It's time for some good music

Sunt frântă de oboseală şi sunt pe punctul de a adormi cu capul pe taste, dar eu sunt încăpăţânată şi nu mă las. O să ascult muzică, o să vorbesc cu cineva, o să scriu pe blog. Şi cum nu sunt în stare să scriu un post filozofic, o să dau recomandări muzicale. Cum spunea profa' de franceză : ''Când te apucă, mult te ţine.'' Aşa că atunci când vreau să scriu un articol muzical, îl scriu şi mult mă ţine.

Radiohead - Creep
Hinder - Lips of an angel
Lifehouse - You and me
The Fray - Never say never
Queen - Bohemian Rhapsody
The Beatles- Let it be
Anberlin - Feel good drag
One Republic - Apologize
Within Temptation - All I need
Athlete - Wires
Stateless - Bloodstream
TV on the Radio - DLZ
Daughtry - September
Great Northern - Houses

Confuza.

''Erau singuri, tanarul barbat si tanara femeie, langa dansul, care nu mai era. Stateau tacuti, gandind si privindu-l.
Dar Georges, pe care noaptea il infiora langa acest cadavru, nu-si putea intoarce privirea de la dansul. Ochiul si mintea sa, atrase, femecate de acest obraz istovit pe care lumina tremuratoare il facea sa para inca si mai scofalcit, erau atintite asupra lui. Acesta era prietenul sau, Charles Forestier, cu care vorbea chiar ieri! Ce lucru straniu si inspaimantator e acest sfarsit complet al unei fiinte! Oh! Isi aducea aminte de vorbele lui Norbert de Varenne, chinuit de frica mortii.
''Niciodata nu se mai intoarce vreo fiinta. Se vor naste milioane si miliarde, aproape la fel, cu ochi, nas, gura, tidva si inlauntru o gandire, fara ca vreodata sa se mai arate aceasta care era culcata in patul asta.''
Traise cativa ani, mancase, rasese, iubise, sperase, ca toata lumea. Si acuma se sfarsise totul pentru dansul, se sfarsise pentru vesnicie. O viata! Cateva zile si apoi nimica! Ne nastem, crestem, suntem fericiti, asteptam, apoi murim. Adio! Barbat sau femeie, tu nu te vei mai intoarce pe acest pamant! Si totusi fiecare poarta in sine dorinta fierbinte si cu neputinta de indeplinit a vesniciei, fiecare e un soi de univers in univers si fiecare se pierde curand fara urma in gunoiul semintelor noi. Plantele, dobitoacele, oamenii, stelele, luminile, toate se insufletesc, apoi mor spre a se preschimba. Si niciodata o fiinta nu se mai intoarce, musculita, om sau planeta!
O groaza neinteleasa, nemarginita, zdrobitoare apasa sufletul lui Duroy, groaza acestui nimic nemarginit, de neinlaturat, care striveste fara contenire toate vietile cele atat de repezi si de ticaloase. Deja isi pleca fruntea sub amenintarea ei. Se gandea la muste, care traiesc cateva ceasuri, la dobitoace, care traiesc cateva zile, la oameni, care traiesc cativa ani, la pamanturi, care traiesc cateva veacuri. Ce deosebire dar, intre unele si altele?! Cateva rasarituri de soare mai mult, iata totul.
Isi intoarse incet ochii in alta parte, ca sa nu mai vada cadavrul.''

Sunt singura care simte teama asta? Chiar sunt singura? Daca da, atunci poate chiar sunt nebuna.

Franturi de viata-part. 2

Deep blue sky

Sunset beach

Summer song

Love story

Chocolate pencils

Broken dreams

Blossom

Birds of paradise

A walk to remember

P. S. : Aceste poze nu imi apartin mie, toate drepturile sunt rezervate proprietarilor lor.

Cum se scrie un roman?

Am intrat din intamplare acum cateva zile pe bookiseala.ro si am descoperit un articol cu titlul ,,Cum se scrie un roman?''.Brusc, mi-am adus aminte de toate schitele de roman pe care le am in calculator si cum de doi ani de zile ma chinui sa scriu un roman original, care sa aiba o intriga buna, o idee de baza si personaje reale cu care se va putea identifica cititorul; si de esecul meu in a indeplini macar trei dintre aceste cerinte. Inainte sa ma dau cu pararea, am sa reproduc articolul de pe bookiseala :

Tehnicile de bază ale scrierii unui roman sunt simple:
1. Ideea de bază. Originală şi şocantă.
2. Întrebări.
3. Conflictul.
4. Tema de bază.
5. Complotul.
6. Construcţia personajelor.
7. Cercetarea.
8. Schiţa acţiunii. Unde, cum, ce, de ce, când?
9. Ritmul.
10. Scrierea sinopsisului.
11. Depunerea manuscrisului.

-__- Ok, tehnicile de baza ale scrierii unui roman sunt simple, dar de la tehnicile de baza pana la terminarea manuscrisului este o cale foarte, foarte lunga.

• In primul rand, nu ai intotdeauna inspiratie si asta este cel mai grav lucru. Pentru ca daca nu ai inspiratie, nu poti sa construiesti ceva autentic, veridic, ceva care sa fascineze si sa captiveze pe cineva daca nici macar tie nu ti se pare multumitor.
• In al doilea rand, timpul.Eu,de exemplu, stau sase sau sapte ore pe zi la scoala si uneori am si meditatii. Am teme si am de invatat pentru teste. Cand ajung acasa nu am intotdeauna dispozitia de a fugi la calculator si de a incepe sa scriu la roman. Prefer sa ma relaxez, sa ma uit la televizor, sa ascult muzica sau sa citesc o carte care sa nu fie a mea.
• In al treilea rand, instabilitatea.O idee care ieri ti se parea grozava astazi pare lipsita de orice sens, iar tot ce ai scris este anost si plictisitor. Am citit acum ceva timp pe bookblog.ro un interviu dat de Ileana Vulpescu, care a spus ca ar trebui sa termini un roman si sa il mai tii cel putin doi ani intr-un sertar. Daca atunci cand il recitesti esti de acord cu tot ce ai scris atunci, poti sa il publici.
• In ultimul rand, nepasarea. Se poate intampla ca pe parcurs ce scrii romanul si dezvolti ideea, acesta sa nu te mai atraga atat de mult. Ideea nu mai pare atat de buna, nimic nu te mai impresioneaza si nu te mai face sa exclami bucuros, iar personajele par lipsite de umor si seamana mai mult cu niste marionete. Nu iti mai poti imagina scenele asa cum s-ar prezenta in viata reala si atunci intervine nepasarea. Si asa manuscrisul cade intr-un con de umbra si are un noroc extraordinar daca il vei mai reciti.

Oricum, nu cred ca voi reusi sa termin un roman in urmatorii doi ani de zile, in special datorita instabilitatii si ulterioarei nepasari. Sper insa ca oricine va citi acest articol sa nu ia un exemplu de la mine si sa scrie in romanul acela daca ei chiar isi doresc asta. Poate vor scrie un best-seller si vor sta langa J. K. Rowling si Dan Brown. Eu as aprecia mai mult daca as sta langa Gabriel Garcia-Marquez sau Virginia Woolf, dar ea e moarta si el provine din America de Sud a. k. a. sanse egale cu zero.

To the Lighthouse(1927)

O sa-mi fie mai greu sa scriu o recenzie la Spre Far pentru ca am citit-o acum doua luni de zile si, din lipsa de timp si interes, nu m-am invrednicit sa scriu despre impresia pe care mi-a lasat-o pana acum. Astfel, nu-mi mai pot aduce aminte totul, dar multumesc celui care a inventat Wikipedia si care m-a ajutat sa-mi reimprospatez memoria.

Evenimentele romanului graviteaza in jurul familiei Ramsay si a vizitelor familiei in Scotia, intre anii 1910-1920. Doamna Ramsay este un personaj aparte al romanului, deoarece toti o indragesc pentru frumusetea si inteligenta ei si pentru felul in care forma legaturile intre oameni, avand o placere inedita de a-i impulsiona spre casatorie. Domnul Ramsay, pe de alta parte, este un intelectual desavarsit si egocentrist, incapabil sa comunice cu oamenii din jurul sau si de a-i marturisi sotiei sale cat de mult o iubeste. El reprezinta masculinitatea absoluta si manifesta o nevoie permanenta de iubire, fiind in majoritatea timpului urat de catre copiii sai, in special de James, mezinul familiei. Acestuia ii este promisa la inceputul romanului o plimbare pana la Far de catre mama sa, dar tatal sau si Charles Tansley, un admirator al gandirii domnului Ramsay i-au spulberat sperantele cu repetatele afirmatii legate de starea proasta a vremii pentru o asemenea expeditie.

Intre timp, doamna Ramsay trece in lumea de dincolo, Prue, ,,frumusetea'' familiei moare in urma complicatiei nasterii si Andrew ,,cel inteligent'' este ucis in razboi. Domnul Ramsay este foarte afectat de moartea sotiei sale, moarte care a destramat familia si legaturile dintre membrii ei. Totusi, zece ani mai tarziu, domnul Ramsay impreuna cu copiii sai, Lily Briscoe si Augustus Carmichael se intorc pe insula. Domnul Ramsay porneste intr-o excursie intarziata spre far alaturi de James si Camilla(Cam), in timp ce Lily Briscoe incearca sa termine tabloul inceput cu zece ani in urma, iar Augustus Carmichael citeste linistit un roman.Lily incearca sa picteze tabloul rememorand multitudinea de impresii lasate de doamna Ramsay si incearca sa obtina un adevar obiectiv asupra acesteia si a vietii in sine.In acelasi timp, James si Cam formeaza un front comun impotriva tatalui lor, o razbunare a anilor copilariei lor, atitudine care se dizolva intr-un moment induiosator tata-fiu atunci cand domnul Ramsay il felicita pe James pentru felul in care a vaslit, iar Cam sfarseste prin a-si admira tatal. Odata ce barca ajunge la far, Lily termina tabloul si realizeaza ca executia si implinirea viziunii ei conteaza mai mult decat ideea de a lasa un fel de opera nemuritoare.

Ce m-a impresionat cel mai mult la Virginia Woolf a fost prezenta aproape inexistenta a dialogului, romanul centrandu-se pe gandurile si senimentele cele mai ascunse ale oamenilor. Este evidentiata puterea emotiilor copiilor si schimbarile relatiilor dintre adulti, iar printre temele preponderente se afla si subiectivitatea si problema perceptiei.

As fi vrut sa incep sa citesc si Orlando sau Valurile, dar aveam deja patru carti imprumutate de la biblioteca pe care trebuia sa le citesc si nu am avut ocazia. Totusi, Virginia Woolf a ocupat un loc in topul autoarelor mele preferate, alaturi de surorile Bronte, Agatha Christie, Jane Austen si Simone de Beauvoir.

To be or not to be - that's not a question

A fi sau a nu fi, nu e o intrebare, ci o decizie. A fi sau a nu fi. A exista sau a nu exista. E o decizie pe care numai tu poti s-o iei. Tu alegi, tu faci totul. Sau, cel putin, aproape totul. A fi sau a nu fi - nu cred ca e o intrebare. A fi sau a nu fi. A fi sau a nu fi...

Bun, acum, dupa ce am aberat putin, cred ca pot sa scriu cateva dintre citatele mele preferate, pe care le-am scos de la naftalina de curand. Sunt din poezii, carti sau pur si simplu spuse de niste oameni geniali.

*Nu poţi împiedica drumul gândurilor, întocmai cum nu poţi opri valurile mării să se întoarcă la ţărm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeşte remuşcare. Dumnezeu răscoleşte deopotrivă sufletul omului şi apele oceanului.

Mizerabilii-Victor Hugo

*Arată-mi un erou şi îţi voi scrie o tragedie.

Francis Scott Fitzgerald

*Este un privilegiu faptul de a ajuta omul să-şi suporte destinul, înălţându-i sufletul, reamintindu-i curajul, onoarea, mândria, compasiunea şi spiritul de sacrificiu care au constituit măreţia trecutului sau... Cred că omul nu se va mulţumi numai să suporte. El va birui. El este nemuritor nu pentru că, singur între toate creaturile, are o voce care nu poate fi stinsă, ci pentru că posedă un suflet şi simţul compasiunii, sacrificiului şi îndurării.

William Faulkner

*Sufletul e o realitate cutremurătoare. Nu poate fi cumpărat, nu poate fi vândut şi scos la mezat. Poate fi însă otrăvit sau adus la desăvârşire. Există un suflet în fiecare dintre noi.

Portretul lui Dorian Grey-Oscar Wilde

*Îmi iubesc ucigaşul.. dar pe-al tău cum l-aş putea iubi?

*Iubesc pământul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.

La rascruce de vanturi-Emily Bronte

*Nu cer nimănui să fie bun sau rău, frumos sau urât, canalie sau înger. Îi cer numai să fie ceva care să nu existe decât o singură dată.

Mihail Sebastian

*Au continuat să trăiască astfel într-o lume fugară, deocamdată ţintuită în cuvinte, dar care n-avea să întârzie să le scape fără întoarcere de îndată ce vor fi uitat însuşi înţelesul scrierii.

Un veac de singuratate-Gabriel Garcia-Marquez

*Unele lucruri m-au părăsit. Am trecut peste unele dorinţe, am pierdut prieteni, unii prin moarte, unii din simpla incapabilitate de a trece strada.

Virginia Woolf

*Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile, tot restul vieţii mele.

*În mijlocul deprimării, un gând i se ivi în minte. El n-o iubea şi n-o iubise niciodată cu adevărat - şi gândul acesta n-o durea. Ar fi trebuit s-o doară, ar fi trebuit să fie deznădăjduită, cu inima zdrobită. Dar acesta era adevărul. El n-o iubea şi lui nu-i păsa. Nu-i păsa, fiindcă nici ea nu-l iubea. Nu-l iubea, aşa că nimic din ce putea face ori spune el nu izbutea s-o doară.

Pe aripile vantului-Margaret Mitchell

*Ziua trecuse... O omorâsem şi pe aceasta, încetişor, cu primitivitatea şi timiditatea artei mele de a-mi duce traiul.

Lupul de stepa-Herman Hesse

*Ciudat, mi se pare că oamenii fug de fericire, nu o caută.
*Singur, faţă în faţă cu el, şi totuşi atât de împărţit, atât de străin. Senzaţii peste fire de stranii, de inexprimabile; parcă ar fi asistat la o moarte a lui însuşi, o moarte ciudată, care ar însemna mai mult sombrare, neputinţă, rătăcire.

Intoarcerea din rai-Mircea Eliade

*Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud

cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie – suflete-n ce piept îţi vei cânta

şi tu odată peste veacuri

pe coarde dulci de linişte,

pe harpă de-ntuneric – dorul sugrumat

şi frânta bucurie de vieaţă? Cine ştie? Cine ştie?

Liniste-Lucian Blaga

*În giulgiul zâmbetului meu eu mor;

Mormântul meu e vântul călător;

Şi-n cea din urmă clipă de iubire

Eu nu mai sunt decât o amintire.

Pastel pustiu-Alexandru Philippide

*Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.

Marile sperante-Charles Dickens

*Şi te-ai dus, dulce minune,

Ş-a murit iubirea noastră -

Floare-albastră! floare-albastră!...

Totuşi este trist în lume!

Floare albastra-Mihai Eminescu

Clubul dependentelor de ciocolata

Nu,nu este o recenzie la cartea numita astfel,dar ambele au cam acelasi subiect.Am decis sa declar in mod deschis ca sunt dependenta de ciocolata.Ei,nu chiar dependenta,dar trebuie sa mananc macar o bucata de ciocolata pe saptamana.Si,in plus,cine nu este macar putin dependent de ciocolata?Pentru ca are o multime de arome,pentru ca are bucati de orice tip de fruct si pentru ca toata lumea isi permite macar o ciocolata.

Cred ca toti stiu ca ciocolata vindeca ranile sufletesti,dupa cum se vede in toate filmele americane,de drama sau de comedie.Si ciocolata este pe deasupra si un afrodiziac,deci... va las pe voi sa continuati povestea.

O gasesti sub toate formele,in prajituri,inghetate,budinci,sufleuri,pana si in unele feluri de mancare.Nu cunosc pe nimeni caruia sa nu-i placa macar un tip de ciocolata,care sa nu fi gustat niciodata o ciocolata(nici macar copiii de gradinita) si care sa considere ciocolata o amenintare foarte mare la silueta.Ca sa nu mai mentionez ca iarna toata lumea bea ciocolata calda,iar atunci cand vrei sa scrii ceva important,bei o ciocolata calda.De fapt,bei sau mananci ciocolata in multe momente importante din viata cotidiana.

Si,pentru a elimina mitul conform caruia ciocolata ingrasa,s-au facut diverse studii care au dovedit ca ciocolata are efect anticancerigen,afecteaza benefic sistemul circulator,ar putea ajuta la tratamentul diabetului sau dementei,combate tusea si,in cantitati acceptabile,poate chiar scadea usor nivelul colesterolului.Totusi,consumul excesiv de ciocolata favorizeaza obezitatea.

In concluzie,oameni buni,nu exagerati cu ciocolata,caci s-ar putea sa va treziti intr-o dimineata si sa credeti ca se mai afla cineva in patul dumneavoastra,deoarece sunteti la o distanta mica de podea.Aa,si ciocolata este buna.Nu,nu este sexy,ci este delicioasa.Pf,o las balta,ati prins ideea.

Pauza

Am decis ca o sa iau o oarecare pauza de la blogging deoarece am trei olimpiade pe care scrie numele meu apropiindu'se,ceea ce inseamna ca am fise peste fise,meditatii peste meditatii si multe,multe sinteze.Ca sa nu mai mentionez ca ceilalti profesori nu par sa inteleaga ce inseamna sa vina o olimpiada si o dau pe teme intr-un hal fara de hal.Uneori am impresia ca unora chiar le place sa te frece asa la cap,mai ales la franceza,cand nimeni nu o asculta si ea nu pare sa-si dea deloc seama de asta si continua sa te frece la cap atunci cand tu nu stii cum sa scapi mai devreme ca sa incepi sa scrii la sinteza aia de patru pagini la istorie despre civilizatia si statul la geto-daci.

Stiu ca aberez putin la ora asta,dar trebuie sa incep sa scriu la sinteza aia si nu-mi poate scoate din cap Jealous guy a lui Lennon.Ca sa nu mai mentionez ca am citit Primele iubiri de Nicolae Labis.Asa ca,in loc sa visez geto-daci,in capul meu este un haos complet, si I'm just a jealous guy/I'm just a jealous guy se combina cu Ca prins de-o vraja noua si-atotcuprinzatoare/Voi parasi boema cu gustul ei amar,/Ca vinul, desi-mi place cand scapara-n pahare,/Ma va-mbia din ce în ce mai rar.

Euphoria.

Sper ca Antonia nu se va supara ca am folosit fostul ei titlu de blog ca titlu pentru postare,dar exprima felul in care ma simt eu acum...si nu chiar.Ma simt foarte fericita,ma simt vesela,vreau sa dansez prin intreaga camera ascultand Queen si totusi ma simt foarte fragila.Cand sunt foarte vesela ma simt aproape la fel de fragila ca atunci cand sunt trista.

Nu ma simt chiar confortabil atunci cand am sentimente intense,ca fericirea,tristetea etc.Ma fac sa ma simt de parca as fi de cristal si daca m-ar atinge cineva m-as sparge in milioane de bucatele sclipitoare.Azi a fost o zi foarte frumoasa si,spre deosebire de alte zile,nu a contrastat cu starea mea de spirit.De fapt,eram chiar mai luminoasa decat vremea de afara.Si,brusc,m-am prabusit.Ca atunci cand stai pe un piedestal si deodata cazi jos.Nu ma mai simt nici pe departe atat de fericita cum ma simteam acum cateva...sa zicem minute.Ma simt o visatoare incurabila,care refuza sa se intoarca cu picioarele pe pamant.Si atunci cand refuza,pur si simplu se prabuseste inapoi pe pamant.Ceva de genul : ,,Daca nu vrei cu frumosul,o facem cu forta.''

Acum ma simt rau.I think today was a combination between euphoria,fragility,mood swing and depresion.Mi-am adus aminte ca am citit ceva pe blogul Mariei,de care mi-a spus si Antonia: daca as fi fost altcineva,nu m-as fi suportat daca m-as fi cunoscut pe mine.Probabil ca mi-ar fi fost mila de starea deplorabila in care sunt.Asa ca,buh bye euforie...

Behind the bad guy's blue eyes

In ultimele zile am cautat o melodie pe care o ascultam acum cativa ani, din filmul ,,Gothika'' cu Halle Berry. Am ascultat putin trailerul de pe AXN, am dedus titlul melodiei, am cautat pe youtube si am regasit trupa Limp Bizkit. Parerea mea este ca versiunea lor a Behind blue eyes este mai buna decat a celor de la The Who, dar gusturile nu se discuta. Am ascultat melodia si,intelegand versurile, mi-am dat seama cat de multa dreptate au si mi-au adus aminte de o idee veche de-a mea legata de personajul negativ.


No one knows what it's like
To be the bad man
To be the sad man
Behind blue eyes
And no one knows
What it's like to be hated
To be fated to telling only lies

Mi-am adus aminte de toate filmele si de toate cartile acelea care au un personaj principal pozitiv. Si cand spun pozitiv, ma refer la faptul ca este o persoana buna, drogurile sau mai stiu eu ce neschimband faptul ca este un om bun. Si intotdeauna, exista un personaj negativ, the bad guy, care vrea sa-l omoare pe tipul bun, care este invidios pe el, care vrea sa castige si sa domine lumea. Astfel, tipul rau este intotdeauna un nenorocit marsav, care ucide de dragul de a ucide, care este rau pentru ca este rau si care nu are sentimente. Si ma intreb: cum de s-a ajuns la concluzia asta? Cum se face ca oamenii care fac lucruri numite ,,rele'' sunt si oameni rai? S-a dat o lege care spune ,,Oamenii rai sunt rai pentru ca ei fac numai lucruri rele''? Plus ca nimeni nu stie cum este sa fii intotdeauna personajul negativ. Nimeni nu a scris vreodata vreo carte, nimeni nu a facut vreodata un film sau o piesa de teatru a carei actiune sa se invarte in jurul unui tip rau. Nimeni nu stie de fapt cum este sa fii catalogat drept rau, sa fii injurat, sa fii hulit, sa fii condamnat.


Credeam si eu asta. Eram convinsa ca daca faci ceva rau, esti un nenorocit. Bineinteles ca atunci cand m-am maturizat si am incetat sa mai cred toate prostiile care mi se zic, am inceput sa gandesc de una singura si mi-am dat seama ca gresesc. What it's like to be the bad guy? Oare Jack Spintecatorul era rau din fire? Sau teroristii? Sau criminalii in serie? Oare nu unii dintre oamenii astia pe care noi ii consideram niste nemernici au avut motivele lor? Poate ca nu scuza complet ceea ce au facut, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii condamnam la moarte. Adevarul este ca putine persoane incearca sa inteleaga de ce omul ala a facut asta, de ce omul celalalt a facut aia. Majoritatea se multumesc sa judece, sa puna pe fruntea fiecaruia eticheta ,,bun'' sau ,,rau'' si sa-si vada in continuare de viata lor. Mi s-a spus de mai multe ori ca personalitatea unui om se reflecta in fapte. Nu neg ca de multe ori este adevarat, dar nu este in niciun caz litera de lege si asta, dupa parerea mea, ar trebui stiuta de toti.


Dar nu pot schimba mentalitatea oamenilor cu un post pe un blog printre milioane de alte bloguri. Asa ca deocamdata nu-mi ramane nimic altceva de facut sa beau o ciocolata calda, sa ma uit la ultimul episod din In deriva si sa fredonez:

But my dreams they aren't as empty
As my conscience seems to be
I have hours, only lonely
My love is vengeance
That's never free

Despre 2010

2010 a trecut si nu am nici cea mai mica idee cum sa-l descriu.

A fost anul in care am ras cel mai mult si anul in care am plans cel mai mult.

M-am simtit ingrozitor,m-am simtit euforica,m-am simtit in toate felurile posibile.

Am citit o multime de carti,atat de multe incat mi-a fost interzis sa mai citesc-nu ca as fi ascultat de asta-,am mers in prima mea tabara,care m-a lasat cu mai putini bani la buget,dar pot spune ca a meritat,am parcurs fiecare metru patrat din camera mea dansand.

Mi-am descoperit pasiuni noi,cum ar fi serialele tv,fotografia si shoppingul.

Am fost abordata de un pedofil,am fost intrebata daca sunt gravida,am ras in hohote in orele de franceza,am avut cele mai complicate si amuzante vise.

Am ascultat Apologize cantata la o terasa de pe malul marii si am avut lacrimi in ochi,am fost indragostita de cineva caruia nu-i cunosteam nici macar numele timp de o saptamana,am inotat mai bine ca niciodata.

Am stat cu prietenii mei,am fost terifiata o noapte intreaga dupa ce am aflat cea mai convingatoare poveste de groaza din lume,mi-am dorit pentru prima oara sa devin actrita-desi sansele sunt aproape nule-.

Am facut o multime de lucruri.Exista multe lucruri pe care vreau sa le fac in 2011.Asa ca,va urez tuturor un an nou fericit si tot ce va doriti si incerc ca urarile mele sa nu sune ca niste clisee jalnice,pentru ca nu o spun din politete sau din lipsa de activitate,ci pentru ca intr-adevar va doresc asta:)