurile, dar aveam deja patru carti imprumutate de la biblioteca pe care trebuia sa le citesc si nu am avut ocazia. Totusi, Virginia Woolf a ocupat un loc in topul autoarelor mele preferate, alaturi de surorile Bronte, Agatha Christie, Jane Austen si Simone de Beauvoir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu